Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

Vrabia malai viseaza

Am mai spus-o, dupa ce atâtia ani a patronat depravarea cea mai nerusinata a camarazilor sai, Ion Iliescu vine acum si acuza că nu stiu cine a compromis PSD-ul. "Unii colegi de-ai nostri" (numai unii, sigur că da – "Sa nu generalizam, tovarasi!) "au facut rau partidului prin aceasta îmbogatire stridenta. Când, în 1990, am pornit împreuna la drum, le-am spus tuturor că tentatia coruptiei e un pericol, însa unii nu m-au ascultat" – asta predica azi Ion Iliescu. De parca toate câte s-au întâmplat din 90 încoace nu s-ar fi întâmplat în chiar preajma fostului presedinte. De parca averile nerusinate ale tovarasilor sai ar fi cazut din cer iar Iliescu e Afrodita, întrupata din spuma alba a marii.

Sigur ca n-am de gând sa mai demonstrez odata ceea ce demult nu mai are nevoie sa fie demonstrat, că batrânul comunist nu-i decât un sarlatan nerusinat. Într-o tara normala, dupa noul val de dezvaluiri privind coruptia liderilor sai, un partid ca PSD ar trebui sa dispara imediat, însotit de lehamitea a milioane de oameni. Însa aici traim în România, iar sansele ca Iliescu, Nastase si compania sa-si mai bata joc de români înca vreo zece ani nu sunt chiar nule. Întelegînd pesemne că pe Iliescu nu-l mai crede nimeni, Mircea Geoana a început sa strige el în microfoane: "Vom reforma acest partid, ne vom reforma pe noi însine si vom oferi românilor o alternativa onesta". Care noi, d-le Geoana? Dumneavoastra si Hrebenciuc? Nastase, Cozmânca si Miki Spaga?

Ma uit la televizor si îi vad în continuare pe multi dintre diversionistii care, ani la rând, au aruncat vagoane de ceata în mintile românilor cum că PSD se va rupe negresit, daca nu azi atunci mâine sigur, pentru că "Nastase si Iliescu sunt într-un razboi pe viata si moarte". Acum partitura-i alta: "Reformistii din PSD se bat sa-i marginalizeze pe Iliescu si Nastase". Si care sunt, as vrea sa stiu si eu, "reformistii din PSD"? Geoana, Cristian Diaconescu, Ioan Rus? Ma rog, daca România e tara în care se poate face orice, nu vad de ce n-ar fi si tara în care se poate spune orice.

Dupa ce atâtia ani la rând au jefuit mai tot ce se putea jefui, grangurii PSD-isti ne-au anuntat zilele trecute ca au avut o revelatie. Că "amestecul dintre politica si afaceri reprezinta una dintre cauzele cele mai importante ale fenomenului coruptiei". Asa că, a anuntat Mircea Geoana, "În cel mai scurt timp, partidul nostru va aduce în Parlament un proiect de lege care îi va obliga pe politicieni sa renunte la afaceri". Cineva care nu-l stie bine pe actualul sef al PSD ar putea sa-l ia în serios, si sa creada ca e, totusi, altceva decât ceilalti. În realitate, însa, singurul lucru care-l deosebeste pe acest individ de fauna PSD-ista consta în aceea ca-i mai tânar ca Iliescu si un pic mai citit decât Cozmânca. În rest, stofa-i la fel de proasta iar tovalul la fel de gros.

Auzi, e nevoie de separarea afacerilor de politica... Mircea Geoana a fost vicepresedinte al PSD între 2001 si 2005, adica fix în perioada în care aceasta gasca de infractori a facut raul cel mai mare. În toti acei ani, în care conducatorii partidului se foloseau de guvernare ca sa strânga averile cele mai nerusinate, Geoana n-a mai avut nici o revelatie. O are numai acum, când oamenii sunt tot mai furiosi cu fiecare dezvaluire despre jaful pe care l-au facut. La fel si Rus, Diaconescu si ceilalti "reformatori". Rus e si el vicepresedinte al partidului din 2002, iar în ultima guvernare a PSD a fost ministru de Interne, adica primul care ar fi trebuit sa se opuna nelegiuirilor demnitarilor colegi. N-a facut-o. Si n-a facut-o, nici celalat "reformator", Cristian Diaconescu, fost ministru al Justitiei.

La putin timp dupa izbucnirea scandalului "Matusa Tamara" (povestea lui Nastase cu milionul de euro), s-a aflat că Mircea Geoana nu putea nici el sa justifice un teren de vreo 1,6 milioane de euro. Însa, pentru că nu facea si asta parte din scenariul telenovelei cu "lupta împotriva coruptiei", presa de la Bucuresti a abandonat imediat subiectul (în schimb, Liviu Cangeopol s-a ocupat de el cu har si cu metoda). Aici ar fi cazul sa aduc aminte că Geoana a mai fost implicat si în alte scandaluri de coruptie, într-unul dintre ele dovedindu-se ca familia "reformatorului" a dat statului un tun de aproape jumatate de milion de dolari "cumparînd", la Busteni, un teren de la Regia Romsilva (aici cititorul va fi recunoscut, probabil, reteta dupa care atâtea si atâtea scursuri ale tranzitiei, de la Hrebenciuc la neamul lui Becali si de la Nastase la Babiuc si atâtia altii au ajuns putrezi de bogati "facînd afaceri" cu pamântul statului). Dar o "afacere" foarte buna – una din Dumnezeu mai stie câte – a facut si familia lui Cristian Diaconescu. În anii în care domnul era ministru, doamna nevastă încasa de la Eximbank – o banca de stat, cum altfel? – salarii de aproape 30.000 de dolari pe luna (în conditiile în care salariul mediu în România era în jur de 100 de dolari). Sa nu uit sa spun că, la partid, sotul "reformator" avea (si are si în continuare) calitatea de presedinte al "Comisiei de Integritate Morala". Auzi nebunie, "Comisie de Integritate Morala" la PSD...

În vizita la Bucuresti, social-democratii germani au cerut recent conducerii partidului "sa-i dea afara pe corupti". De n-as sti bine că nemtii nu prea au simtul umorului, as putea sa banuiesc că solicitarea musafirilor d-lui Geoana nu-i decât o ironie cinica. Pentru că, la rigoare – si în orice caz la rigoarea nemteasca – a-i da afara pe coruptii din PSD ar însemna ca la partid sa mai ramâna doar portarul si dactilografele. Se poate ca domnii de la SPD-ul german sa nu aiba încotro si, în România, sa fie siliti sa mizeze în continuare pe "social-democratii" d-lui Geoana (ei însisi parînd sa viseze, cum vrabia viseaza la malai, ca îi vor pacali si în continuare pe români). Si totusi, de data asta lucrurile sunt atât de grave încât, netratate astfel, ar putea sa faca tuturor un rau mai mare ca oricând.

Cineva ar putea sa spuna că, totusi, nu-i chiar o mare nenorocire ca un politician sau doi – sau chiar si zece, poftim – nu pot sa justifice o avere de un milion sau doua de dolari. Sigur că în tara lui Iliescu, Hrebenciuc, Nastase si Basescu - si a Sistemului lor FSN-ist ticalos – e aproape o chestie de bun simt sa accepti asa ceva. Numai că, în realitate, raul e infinit mai mare. Sunt câteva saptamâni de când scenaristii telenovelei de la Bucuresti fac un singur si mare caz numai de milionul de euro al lui Nastase, de la "Matusa Tamara", si de luxul din vila din Zambaccian a acestui cleptoman nefericit. Si cu asta, basta. Toata lumea a uitat de miliardele de dolari jefuiti din banci, de la RAFO si Flota, din privatizari si din atâtea si atâtea alte locuri. Daca cineva îsi închipuie că o buna parte din acesti bani nu se afla în conturile cele mai bine pazite ale politicienilor, atunci acela, sa ma ierte, e un mare naiv (sper sa nu fie nimeni care sa aiba nevoie sa-i aduc eu aminte că fiecare miliard de dolari, dar fiecare, e format din câte o mie de milioane de dolari). (New York Magazin, 15 martie 2006)


Vrabia malai viseaza, articol publicat in anul 2006