Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

"Serviciile": intangibile de-a pururi (II)

Dupa ce liberalii si democratii au preluat puterea, în urma cu un an, existau destule asteptari si în privinta clarificarii statutului fostului si îndelung contestatului SIPA, actuala Directie Generala de Protectie si Anticoruptie din subordinea Ministerului Justitiei. Cum aratam saptamâna trecuta, cu destule asteptari fusese întâmpinata promisiunea pe care mai ales Traian Basescu o facuse, înaintea alegerilor, ca va sustine reformarea tuturor serviciilor de informatii. În ce priveste fostul SIPA, trebuie amintit ca parintii acestui atât de controversat serviciu sunt doi urmasi ai marilor Bratieni – "liberalii" Quintus si Stoica. În 1991, SIPA a fost înfiintat printr-un ordin al ministrului de atunci al Justitiei, Mircea Ionescu Quintus, si fusese plasat în subordinea Directiei Generale a Penitenciarelor. În 1997, urmatorul "liberal" de la Justitie, Valeriu Stoica, a trecut SIPA în subordinea sa. Cât despre cerinta impusa prin Legea sigurantei nationale (51/1991), ca serviciul de informatii de la MJ sa se afle, si el, sub control parlamentar, nu i-a pasat nimanui câtusi de putin.

Sub CDR si apoi sub PDSR, SIPA a fost un adevarat stat în stat. Nimeni n-a stiut vreodata ce atributii are, ce face în mod concret sau cine îi sunt sefii. În toamna anului 2003, un numar de informatii scurse dinspre CNSAS (stilul casei, deh), a facut sa se afle ca director al SIPA era Marian Ureche, fost colonel de Securitate, care ar fi fost implicat în asasinarea lui Ioan Petru Culianu. Tot atunci s-a aflat si că adjunct al lui Ureche era Dan Gheorghe, fost ofiter de Securitate si el. Episodul avea sa confirme înca o data ceea ce mai toata lumea banuia demult, anume ca serviciile noastre secrete colcaie de securisti.

Victoria liberalilor si democratilor a adus, cum spun, speranta că dosarul SIPA va fi, în sfârsit, rezolvat. Din pacate, însa, nu s-a întâmplat absolut nimic nici în privinta asta. În anii în care a activat în societatea civila, actualul ministru al Justitie, Monica Macovei, a pledat constant si convingator pentru desfiintarea SIPA. Stau marturie în acest sens inclusiv Rapoartele APADOR-CH. Si totusi astazi, iata, problema serviciului de informatii al MJ ramâne în continuare o restanta a carei rezolvare nu pare a fi deloc printre prioritati. Stiu pe propria-mi piele, ca sa zic asa, cam cum e sa te afli, cu un statut ca al Monicai Macovei, "la guvernare". Mai ales în chestiuni în care optiunile tale difera de ale politicienilor – ori, si mai rau, de interesele lor. Cu toate acestea, cred că Monica Macovei ar face bine încercînd sa nu renunte la ideea clarificarii o data pentru totdeauna a statutului acestui serviciu.

Multi ani la rând, împreuna cu colegi din APADOR-CH, am vizitat practic toate penitenciarele din tara. Nu au fost deloc putine cazurile în care detinutii, dar chiar si personalul din unitati, au relatat despre lucruri care vorbeau de la sine de nevoia ca functiile si locul SIPA în sistemul penitenciar sa fie revazute esential. Statutul neclar al ofiterilor acestui serviciu în raport cu personalul penitenciarelor, inclusiv cu conducerea lor, ca si atitudinea lor nu doar ne-cooperanta dar si autoritara si aroganta, a fost dintotdeauna un laitmotiv al discutiilor pe aceasta tema. De multe ori detinutii erau pedepsiti ori trecuti în categoria detinutilor "periculosi" exclusiv din dispozitia respectivilor ofiteri, care altminteri nu aveau nici o competenta legala disciplinara. Mai mult, în destule cazuri detinutilor nici macar nu li se motivau masurile luate împotriva lor, raspunsul fiind de fiecare data acelasi: "metodele specifice muncii de informatii nu permit asa ceva". O alta practica facînd un mare rau era - si stiu că este si în continuare - racolarea de informatori din rândul detinutilor. Suspiciunea creata astfel în rândul detinutilor era atât de mare uneori încât se ajungea la conflicte foarte grave, si chiar la crime. La asa ceva au contribuit, din pacate, chiar si reglementari ale conducerii sistemului penitenciar, care încurajau delatiunea prin recompensarea detinutilor care faceau asta. Iar toate acestea fara ca metodele respective sa contribuie în vreo cât de cât semnificativa la prevenirea "evenimentelor deosebite" din închisori. Dar activitatea si comportamentul ofiterilor SIPA au fost criticate sever inclusiv de fostul sef al Directiei Generale a Penitenciarelor. Cu ocazia bilantului pe 2004 al DGP, magistratul Emilian Stanisor a exemplificat cu un sir întreg de abuzuri ale ofiterilor SIPA din mai multe închisori. Ofiterii acestui serviciu - a afirmat Stanisor, fara a fi vreodata contrazis - spioneaza ilegal magistratii, cadrele din penitenciare si detinutii.

Sigur că da, problema serviciilor secrete din România nu e doar cea a serviciului Ministerului Justitiei. Lucrurile se cer puse la punct în tot acest sistem de institutii. În care domnesc un haos si un arbitrariu greu de imaginat. Iar totul trebuie început cu o noua viziune asupra locului si functiilor serviciilor de informatii, inclusiv cu adoptarea unei noi Legi a sigurantei nationale. Putine lucruri mi se par că vorbesc mai limpede despre involutiile acestui sistem, mostenind Securitatea, ca faptul că Legea sigurantei nationale (51/1991), în vigoare astazi, a fost adoptata în luna iulie 1991, iar de atunci nu i s-a adus absolut nici o modificare. Ceea ce, din punctul acesta de vedere, reprezinta o record greu de egalat de oricare alta lege dintre cele câteva mii adoptate de atunci. Cam cât de nociv a fost si este ceea ce s-a întâmplat ne-o spune si faptul ca amintita Lege este anterioara inclusiv Constitutiei din decembrie 1991.

Una din marile nedumeriri provocate de actualul mandat al presedintelui Basescu vine din lipsa oricarei masuri de reformare a serviciilor de informatii. Directorii SRI si SIE, mosteniti de la PSD, odata cu "sistemul ticalosit" (vorba lui Traian Basescu) sunt pâna si ei, bine mersi, la locul lor. Nu ar trebui de asemenea sa uitam asigurarile ferme pe care actualul presedinte le-a dat dinozaurilor ceausisti din ambasade - ca n-au nici o motiv sa se teama de schimbari. E deja folclor că amenintarea hotilor PSD-isti cu "Ţepele din Piata Victoriei" n-ar fi nici ea altceva decât o "ţeapă" trasa de Basescu celor care l-au votat. În orice caz, daca românilor le va fi scris sa mai îndure înca o minciuna în istoria lor, atunci nimeni sa nu se îndoiasca de faptul că si aceasta noua ticalosie poarta acelasi nume: Securitatea. (New York Magazin, 12 octombrie 2005)


"Serviciile": intangibile de-a pururi (II), articol publicat in anul 2005