Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

Daca...

Frecventa cu care Traian Basescu face nebunii a devenit îngrijoratoare. Aproape că nu mai trece o saptamâna fara ca presedintele s-o faca lata. Iar partea înca si mai proasta e ca unele traznai prezidentiale trec complet neobservate. Ma gândesc, de pilda, la convocarea la Cotroceni a judecatorilor Curtii Constitutionale, în urma cu mai multe saptamâni. Judecatorii au fost chemati  la o consultare în cadrul careia, împreuna cu liderii partidelor si grupurilor parlamentare, se dorea gasita o iesire din impasul creat atunci când Curtea Constitutionala a respins câteva paragrafe din Legea reformei Justitiei si proprietatii. Ne amintim, primul ministru Tariceanu îsi anuntase prima din cele nu se mai stie câte demisii, fapt care prefigura o criza politica serioasa, la putine luni de la alegeri. Într-o lume cât de cât normala initiativa presedintelui ar fi fost privita ca lucrul cel mai absurd si mai inacceptabil cu putinta. Ce sa caute judecatorii Curtii Constitutionale la niste negocieri politice? Dar absurd a fost nu numai că presedintele i-a convocat, ci si ca judecatorii au raspuns convocarii bâtînd militareste din calcâie. Asa că întâlnirea a avut loc iar Basescu a trecut în ochii multor români ca acela care a evitat o criza politica grava (desi în realitate nu facuse decât un circ de doi bani). Daca episodul acesta ne spune multe despre "statul nostru de drept", un altul, de data mai recenta, ne arata cam cum stam, tot noi românii, cu "economia de piata functionala".

Ma refer la convocarea, la Cotroceni, a reprezentantilor principalelor companii petroliere din România – Petrom-OMV, Lukoil si Rompetrol. Pe lânga distrugerile serioase pe care le-a provocat în Statele Unite, uraganul Katrina a adus si o crestere dramatica, de moment, a pretului international al benzinei. Efectele s-au simtit si în România. Petrom, de exemplu, a majorat pretul carburantilor, timp de patru sau cinci zile, cu 1.600 lei/litru. Dupa trecerea Katrinei, însa, preturile si-au revenit, Petrom stabilind ulterior chiar un pret sub cel initial. Saltul brusc al preturilor a produs în România o îngrijorare foarte mare. În goana lor dupa senzational, televiziunile au pus gaz pe foc iar românii începusera sa se gândeasca cu groază cum or sa mai faca fata noului val de scumpiri. Moment în care în scena a intrat din nou salvatorul natiei - presedintele Basescu. Care, cum spun, a chemat la ordine companiile petroliere. Ca sa ce? Pai ca televiziunile sa-l filmeze dînd dispozitii sa scada preturile. Ceea ce reprezinta o aberatie cum nu se poate mai mare într-un "stat de drept" si o "economie de piata", cum pretindem că suntem. Dar au înteles românii treaba asta? Mira-m-as! De altfel, pe asta a si contat Basescu, pe ignoranta, dezinteresul si somnolenta compatriotilor sai.

Când, seara, am vazut la jurnal incredibila stire, m-am si gândit cu ce sofisme savante va fi redactat a doua zi comunicatul de pe web-site-ul Prezidentiei. Care, orşicât, îmi ziceam eu, va fi scris cu gândul la cu totul alt public decât cel pe care Basescu îl tot manipuleaza cu televizorul, ca un prestidigitator atât de rudimentar. M-am înselat, cei care redactasera comunicatul nu au facut nici cel mai mic efort ca sa mai mascheze populismul cu totul deplasat al presedintelui: "Seful statului a subliniat că este important ca în aceasta perioada dificila pentru România, ca urmare a distrugerilor provocate de inundatiile repetate, precum si a cresterii si a oscilatiilor imprevizibile ale pretului international al titeiului, societatile petroliere sa contribuie, prin politica de vânzari si de preturi, la îndeplinirea obiectivelor din programul de dezvoltare, inclusiv la reducerea inflatiei si a deficitului de plati în comertul exterior. Presedintele va invita, saptamâna viitoare, conducerile companiilor la o noua discutie pentru a fi informat asupra solutiilor pe care acestea le propun".

Evident că dupa mascarada din Dealul Cotrocenilor pretul benzinei a ramas acelasi. Dar cele întâmplate ne arata o data în plus cam în ce tara traim. Si cum un popor întreg poate fi manipulat printr-un populism de cea mai joasa speta. Ca si în cazul judecatorilor Curtii Constitutionale, întrebarea care se pune este cum de au acceptat reprezentantii companiilor petroliere convocarea si dispozitiile lui Traian Basescu. Din pacate, explicatii exista si într-un caz si-n celalalt. De-a lungul anilor s-a scris suficient de mult, ca sa mai fie nevoie sa explice cineva cam cât de independenti si invulnerabili sunt niste judecatori ca Nicolae Cochinescu, Ion Predescu sau Petre Ninosu. Sau, cam ce curaj ar avea un Dinu Patriciu, patronul Rompetrol, sa-i spuna presedintelui că ceea ce face el e o aberatie maxima, când respectivul "om de afaceri" nu mai stie nici el numarul dosarelor pe care le are la Parchet. În ce-i priveste pe cei de la OMV, Basescu îi amenintase deschis cu numai câteva zile înainte că ar putea vorbi public despre "clauzele" contractului prin care tocmai au cumparat Petromul de la PDSR-ul lui Nastase si Hrebenciuc. Faptul că patronii de la OMV – urmasi ai demnilor Habsburgi – au tacut mâlc la santajul lui Basescu e plin si el de întelesuri.

Ce ar mai trebui spus e ca interventia lui Basescu în povestea pretului carburantilor constituie nu doar un gest populist de cea mai joasa factura, altminteri deloc surprinzator daca ne aducem aminte precedentele de acest gen ale actualului presedinte. În anii în care candida la Primaria Bucurestilor, Basescu promitea introducerea mercurialelor în piete, exact cum procedau si fratii sai siamezi, PDSR-istii. Dar gestul lui Basescu, la care m-am referit, reprezinta si o încalcare a normelor legale în materie de concurenta. Legea concurentei (21/1996) incrimineaza acele fapte ale autoritatilor care aduc atingere mediului concurential. Daca eram o tara functionînd normal, Consiliul Concurentei ar fi trebuit sa sanctioneze fara ezitari ceea ce a facut Basescu. De fapt, daca am fi fost o tara cât de cât normala am fi avut un presedinte putin mai altfel decât cel pe care-l avem. Daca... (NewYork Magazin, 12 octombrie 2005)


Daca..., articol publicat in anul 2005