Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Iluzia Basescu

Cine si de ce a votat atâtia ani cu Ion Iliescu, îmi e simplu sa-mi explic. Cine si de ce a votat în 1996 cu Emil Constantinescu, de asemeni îmi explic usor. Ce îmi e greu sa înteleg e cum de a fost posibil ca destui oameni de calitate sa voteze cu Traian Basescu. La ce s-or fi asteptat, oare, acesti oameni de la alesul lor? Sa fie mai bun decât Ion Iliescu, cel caruia urma sa-i ia locul? Mai bun decât contracandidatul Nastase? Sa se tina de cuvânt si, odata ajuns la Cotroceni, sa se lupte cu "Sistemul ticalosit"?

Mi-am pus din nou aceste întrebari, când, cu ceva timp în urma, l-am auzit pe actualul presedinte declarînd (un interviu la BBC) că nu intentioneaza sa-i schimbe prea curând pe sefii serviciilor secrete – mosteniti de la PSD, cu tot cu "Sistemul ticalosit". O referire pe care Basescu a facut-o la "nivelul de cooperare al serviciilor noastre cu cele din structurile NATO" mi s-a parut că a vrut sa sugereze că schimbarile pe care unii le cer facute la serviciile secrete ar putea fi prost primite de aliatii nostri. Stim, desigur, că nu scrie nicaieri că sefii amintitelor servicii trebuie automat schimbati de fiecare data când la Palatul Cotroceni se instaleaza un nou presedinte. Din punctul acesta de vedere, Basescu nu avea sa dea nimanui vreo explicatie. Nici chiar acelora dintre votantii sai care sperau ca directorii SRI si SIE, Radu Timofte si Gheorghe Fulga – oameni apartinînd, indiscutabil, la vârf, "Sistemului ticalosit" – sa fie înlocuiti odata cu venirea la putere a Aliantei D.A. (Dreptate si Adevar, pentru cine a uitat). Raspunzînd astfel criticilor sai, Basescu ar fi putut sa salveze macar aparentele. Asa, însa, sugerînd că Fulga si Timofte au devenit indispensabili pentru Alianta Nord-Atlantica si pentru apartenenta României la ea, seful statului ori ne crede prosti, ori are el însusi o problema cu inteligenta. Bineînteles că apartenenta la NATO nu impune nimanui vreo conditionare ca aceea pe care ne-o sugereaza presedintele. O asemenea dezinformare, si înca de la un asemenea nivel, îmi pare rau s-o spun, seamana foarte tare cu cele pe care Securitatea însasi le practica în beneficiul sau si al regimului pe care îl servea.

Dar Traian Basescu se dovedeste pur si simplu rau intentionat. Iata ce a mai declarat, "motivîndu-si" decizia de a nu opera vreo schimbare la serviciile secrete: "Sigur, avem dezavantajul că România are doar 15 ani de la Revolutie. Nu pot sa pun nici un sef de serviciu cu vârsta de 15 ani, nici macar nu pot sa-l fac locotenent. Daca vrem niste servicii care sa nu fi avut nici o legatura cu fostele structuri, va trebui sa punem copii de 15 ani. Înca nu merge, nu ne-ar crede nimeni ca suntem seriosi în varianta asta". Citesti si te crucesti. Dar cine v-a cerut vreodata asa ceva, d-le presedinte, sa puneti la serviciile de informatii niste "copii de 15 ani"? Ce diversiune mai e si asta? Va faceti că nu întelegeti, dar adevarata problema e că serviciile de informatii – ca si celelalte institutii importante ale statului – ar trebui conduse de oameni care, desi nascuti în comunism, nu au facut parte din sistemul comunist. Adica nu au fost demnitari si activisti comunisti, agenti ai Securitatii ori informatori si colaboratori ai ei s.a.m.d. Despre asta vorbim, despre oameni ca Iliescu, ca Nastase si Vadim Tudor. Ca Dan Voiculescu si Ristea Priboi, ba chiar si ca dvs, d-le Basescu! Ca dvs si ca atâtia altii, mai mult sau mai putin stiuti, care ati confiscat politica, economia, justitia, diplomatia si mai toata societatea româneasca "post-comunista". Nu va faceti că nu întelegeti ca mai sunt si români, "nascuti în comunism", care n-au fost nici securisti, nici mari mahari comunisti, ca Iliescu, si nici oameni trimisi de Ceausescu cu misiuni în Occident - ca dvs si Nastase, de-un exemplu! La Strasbourg, parlamentarului rus care s-a interesat de bazele americane din România i-ati raspuns că si ei au stat în România atâta timp si că românii "nu i-au întrebat niciodata de ce au stat". Ba, i-au întrebat, d-le Basescu, iar pentru asta multi dintre compatriotii dvs au platit cumplit! E adevarat că tatal dvs - tovaras atâtia ani cu comisarii ocupanti ai Armatei Rosii (dar si cu viitorul general criminal Milea) - nu i-a întrebat. La fel, nu i-a întrebat nimic nici tatal socru - un militian odios, o coada de topor cu care sovieticii au facut "colectivizarea" în România. Dar asta nu înseamna că toti românii au fost si sunt ce ati fost si sunteti dvs si neamul dvs.

Dupa interviul insolent al lui Basescu, am urmarit atent presa din tara. Absolut nici o reactie! Nici nu ma asteptam la altceva. Sunt câtiva ani de când stiu bine că nu mai e de asteptat nimic nici de la presa, nici de la "analistii si comentatorii nostri". Si, în definitiv, ce-ai putea sa mai astepti de la niste oameni facînd "presă" pe banii lui Dan Voiculescu, fratii Paunescu, Patriciu si Vântu, când Doina Cornea însasi raspândeste o confuzie apta sa întunece pâna si cele mai lucide minti. Ne amintim că în momentul în care s-a aflat că presedintele scriitorilor Eugen Uricaru a fost informator al Securitatii, d-na Cornea a luat foc si l-a somat pe "Udrea" sa plece imediat de la conducerea Uniunii Scriitorilor. Domnia sa si-a motivat luarea de pozitie prin aceea ca "Ar fi fost un gest antisocial daca as fi tacut, Uricaru fiind seful unei institutii foarte importante". Ar fi putut cineva sa nu aprobe o asemenea atitudine? Evident că n-ar fi putut. Mai ales ca, s-a spus, Uricaru daduse informatii securistilor inclusiv despre cunoscuta dizidenta. O problema apare, însa, atunci când d-na Cornea judeca aceleasi lucruri cu unitati de masura diferite. Adica ce-i rau la Uricaru nu-i rau si la Basescu, de pilda. Despre colaborarea cu Securitatea a actualului presedinte se tot vorbeste de aproape cinsprezece ani. Basescu însusi a recunoscut ca a dat "un camion de rapoarte Securitatii". Dar chiar daca n-ar fi recunoscut, întreb, ar fi putut cineva sa mearga în misiune în Occident, reprezentînd regimul comunist, daca n-ar fi fost om al Securitatii?

La sfârsitul anului trecut, Emil Constantinescu a indicat, cu maxima precizie, nu mai putin de 12 documente aflate în arhive si probînd colaborarea lui Basescu cu Securitatea (se pare că în putine alte chestiuni a fost mai serios fostul presedinte ca în scotocitul prin arhive). Cu toate acestea, într-un interviu recent publicat în Ziua d-na Cornea îsi aroga un drept pe care în mod evident nu-l are, si îl declara pe Basescu "un sef al statului care n-a participat la structurile Securitatii". Si, ma rog frumos, de unde stiti dvs chestia asta, d-na Cornea? De la Tudor Postelnicu? De la Ceausescu însusi?

Eu înteleg ca sentimentele d-nei Cornea pentru Basescu sunt diferite de cele fata de Eugen Uricaru. Actualul sef al statului nu numai că n-a turnat-o la Securitate, dar i-a mai si oferit o pozitie foarte respectabila, de presedinta a Consiliul de onoare pentru conferirea celei mai înalte distinctii în stat, Ordinului national "Steaua României". Stiu – si înteleg – sensibilitatea d-nei Cornea fata de asemenea gesturi. Si totusi, iertata sa-mi fie îndrazneala, eu cred că un asemenea caz, în care vorbim despre presedintele României, si nu despre presedintele Uniunii Scriitorilor ori al moaselor comunale - ar fi meritat ceva mai multa grija. Pentru că într-un asemenea caz, o judecata gresita, chiar si numai din imprudenta, poate fi un "gest antisocial" cu consecinte infinit mai serioase decât în oricare altul. În sfârsit, pentru ca declaratiile d-nei Cornea sa maximizeze confuzia, în interviul amintit domnia sa se repede din senin la Paul Goma (se pare că deja nimeni nu mai poate trece drept intelectual serios daca nu-i trage barem înjuratura lui Goma). Paul Goma - zice d-na Cornea, fara ca sa fie macar originala în corul detractorilor scriitorului exilat – e un frustrat care a devenit foarte dur cu intelectualii din România. Nedrepte judecati, doamna Cornea!

Sa nu uit: povestea cu copiii de 15 ani ("singurii care n-au avut legaturi cu fostele structuri") a mai spus-o Basescu si când s-a întâlnit cu diplomatii români. Carora de asemenea le-a dat asigurari ca n-au nici un motiv sa se teama c-ar putea fi schimbati. Ceea ce, se întelege, le-ar fi spus nu doar Ion Iliescu, dar si Ceausescu însusi. (New York Magazin, 1 februarie 2006)


Iluzia Basescu, articol publicat in anul 2006