Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Lolek, Bolek si "elitele" (II)

Cunoscut de mai multi ani ca un fan înfocat al lui Traian Basescu, Mircea Dinescu a devenit de câteva luni bune un adversar înversunat al prezidentului. Desi te-ai fi asteptat ca ratiunile dramaticei schimbari sa fie pe masura staturii intelectuale – înalte, nu-i asa – a poetului ialomitean, în realitate lucrurile nu stau chiar asa. Si stim asta de la Dinescu însusi, pe care l-am auzit recent zicînd cam asa: "Traian Basescu ne-a dezamagit foarte tare pentru că nu ne-a sustinut, asa cum o face în schimb, foarte generos, Dinu Patriciu". Marturisirea am auzit-o la emisiunea pe care Dinescu o face, împreuna cu Stelian Tanase, la televiziunea lui Vântu, Realitatea Tv. Pentru cititorul care n-a aflat înca, trebuie spus că Mircea Dinescu este de mai mult timp partenerul de "afaceri" al lui Patriciu, liberalul inculpat finantînd substantial revistele Dilema veche si România literara. Cele doua publicatii, alaturi de altele câteva, au fost achizitionate de curând de catre Dinescu (Trustul Satyricon). Pe statul lor de plata – foarte generos si el, dupa toate informatiile – se afla nume sonore ale intelectualitatii de la Bucuresti: Nicolae Manolescu, Alex Stefanescu, Gabriel Dimisianu, Cristian Teodorescu, Mircea Mihaies, Adrian Cioroianu, Robert Turcescu, Sever Voinescu, Lucian Mândruta, Cristian Ghinea si altii. Tot aici, pe statul de plata al lui Patriciu, îl gasim si pe Andrei Plesu – fost consilier prezidential (dar si autor al "Minimei moralia"), despre care avem tot mai multe semne ca l-a parasit pe prezident din fix aceleasi "dezamagiri" ca si bunul sau prieten Dinescu.

Pomeneam saptamâna trecuta de campania sistematica pe care Realitatea Tv o duce împotriva lui Traian Basescu, inclusiv prin emisiunile lui Dinescu (pe care Vântu îl plateste si el regeste, ca si Patriciu; dupa cum colegul Stelian Tanase, vom vedea, semneaza si el cam aceleasi state de plata). De mai bine de un an de zile, Sorin Ovidiu Vântu si Dinu Patriciu se afla în atentia autoritatilor penale românesti – dar si în dizgratia nedisimulata a presedintelui Basescu. Acuzele care se aduc cel mai frecvent celor doi, dar si altora ca ei, tin de faradelegile prin care acesti oameni au strâns averile fabuloase pe care le au. Chiar daca cei care se ocupa de "politica editoriala" a televiziunilor si ziarelor de la Bucuresti se dovedesc a fi maestri în arta manipularii maselor, pe zi ce trece devine tot mai clar că personaje precum cei doi inculpati se folosesc de forta lor financiara pentru a-si apara interesele prin mijloace inacceptabile. Atacurile sistematice la adresa lui Basescu (departe de a se situa el însusi, e adevarat, la statutul pe care o asemenea pozitie o presupune), dar si o strategie editoriala tradînd intentia de intimidare a magistratilor, mi se par, cum spun, mijloace cu totul inacceptabile. Iar asta cu atât mai mult cu cât sunt deja destule date care arata că acesti oameni au dobândit în mod fraudulos respectivele mijloace – puterea financiara si mediatica pe care o opun inclusiv aflarii adevarului si înfaptuirii justitiei.

Dar problema cea mai serioasa e că aceasta stare de lucruri e practic generalizata în România. Asa cum am mai avut o ocazie sa scriu, principalele televizuini private (Antena 1 si Antena 3, Realitatea TV, Pro Tv, B1 Tv) se afla în cel putin una din urmatoarele situatii: apartin unor fosti agenti ai Securitatii; au datorii foarte mari la bugetul public; sunt finantate de "oameni de afaceri" (ori de asociatii lor) cercetati penal (ei si/sau asociatii lor) pentru ilegalitati grave, prin care, în cele mai multe cazuri, au fost cauzate prejudicii imense bugetului public ori au fost jefuiti de averea lor sute de mii de români. Iar lucrurile stau destul de asemanator si în presa scrisa, unde câteva exemple mai reprezentative mi se par suficiente: Academia Catavencu, Adevarul, Cotidianul, Jurnalul national, Ziua.

Am încercat zilele din urma o lista mai completa a numelor onorabile (ori cu pretentii de onorabilitate) care se regasesc pe statele de plata – actuale sau foarte recente, si foarte generoase, cum spun – ale unora ca Dinu Patriciu (si asociatii sai), Dan Voiculescu, Fahti Taher si Viorel Hrebenciuc, fratii Paunescu, Sorin Ovidiu Vântu samd. Cam asa arata o parte doar a listei despre care vorbesc: Stefan Agopian, Liviu Antonesei, Gabriel Andreescu, Lucian Avramescu, Ion Barbu, Constantin Balaceanu Stolnici, Magdalena Boiangiu, Doru Buscu, Mircea Cartarescu, Dan Ciachir, Radu Calin Cristea, Ion Cristoiu, Daniel Daianu, Mircea Dinescu, Razvan Dumitrescu, Ralu Filip, Ioan Grosan, Bedros Horasangian, Emil Hurezeanu, Florin Iaru, Eugen Istodor, Cornel Ivanciuc, Ion Bogdan Lefter, Nicolae Manolescu, Lucian Mândruta, Liviu Mihaiu, Mircea Mihaies, Ioan T Morar, Radu Moraru, Neculai Constantin Munteanu, Tudor Octavian, Serban Orescu, Octavian Paler, Dan Pavel, Cristian Pârvulescu, Ovidiu Pecican, Horatiu Pepine, Andrei Plesu, Cristian Tudor Popescu, Zoe Petre, Carol Sebastian, Adrian Severin, Eugen Simion, Valentin Stan, Sorin Rosca Stanescu, Ilie Serbanescu, Dan Tapalaga, Stelian Tanase, Cristian Teodorescu, Vladimir Tismaneanu, Mircea Toma, Gelu Trandafir, Marius Tuca, Dorin Tudoran, Robert Turcescu, Traian Ungureanu, Adrian Vasilescu, Daniel Vighi, Sever Voinescu, Varujan Vosganian, Sorin Vulpe. Pe statele de plata ale televiziunilor lui Vântu, Voiculescu si ceilalti, de asemenea nume cu pretentii, unele dintre ele ridicînd de aici a doua, a treia sau Dumnezeu mai stie a câta solda: Ion Cristoiu, Mircea Dinescu, Razvan Dumitrescu, Andrei Gheorghe, Emil Hurezeanu, Cornel Nistorescu, Octavian Paler, Cristian Tudor Popescu, Valentin Stan, Mihai Tatulici, Stelian Tanase, Marius Tuca, Robert Turcescu si destui altii. Alaturi de ei trebuie neaparat amintiti milionarii în dolari de la Academia Catavencu (cam aceiasi si la Cotidianul, dar si în alte multe locuri), care mai nou au ajuns sa încaseze sume uriase si de Televiziunea publica.

Sigur că da, în principiu nu-i treaba lui Hurezeanu, a lui Paler, Plesu, Dinescu, Mircea Toma, Ioan T Morar sau Cristian Tudor Popescu de unde au patronii lor sumele uriase cu care îi platesc. Numai că asa ceva e valabil numai în principiu, si nu si în cazul unor "patroni" ca Vântu sau Patriciu, niste personaje despre care o lume întreaga stie că si-au dobândit averile fabuloase jefuind statul ori nenorocind sute de mii de români. Dar sa zicem că s-ar putea trece si peste asta, cu argumentul că, nu-i asa, respectivii intelectuali fac o treaba buna prin articolele si emisiunile lor – informeaza publicul, îl educa etc etc. Numai că nici aici situatia nu sta câtusi de putin asa, de vreme ce din libertatea lor de exprimare, de exemplu, nu a mai ramas deloc vreun mare lucru. Ma uit de mai multi ani la un cunoscut "dizident anti-comunist" [Mircea Dinescu], care nu a scapat o singura ocazie sa tune si fulgere împotriva detinutilor politici sau taranistilor descoperiti cu nu stiu ce probleme prin dosarele de Securitate. Însa moralistul cu pricina nu are absolut nici o problema cu faptul că directorul (si unul dintre patronii) ziarului de la care el încaseaza lunar onorarii grase a fost un foarte devotat si prolific agent al odiosului Organ. La fel, dizidentul nostru moralist vede mai peste tot probleme cu etica, însa nici una la patronul sau principal, un inculpat cu sute de milioane de dolari datorii la stat [Dinu Patriciu]. Iar acest exemplu e deplin reprezentativ pentru mai toti intelectualii la care ma refer.

Dar sa admitem ca si asa ceva e normal, sa te faci că nu stii că patronii tai sunt securisti si putred de corupti, dar că în articolele si emisiunile tale ai toata libertatea sa vorbesti despre toti ceilalti securisti si mari corupti. Numai că si de data asta lucrurile stau altfel, pentru că la nivelul Clubului Român de Presa exista de multi ani regula (o adevarata lege a tacerii) că analistii, comentatorii – si în general ziaristii – unei institutii de presa nu au voie sa critice patronatul, conducerea si pe oricine altcineva care sustine interesele unei alte institutii de presa. Iar de aici si pâna la solidarizarea deschisa a destui dintre intelectuali cu interese profund ilegitime (servite prin mijloace asemenea) – adica pâna la mercenariat – nu mai e decât un pas. Care, odata facut si el – si care e clar că de foarte multe ori a fost si este facut – îndeparteaza si mai mult sansele intrarii în normalitate, ale înfaptuirii justitiei ori ale clarificarii atât de necesare a unui trecut peste care nu se poate sari asa cum nimeni nu poata sari peste propria umbra.

Asadar, cam aceasta ar fi, în putine cuvinte, o stare de lucruri destul de nefericita, în care o buna parte a presei si intelectualilor se dovedeste partasa la câteva dintre cele mai mari rele care i se întâmpla României astazi. O Românie a unei clase politice profund corupte si falimentare, a "tagmei jefuitorilor" lui Vântu, Patriciu si celorlalti, a fratiei tragi-comice dintre Basescu si Becali (si totusi, parca mai degraba Lolek si Bolek decât Castor si Polux) – o Românie care pare sa nu mai aiba sa astepte nimic bun nici chiar de la "elitele" sale.

PS Prezent deloc întâmplator la o reuniune de ultima ora a conducerii PNL, Mircea Dinescu, "partenerul de afaceri" al lui Dinu Patriciu, a lansat un atac foarte dur – mediatizat pâna la exasperare – la adresa lui Traian Basescu. De parca mai era nevoie si de asta ca sa vedem bine mocirla în care se scalda, de-a valma, politicienii, intelectualii si presa de la Bucuresti.

PPS Saptamâna trecuta, "invitat de onoare" la televiziunea lui Vântu, Gabriel Liiceanu nu mai contenea explicându-i lui Robert Turcescu câte a avut el de patimit sub "regimul Iliescu", inclusiv în iunie 1990, când minerii si securistii i-au terorizat familia cu telefoane de amenintare. Si totusi, îmi pare rau ca trebuie s-o mai spun odata, d-l Liiceanu e unul dintre intelectualii mari profitori ai tranzitiei, care sub "regimul lui Ion Iliescu" n-a facut mai nimic din ceea ce statutul sau îi cerea. Ca sa nu mai aduc aminte ca în decembrie 2000 GDS-ul d-lui Liiceanu, asemeni Aliantei Civice a Anei Blandiana, s-a pus în fruntea intelectualilor chemînd la salvarea natiei prin votarea lui Ion Iliescu. (New York Magazin, 10 mai 2006)


Lolek, Bolek si "elitele" (II), articol publicat in anul 2006