Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

România: ceata deasa (II)

Uneori ma întreb daca nu cumva problema cea mai serioasa pe care o au oamenii politici români este cinismul. Ca unul care, din pozitia pe care am avut-o la Guvern, m-am putut documenta mai bine cu privire la averea aproape fabuloasa a lui Adrian Nastase (dar si a altor înalti demnitari), am avut ocazia sa ma refer la câteva dintre masinatiunile profund ilicite prin care s-a îmbogatit fostul prim ministru (si presedinte în exercitiu al Camerei Deputatilor). Atunci când a avut chef, d-l Nastase a raspuns, scurt, că a dobândit impresionanta avere din mosteniri; parintii si matusile sotiei erau indicate drept rudele bogate si atât de generoase. La începutul acestui an, depunîndu-si noua declaratie de avere, d-l Nastase ne-a anuntat ca este mai bogat cu înca 1 milion de euro – 600 de mii cash, un teren si câteva tablouri. De unde, iarasi, atâtia bani? Acelasi raspuns: de la o matusa a sotiei. Pentru că înaltul demnitar nu a mai dat si alte detalii, ziaristii s-au interesat si au aflat[5] că misterioasa matusa fusese o batrâna de 97 de ani, cu o pensie lunara de 100 de euro (frecventă în România) si locuind într-o garsoniera mai mult decât modesta într-un bloc de pensionari. Evident că nimeni n-a crezut "explicatiile". Parchetul a anuntat o verificare, însa toata experienta atâtor ani ne spune sa fim si de data aceasta mai degraba pesimisti. Iar asta cu atâta mai mult cu cât destui dintre colegii d-nei ministru al Justitiei – dar chiar si ea însasi - au avut si au si ei probleme destul de asemanatoare cu ale liderului Opozitiei. Anul trecut, ca sa dau numai aceste exemple, actualul prim ministru s-a îmbogatit peste noapte cu aproape jumatate de milion de euro[6], pentru ca, de curând, vicepremierul-om de afaceri George Copos, ministrul de Interne, vicepremierul Marko Bella, ministrul Justitiei ori presedintele Basescu sa ne anunte si ei că si-au sporit substantial averile[7]. Cât priveste "spectaculoasa" auto-suspendare a lui Nastase din pozitia de presedinte executiv al PSD (dar nu si de la sefia Camerei Deputatilor!), ma tem că nu va însemna nici ea mare lucru. De vreme ce partidul d-lui Nastase e el însusi putred de corupt - iar clasa politica româneasca, toata o apa si-un pamânt.

Iata de ce "lupta împotriva coruptiei la nivel înalt" asta ar trebui sa însemne înainte de toate, lupta împotriva unui asemenea comportament sfidator, rece si calculat, de-a dreptul incredibil într-o tara vrînd sa se integreze lumii civilizate. Oricât ar fi de orbiti de rapacitatea lor, oamenii politici nu pot sa nu vada prapastia tot mai adânca ce se casca între bogatia lor, masurabila adesea în multe zeci de milioane de dolari, si saracia tot mai umilitoare a tot mai multi dintre concetatenii lor. Iar daca vad si nu le pasa, numai cinismul poate sa explice asa ceva.

Am fost suprins sa vad că în discutia recenta despre averile oficialilor si declaratiile lor de avere, nimeni nu vorbit nimic despre ratarea, între altele, a unuia dintre obiectivele cele mai importante ale Strategiei Nationale Anticoruptie (aprobata prin Hotarârea de Guvern nr 231/2005). De aproape jumatate de an, în România ar fi trebuit sa fie înfiintata si sa functioneze Agentia Nationala de Integritate – a carei sarcina ar fi fost sa se ocupe de controlul incompatibilitatilor, al declaratiilor de avere si de interese ale oficialilor. Lucrul acesta s-a întâmplat mai ales din cauza lipsei de profesionalism cu care Ministerul Justitiei a elaborat proiectul de lege pe baza caruia urma sa fie înfiintata amintita Agentie[8].

Vrînd sa documentez rândurile de fata, am urmarit colectiile din ultimul an ale câtorva ziare centrale. M-au interesat mai ales masurile anti-coruptie, "la nivel înalt", pe care actuala guvernare le-a luat dupa preluarea puterii. Ce am constatat? O cronica foarte bogata în masuri spectaculoase luate de Parchetul General si Parchetul National Anticoruptie. Redau o mica parte a acestei impresionante cronici: presedintele Consiliului Judetean Gorj Nicolae Mischie este convocat la Parchetul Trbunalului Judetean si anchetat (27 ianuarie 2005); presedintele Consiliului Judetean Vrancea Marian Oprisan este citat si anchetat la PNA (2 februarie); fostul primar al Bacaului, Dumitru Sechelariu, anchetat de PNA (4 februarie); Parchetul face verificari cu privire la casele presedintelui Basescu (23 februarie); fostul ministru Serban Mihailescu urmeaza sa fie adus cu politia la Parchet (10 martie); fostul ministru al Sanatatii Ovidiu Brânzan, cercetat de PNA (19 martie); liderul liberal Dinu Patriciu, acuzat oficial de spalare de bani, evaziune fiscala si înselaciune (30 martie); fostul ministru Dan Matei Aghaton, anchetat de PNA (12 aprilie); Primarul municipiului Constanta Radu Mazare, cercetat de PNA (27 aprilie); fostul ministru Dan Ioan Popescu, cercetat de Parchetul General (13 august); fostul ministru Miron Mitrea a fost convocat la Departamentul National Anticoruptie (fostul PNA, 3 noiembrie). Pâna prin toamna anului trecut televiziunile au facut adevarate show-uri din sosirea si plecarea de la Parchete a celor anchetati. Si totusi, asa cum ne asteptam, a trecut si acest an si "lupta împotriva coruptiei la nivel înalt" n-a adus nici macar un singur rezultat concret. De vreo saptamâna sau doua, cu Raportul european din mai tot mai aproape, la Parchetul d-nei Macovei a început un nou spectacol. Ceea ce ma face deja sa banuiesc că cei care ne conduc nu mai au nici macar simtul ridicolului.

În primavara anului 2004, am înregistrat la PNA doua sesizari cuprinzînd indicii solide că mai multi lideri ai PSD, aflat atunci la guvernare, fusesera implicati în fraudarea câtorva zeci de milioane de euro, fonduri PHARE (fostii ministri Hrebenciuc, Mihailescu, Cozmânca si fratii Sechelariu – unul primar al Bacaului, celalalt secretar de stat). Asa cum aproape că ma asteptam, pâna la plecarea PSD de la guvernare n-am primit absolut nici un raspuns. Dar absolut nici un raspuns n-am primit nici dupa aceea. Ceea ce, sincer, nu prea ma asteptam.

Desi o ţară macinata de "marea coruptie", în România problema ramâne etern aceeasi – nici un oficial de rag înalt nu a fost condamnat pentru coruptie. Si cum ar fi putut sa se întâmple asa ceva când Justitia însasi are o multime de probleme. Toate acestea par sa ne spuna deja că este foarte posibil ca si la sfârsitul actualei guvernari lupta împotriva coruptiei sa se dovedeasca a fi ceea ce s-a dovedit si în toate celelalte guvernari de pâna acum: o farsa. Într-o tara în care - exista evaluari la care m-am mai referit în aceste pagini - consecintele coruptiei de dupa 1989 se masoara în zeci de miliarde de dolari. Iata de ce cred că Raportul din mai al Comisiei Europene ofera Uniunii una dintre ultimele ocazii – daca nu cumva chiar ultima – de a spune raspicat clasei politice de la Bucuresti că în Europa pot intra numai tarile guvernate de oameni responsabili si integri, si nu de exact contrariul acestora. În acest moment, ma tem în modul cel mai sincer că orice alta atitudine va fi nefericita pentru toata lumea.

Ar fi desigur nedrept sa nu remarci eforturile pe care actualul ministru al Justitiei le-a facut în domeniul sau. Si totusi, dupa mai bine de un an – e adevarat, primul din patru ai mandatului ministerial - rezultatele sunt minime. Cu toate că are suficiente mecanisme legale la dispozitie, Monica Macovei a facut, de exemplu, extrem de putine lucruri pentru reformarea parchetelor. Din cauze care nu-mi sunt deloc clare, agenda sa fie a lipsit, fie a fost una în care prioritatile au fost ierarhizate gresit. Date fiindu-i prerogativele legale, ministrul Justitiei nu avea cum sa rezolve ceva prin contenciosul permanent dar si destul de lipsit de orizont cu Consiliul Superior al Magistraturii – un fel de "razboi ciudat", parînd sa aiba mai ales o miza de imagine. În acest prim an al mandatului, ministrul Justitiei a ratat o componenta esentiala a reformei sistemului judiciar - reforma parchetelor. Cred că nu se îndoieste nimeni că la acest capitol ar fi fost extraordinar de multe de facut, inclusiv în privinta profesionalizarii procurorilor, a "rezistentei" lor la coruptie si la influentele politice (situatia mostenita de la PSD a ramas în continuare aproape deplorabila). Putea d-na Macovei sa aiba în acest prim pas al reformei justitiei un aliat mai solid decât norma constitutionala prin care se stabileste ca "procurorii îsi desfasoara activitatea sub autoritatea ministrului Justitiei"? Si totusi, iata că în anul care a trecut de când procurorii României "îsi desfasoara activitatea sub autoritatea" d-nei Macovei, ca sa dau numai acest exemplu, nici un dosar de "coruptie la nivel înalt" nu a fost trimis instantelor de judecata (în schimb au fost închise ambele dosare ale presedintelui Basescu – "Flota" si cel privind casa pe care si-a "vândut-o" pe când era primarul Bucurestilor).

Indiscutabil că tema CSM si a activitatii judecatorilor era si este si ea esentiala. Problema e doar ca d-na Macovei sa-si fi propus si aici obiective înainte de toate în acord cu ceea ce-i permite Constitutia si care sa n-o distraga de la obligatiile sale specifice. La sfârsitul anului trecut, ministrul Justitiei a acordat prime judecatorilor. Or asa ceva mi se pare profund criticabil, pentru că nu Guvernul ar trebui sa fie cel care decide care judecatori merita recompense si care nu, ci CSM, ca autoritate avînd competente exclusive în domeniul "carierei profesionale" a judecatorilor. Ca sa dau numai acest exemplu, de confuzie si de amestecare a planurilor, ministrul Justitiei ar fi trebuit sa se ocupe nu de evaluarea si recompensarea activitatii judecatorilor ci de activitatea mai mult decât nesatisfacatoare a procurorului general Ilie Botos si de revocarea acestuia – pe care mai toata lumea o aştepta odata cu plecarea de la putere a PSD. În sfârsit, ca sa nu mai continuu, cele doua modificari ale legilor Justitiei, pe care d-na Macovei le-a initiat în decursul a numai jumatate de an[9], mi se pare că, raportat la "costuri" si la o agenda care ar fi trebuit sa fie extrem de strânsa, nu au adus decât niste câstiguri prea putin semnificative (amintesc că în Raportul de tara pe 2004 inclusiv UE apreciase calitatea legilor amintite, insistînd, în schimb, pe urgenta implementarii lor).

P.S. Tocmai încheiasem rândurile de fata si ma pregateam sa le trimit redactiei, când în presa de la Bucuresti a mai explodat o bomba: un grup de interese din jurul presedintelui Basescu si al partidului sau primeste contracte de zeci de milioane de euro din banii Primariei Bucurestilor[10]. Daca lehamitea ar ucide, astazi românii ar muri pe capete. (New York Magazin, 25 ianuarie 2006)

[5] Ziarul Cotidianul, "Matusa milionara pitita la garsoniera", 9 ianuarie 2006
[6] Ziarul Jurnalul national, "Tariceanu: 400.000 euro plus la avere, în doar 4 luni", 7 mai 2005
[7] Ziarul Gândul, "Copos – mai bogat peste noapte cu aproape 24 de milioane de euro", 30 decembrie 2005 Cotidianul, "Basescu si Nastase, îmbogatiti de rude", 6 ianuarie 2006; Ziarul Gardianul, "Fa-ma, mama, demnitar!/Blaga: S-a îmbogatit cu peste zece miliarde de lei; Macovei: În 2005 si-a luat al treilea teren, lânga Vama Veche; Marko: Si-a luat o masina noua si are 400.000 euro în conturi", 6 ianuarie 2006; Ziarul Gândul, "Ministrul de Interne Blaga si-a vândut actiunile unui afacerist arestat pentru spalare de bani si evaziune", 16 ianuarie 2006
[8] Ziarul Evenimentul zilei, "Legea Macovei, contestata de organizatiile neguvernamentale", 17 august 2005
[9] Iunie 2005 (Proiectul devenit Legea nr 247/2005) – Decembrie 2005 (Proiect pentru modificarea Legilor nr 303/2004, 304/2004 si 317/2004, publicat, la 7 decembrie 2004, pe pagina de Internet a MJ - www.just.ro
[10] Ziarul Bursa, "Contracte de zeci de milioane de euro pentru apropiatii lui Basescu", 18 ianuarie 2006


România: ceata deasa (II), articol publicat in anul 2006