Reforma si calendele grecesti

Când Traian Basescu si-a taiat motul rebel, românii lui Gura Casca au dat neasteptatei schimbari infinite semnificatii. Au fost multi cei care au vazut în cele întâmplate gestul unui conducator providential. Însa pentru că de atunci si pâna azi mai nimic nu s-a împlinit din nazuintele mereu înalte ale acestui neam mereu dezamagit, multa lume crede acum că presedintele scandalagiu nu facuse decât sa se pregateasca pentru paruiala din aceste saptamâni cu Tariceanu. Si ai putea sa nu te gândesti că asta-i adevarul când vezi ce se întâmpla zi de zi? Am scris nu o data – si nu ieri sau alaltaieri – despre felul atât de nefericit în care Basescu face politica. De data aceasta, însa, lucrurile sunt mai complicate ca oricând din cauza că instabilitatea politica pe care Traian Basescu o provoaca atacîndu-si primul ministru poate sa aiba consecinte mai grave ca nicicând.

Tema riscului instabilitatii politice din România, în pragul deciziei finale privind aderarea României la Uniunea Europeana, s-a regasit în cadrul unei analize pe care a initiat-o recent Fundatia pentru o Societate Deschisa (si la care au fost co-autoare Centrul de Resurse Juridice si Centrul de Resurse pentru Comunitatile de Romi). Cu ocazia conferintei de presa, care a prezentat studiul celor trei organizatii, Renate Weber, presedinta FSD, a vorbit despre faptul ca "viata politica este marcata de un numar mare de tensiuni si conflicte care se manifesta atât la nivelul Executivului, între Executiv si Parlament, dar si în cadrul opozitiei parlamentare". Ea a insistat ca "stabilitatea politica este necesara nu doar pentru a transmite un mesaj pozitiv catre Bruxelles, ci pentru că numai astfel se vor realiza reformele necesare si se va demonstra că România este un partener predictibil". Interventia celor trei organizatii, ocupîndu-se desigur si de câteva capitole ale reformelor din România, s-a dovedit salutara inclusiv prin aceea că a fost practic singura de acest gen. Ceea ce nu poate decât sa mire, în conditiile în care instabilitatea politica în discutie e pe cale sa faca un mare rau (de la Bruxelles vin deja, de mai mult timp, avertismente în acest sens).

Apropo de Renate Weber, fosta consiliera a presedintelui, în saptamânile din urma, în care Traian Basescu îi ataca abject pe Tariceanu si ceilalti liberali – cot la cot cu tot soiul de mercenari – mi-a devenit mai clar ca niciodata cât de grave sunt problemele actualului presedinte. Oricine e cât de cât avizat a putut sa înteleaga foarte usor ca Basescu a ratat magistral sansa unor colaboratori de exceptie ca Renate Weber. În schimb, actualul presedinte se dovedeste perfect compatibil cu personaje precum Corneliu Turianu ori sinistrul Gigi Becali. Atacurile lui Basescu la adresa liberalilor s-au dovedit atât de jos încât m-au confirmat cu vârf si îndesat în tot ceea ce am anticipat pâna acum în privinta evolutiei acestui om. Fara doar si poate că liberalii (dar si alti beneficiari ai generozitatii "omului de afaceri" liberal Dinu Patriciu – care nu sunt putini si nici de pe la case mici) îl antipatizeaza pe Traian Basescu inclusiv din perspectiva unor interese proprii nu tocmai ortodoxe nici ele. Iar faptul acesta va trebui si el lamurit pâna când nu va fi prea târziu. Dar asta e una, iar comportamentul aproape patologic al primului om în stat, cu totul alta.

Coalitia aflata la guvernare nu mai functioneaza decât sporadic si sub semnul unor improvizatii care nu mai salveaza nici macar aparentele. Iar prima consecinta e ca reforma e amânata înca o data la calendele grecesti. De data aceasta, însa, cum spun, cu riscul enorm ca aderarea la UE sa fie compromisa. În realizarea analizei de care am amintit, destinata în primul rând institutiilor UE, am fost solicitat sa tratez tematica reformei administratiei publice. Daca ar fi sa încerc o evaluare cifrica, ar trebui sa spun ca nici macar 30% dintre obiectivele la care s-a angajat actualul Guvern nu sunt îndeplinite. Imediat dupa Raportul precedent al UE, din octombrie 2005, ministrul Administratiei si Internelor, Vasile Blaga, a anuntat o strategie ambitioasa de recuperare a restantelor. Azi, dupa sase luni, pare că d-l ministru e primul care a uitat că a existat cândva o strategie. "Pachetul de legi" pentru reforma administratiei, anuntat că va fi promovat "prin procedura de urgenta", s-a împotmolit în birocratia din Parlament, si sunt toate sansele ca Raportul din mai al UE sa-l gaseasca tot acolo. Timp în care nimeni nu mai urmareste ca forma legilor votate (atunci când si cât vor mai fi votate) sa fie cât de cât mai aproape de cea pe care Guvernul si coalitia la guvernare o adoptasera vrând sa recupereze restantele asupra carora Raportul din octombrie atrasese atentia.

Sunt semne ca destule dintre problemele serioase privind "statutul functionarilor publici" vor ramâne în continuare nerezolvate. Inexistenta în continuare a unui "sistem unitar de salarizare a functionarilor publici" si practica înmultirii parca la nesfârsit a categoriilor de "functionari publici cu statut special" accentueaza incoerenta sistemului si descurajeaza tot mai mult pe cei care ar fi tentati sa faca o cariera în administratia publica. Fapt care, e clar pentru oricine, afecteaza în modul cel mai direct însasi calitatea administratiei publice.

Proiectul de lege care urma sa amendeze organizarea si functionarea institutiei prefectului a fost retras din "Pachetul" initial si a fost adoptat prin Ordonanta de urgenta (179/2005). Amendamentele aduse sunt însa departe de a fi facut o treaba buna (în plus, sunt destule date că organizatiile neguvernamentale care au atacat Ordonanta pentru neconstitutionalitatea adoptarii ei au sanse de câstig). Iar ceea ce Guvernul a numit, la începutul acestui an, "depolitizarea corpului prefectilor si subprefectilor" a constituit în fapt o ocazie ratata ca acest corp sa devina unul cu adevarat profesionist si depolitizat. În locul unei selectii facuta exclusiv pe criteriul competentei, Guvernul a ales sa-i reconfirme pe prefectii si subprefectii pe care el însusi i-a numit – fiecare dintre ei fiind membru al unuia sau altuia dintre partidele aflate la guvernare. Încât mult trâmbitata "depolitizare" a constat în aceea ca respectivii si-au depus carnetele de membru la partide.

Sau, un ultim exemplu din multele care pot fi date, graitoare pentru "viziunea si consecventa" Coalitiei la guvernare în materie de reforma. În ianuarie 2006, cu inclusiv votul majoritatii parlamentare, a fost adoptata Legea privind statutul functionarului public parlamentar (7/2006). Întrucât a considerat-o, pe buna dreptate, discriminatorie si instituind un statut privilegiat categoriei respective de functionari publici, în februarie 2006 Guvernul a decis suspendarea aplicarii Legii (prin OUG 2/2006). Pentru ca numai câteva saptamâni mai târziu, cu concursul aceleiasi majoritati parlamentare, dar si al lipsei de interes din partea Guvernului, Senatul sa respinga Ordonanta 2/2006. Prin urmare, cam asa se guverneaza si se face reforma în România, în anul Domnului 2006, cu foarte putin timp înaintea unei decizii cruciale pentru destinul acestei tari.

Dar analiza celor trei organizatii a aratat ca lucrurile stau aproape la fel si la alte capitole, ca "lupta împotriva coruptiei" ori "reforma Justitiei". Cu toate acestea, organizatiile respective s-au declarat în favoarea aderarii României la UE la 1 ianuarie 2007, inclusiv pe considerentul ca sansele ca restantele sa fie recuperate sunt sensibil mai mari în cazul integrarii decât în cel al amânarii ei. (New York Magazin, 26 aprilie 2006)

Reforma si calendele grecesti, articol publicat in anul 2006