Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Curuptia in Romania - Gri de România (I)

A doua zi după ce francezii au respins, prin referendum Constitutia europeana, postul public de radio l-a invitat pe primul-ministru Tariceanu la o "discutie despre impactul votului din Franta asupra procesului de integrare al României". Vizibil deranjat de întrebarea abrupta a realizatorului emisiunii, d-l Tariceanu a raspuns: "Eu sunt neplacut surprins de tam-tam-ul care se face în jurul acestui subiect. Sigur că referendumul din Franta poate sa fie un subiect de presa, dar daca el este prezentat într-o maniera care sa creeze îngrijorari românilor, cred că atunci ar trebui ceva mai multa responsabilitate. Raspunsul la întrebarea pe care mi-ati pus-o e foarte clar: referendumul din Franta nu are nici o consecinta asupra procesului de integrare a României".

Nu mai stiu dacă domnii de la radio l-au mai intervievat pe premier si după ce olandezii, aproape două treimi dintre cei care au mers la vot, au respins si ei Consitutia europeană. La fel nu stiu dacă cineva  l-a mai întrebat ceva pe d-l Tăriceanu după esecul din urmă cu două zile a summit-ului UE de la Bruxelles. În tot cazul, la Bucuresti oamenii politici par foarte optimisti. Iar întrebarea este cât de justificat să fie optimismul lor. În ce mă priveste, eu cred că de această dată situatia chiar ar trebui privita cu toata seriozitatea.

Oamenii politici, dar din păcate nu doar ei, s-au obisnuit să judece lucrurile exclusiv după criteriile cu care o fac oficialii de la Bruxelles. Desigur că, principial vorbind, asa si trebuie procedat. Criteriile respective sunt nu doar obligatorii pentru intrarea în UE, dar si destul de adecvate în evaluarea unei societăti "democratice". Si totusi, cred că cel putin paznicii autohtoni ai democratiei noastre ar face bine daca ar privi mai atent decât oricine la ceea ce se întâmpla.

O democratie mai mult formala

De mai multi ani la rând, este un cliseu în Rapoartele Comisiei Europene că "România îndeplineste criteriile politice de la Copenhaga". Să stea, oare, lucrurile chiar asa?

Mai cu seamă în ultimii ani nu a existat "proces electoral" fără să se fi acuzat fraude majore. Două exemple sunt ultimele alegeri generale din noiembrie-decembrie 2004, respectiv referendumul de revizuire a Constitutiei, din toamna anului 2003. În primul caz, 15 dintre cele mai importante organizatii neguvernamentale au reclamat încalcari serioase ale procesului electoral, solicitînd suspendarea acestuia pâna la clarificarea împrejurarilor în care ele s-au produs (cerinta a fost complet ignorata, de parca nu se întâmplase nimic). "Incorectitudinea alegerilor" - se arăta, între altele, în Comunicatul din data de 2 decembrie 2004 al celor 15 ONG-uri [1] - "nu se referă numai la ziua alegerilor, ci priveste o legislatie electorala fundamental eronata, o aplicare a ei cu rea credintă si refuzul institutiilor abilitate ale statului de la misiunea lor de a asigura corectitudinea procesului electoral". În privinta referendumului din octombrie 2003, voi reproduce numai un pasaj dintr-o analiză publicată de presedinta Fundatiei pentru o Societate Deschisa: "Referendumul a demonstrat în egala masura dispretul autoritatilor române fată de lege ca si fragilitatea până la inexistenta a statului de drept. Nu numai că au existat un numar inexplicabil de grave neregularitati, dar a existat o încalcare a legii de mari proportii, mai mari decât cu ocazia oricaror alegeri/referendum organizate dupa decembrie  1989" [2]. În România exista o perceptie destul de largă că nu sunt doar o butadă cuvintele cu care liderii comunisti obisnuiau să vorbească despre democratie si alegeri: "Nu contează cine si cum votează, contează cine numără voturile". Există chiar impresia că partidele provenite din FSN (esalonul secund al fostului Partid Comunist) sunt întelese între ele în privinta alternanţei la putere. Aceasta impresie este întarita de faptul că doua dintre cele trei partide istorice (PSDR si PNTCD) au fost deja anihilate, dupa mai multi ani în care au fost constant subminate si marginalizate de sistemul controlat de partidele provenind din PCR.

Dar procesul democratic din România este viciat în mod semnificativ si de lipsa de independentă a institutelor de sondare a opiniei publice, precum si de faptul că presa este departe de a fi liberă. Corectitudinea sondajelor de opinie a fost pusă în permanenţă sub un mare semn de întrebare, existînd suspiciuni serioase – si chiar mai mult decât atât – că destule dintre ele au fost "otrăvite", manipulînd optiunile electorale ale populatiei. În prima perioada de dupa decembrie 1989, politicienii care au preluat puterea (linia a doua a Partidului Comunist, sustinută de Securitate) au folosit masiv si foarte eficient Televiziunea publică si institutul specializat al statului – IRSOP. Atunci când IRSOP s-a compromis iremediabil, locul său a fost luat de institute "private". Activitatea si studiile celor mai importante dintre acestea – IMAS, CURS si Metro Media Transilvania – au ridicat în mod constant si ele mari probleme de credibilitate [3]. A existat practic în permanenţă suspiciunea că la conducerea acestor institutii se aflau oameni al caror statut nu le asigura independenta si obiectivitatea care le erau necesare. Ceea ce de multe ori se banuia doar, în ultimii doi sau trei ani a devenit o certitudine. Dupa "mandate" de mai multi ani la conducerea IMAS, respectiv a MMT, Alin Teodorescu si Vasile Dâncu au fost recompensati de către PSD cu posturi de ministri si parlamentari. Indiscutabil că tot o recompensă pentru serviciile făcute oamenilor politici a fost si scutirea IMAS (al actualului deputat PSD Alin Teodorescu) de plata unor mari datorii la bugetul de stat, în valoare de 24 de miliarde de lei - aproape 1 milion de dolari [4]. Există de asemenea destule indicii că sefii institutiilor sociologice în discutie au fost facuti dependenti de oamenii politici si interesele lor inclusiv din cauza trecutului lor – mai ales din cauza colaborarii, ascunse, cu politia politica comunista. În urma cu mai bine de doi ani, s-a aflat că doi dintre cei mai cunoscuti sociologi, foarte implicati în realizarea de sondaje de opinie publica, au fost informatori ai Securitatii: Dorel Abraham si Dumitru Sandu (primul, fost director general al CURS iar al doilea a lucrat la CURS si a colaborat cu MMT [5]. Suspiciuni privind colaborarea cu Securitatea există însă si în cazul fostului director general al IMAS, Alin Teodorescu. [În anul 2006, el a recunoscut că a furnizat circa 150 de pagini de note informative Securităţii.]

Banii tot mai multi si tot mai negri care ajung în politică sunt si ei o explicatie a situatiei de azi din România. Un numar mare de studii ale organizatiilor neguvernamentale interne – Institutul pentru Politici Publice sau Asociatia Pro Democratia, de exemplu – a evidentiat folosirea ilegala a resurselor publice în finantarea activitatii partidelor si campaniilor electorale. La fel, e deja o practică generalizată ca partidele si politicienii să fie finantati de oameni de afaceri avînd probleme mari cu legalitatea. "Succesul" economic al acestora se datoreaza cel putin în mare masura faptului ca au fost "împroprietariti" generos prin procesul de privatizare si fac afaceri privilegiate cu sectorul de stat. Numai în ultimele câteva luni s-a descoperit că trei dintre partidele aflate în prezent la guvernare, dar si principalul partid din opozitie, au fost finantate, la alegerile din toamna trecuta, de firme avînd mari datorii la bugetul de stat [6]. De altfel, despre aceasta stare de lucruri nu ezită să vorbească chiar oamenii politici si unii înalti responsabili guvernamentali. Un asemenea exemplu este cel al fostului ministru al Justitiei si presedinte al Partidului National Liberal, Valeriu Stoica, care a declarat ca "în jur de 80% din fondurile partidelor sunt obtinute ilegal" [7].

Lipsa libertătii presei afectează si ea tot mai mult evolutiile democratice. Posturile publice de radio si televiziune sunt politizate în cel mai înalt grad. Practic toate schimbarile de Guvern au adus, în mod automat, schimbarea conducerilor acestor institutii – înainte ca ele să-si încheie mandatul pentru care, prin lege, fuseseră alese de Parlament. Principalele "trusturi" de presă au avut si au mari datorii la buget. Dependenta economica fata de Guvern se transforma în mod automat într-o dependenţă politica. În plus, mai ales în absenta unor reglementări legale corespunzătoare, oamenii politici, Guvernul si destui dintre responsabilii administratiei publice locale platesc sume foarte mari din banii publici, ca "publicitate", pentru a "capta bunavointa" institutiilor de presa. Recent s-a aflat că numai în perioada 2001-2004, de exemplu, Guvernul PSD a mituit cu aproape 60 de milioane de euro cele mai importante institutii de presă. Printre ele s-au aflat si cele mai importante cotidiane, astăzi dovedindu-se că unele dintre ele n-au făcut altceva decât să simuleze atitudinea critică la adresa Guvernului si a coruptiei pe care acesta a patronat-o [8]. Practic toate cele 4 posturi mai importante de televiziune privata [9] (dar si destule dintre publicatiile importante) se află în cel putin una dintre urmatoarele situatii: apartin unor fosti agenti ai Securitatii, au datorii foarte mari la bugetul public ori exista indicii ca sunt finantate de "oameni de afaceri" cercetati penal pentru ilegalitati grave (sau de asociatii lor) - [10]. Distorsiunile pe care aceste stări de lucruri le produc în informarea publicului, ca si manipularea în scopuri politice a acestuia, sunt deosebit de grave.

Ca să mă rezum doar la atât în privinta "criteriilor politice" ale integrarii României în Uniunea Europeana, este evident ca de ele ar fi trebuit sa tină si restituirea proprietătilor confiscate abuziv de statul român. Situatia este extrem de proastă si aici. În ultimul Raport de tara al Comisiei Europene, pe anul 2004, este consemnat faptul dupa decembrie 1989 au fost solutionate numai 15.000 din cele 210.000 de cereri de retrocedare a imobilelor confiscate abuziv (ceea ce reprezinta doar 7% din total). Din pacate, însa, Comisia Europeana a ales ca dupa acest enunt de o gravitate aparte să pună pur si simplu punct. Si să expedieze în acest mod o problemă, aceea a dreptului de proprietate, fără de care până si civilizatia occidentala ar fi fost de neconceput. Actualul Guvern, condus de un prim ministru liberal, a facut mare caz de amendarea legislatiei specifice si de "rezolvarea, în sfârsit, într-un mod foarte echitabil, a problemei restituirii proprietatilor". Însa legea, trecuta recent prin Parlament, la initiativa Guvernului, s-a dovedit a fi o nouă amăgire, în special prin aceea că proprietarilor de drept le-a fost refuzată încă o dată restituirea în natură a bunurilor confiscate abuziv. Prin noua lege – "liberală"! – este validat raptul atât de dinainte de 1989, cât si cel de după, atunci când casele acestor oameni au fost "vândute" abuziv si pe nimic profitorilor "tranzitiei": ofiteri de Securitate, magistrati, demnitari si oamenii politici – cei din urmă din practic toate partidele politice. Semnificativ este că inclusiv actualul presedinte al tării si primul ministru s-au folosit de pozitiile lor publice si "au cumparat" case nationalizate. (New York Magazin, 22 iunie 2005)
[1] "Societatea civilă cere suspendarea procesului electoral până la rezolvarea tuturor contestatiilor", la http://www.apd.ro/files/2dec2004.pdf
[2] Renate Weber, "Revizuirea Constitutiei: un proces cu consecinte negative", în Revista română de drepturile omului nr 27/2003
[3] Trei exemple: "Metro Media anuntă productii mari... la procente", în cotidianul Curentul, 14 octombrie 2003; "IMAS-ul <Cancelarului> Teodorescu, de râsul curcilor, în cotidianul Ziua, 1 martie 2004; Gabriel Andreescu, "Cazul IMAS: există sau nu sondaje de opinie otrăvite?", în cotidianul Ziua, 6 martie 2004
[4] "19 parlamentari PSD datorează statului 238 de miliarde de lei", în cotidianul Realitatea românească, 13 iunie 2005
[5] Radu Ioanid, "Anatomia delatiunii", în Observator Cultural, nr 139, 22-28 octombrie 2002
[6] Cotidianul Curentul: "Donatii ilegale si in curtea săgetii liberale", 7 aprilie 2005; "Donatii cu parfum de datorii bugetare la UDMR si Forumul German", 8 aprilie 2005; "Monitorizat de SRI si politie,Omar Hayssam a lăsat în urmă datorii uriase la bugetul de stat", 16 aprilie 2005. Institutul pentru Politici Publice (www.ipp.ro), "50% din valoarea donatiilor încasate de PUR în anul 2004 – suspecte de a fi ilegale", 15 martie 2005
[7] Valeriu Stoica: "80% din fondurile partidelor sunt obtinute ilegal", în cotidianul Ziua, 28 octombrie 2000
[8] "Imaginea ministrilor lui Năstase ne-a costat un Mercedes pe zi", în ziarul Cotidianul, 10 martie 2005; "Asa a cumpărat Mitrea ziarele", în cotidianul Evenimentul zilei, 24 iunie 2005
[9] Antena 1, Realitatea TV, Pro TV si B1 TV
[10] Patru dintre numele asociate frecvent cu ultima categorie sunt Sorin Ovidiu Vântu, Dinu Patriciu, Liviu Luca si Sorin Marin (primul este artizanul FNI, "fondul de investitii" care a prejudiciat câteva sute de mii de persoane cu circa 3 miliarde de dolari iar Dinu Patriciu si Sorin Marin sunt cercetati în dosarul Petromidia/Rompetrol, în care prejudiciul este evaluat la câteva sute de milioane de dolari).


Curuptia in Romania - Gri de România (I), articol publicat in anul 2005