Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Marginalii la un interviu

Viata iti pune piedici cind o iei peste picior. Este credinta cu care - parafrazind - am savirsit, mai deunazi, lectura stufosului interviu acordat de cuceritorul nostru ministru al Apararii Nationale, cotidianului Romania libera. In fapt, reiterarea pomenitei cugetari ne-a fost prilejuita de surprinzatoarea usurinta cu care d-l general a inteles sa se expuna contestarii publice, in chip cu totul nepermis pentru o demnitate ca aceea ocupata de domnia sa.

Intervievatul s-a straduit sa denatureze fara complexe orice adevar ce i-ar fi fost defavorabil si pe care, cu toata familiara-i abilitate, nu a reusit totusi sa-l eludeze. Greutatea afirmatiilor ne obliga la explicatii. Armata nu a tras si nu va trage in popor, este una dintre stupefiantele asertiuni ale d-lui general Stanculescu. Daca domnia sa n-ar fi fost in decembrie `89 la Timisoara, am gandi ca se afla intr-o simpla, dar extrem de grava, eroare. Daca domnia sa n-ar fi aprobat personal prevederile fratricide ale notei telefonice nr 4459 si ale indicativului "Clopotelul", din anul post-ceausist 1990, am admite ca garantiile non-violentei militare sunt cel putin generoase declaratii de bune intentii. Cand insa actele sale antipopulare sunt de domeniul celei mai ample notorietati, putem noi gasi un mai marinimos eufemism decat spunand doar ca d-l general mistifica adevarul?

Declara fara a clipi d-l general: din C.A.D.A. n-au fost trecuti in rezerva decat patru ofiteri. Ca, putin mai la vale, sa aflam si temeiurile punitivei masuri: ofiterii au facut politica. In realitate insa victimele democratului general sunt ceva mai numeroase, sapte, si niciuneia nu-i sunt imputabile atari faradelegi. Bunaoara, in ce-l priveste, semnatarul randurilor de fata a devenit indezirabil d-lui general o data cu refuzul, facut public prin raportul CR 205/05.11.90, de a participa la preconizatele actiuni armate ocazionate de mitingul Aliantei Civice din 15 noiembrie. Iata asadar de ce si in acest caz ne socotim indreptatiti a pretinde - chiar daca, evident, nu o vom face - recunostinta d-lui general pentru inca un eufemism, spunand din nou doar ca domnia sa mistifica adevarul.

Dintre adevarurile pe care intaiul nostru demnitar mililar le ocoleste cu iscusinta, ne vom margini a aminti doar esecul in constructia tancului romanesc si a masinii de lupta a infanteriei. Desi intrebarea privind stadiul dotarii tehnice a armatei impunea cu necesitate chiar si numai o aluzie la aceasta extrem de paguboasa nerealizare, tacerea-i de mormant. Si nu intamplator. Inainte de a fi uns ministru (pe vremea odiosului, adica), d-l general s-a ocupat (ori, ma rog, trebuia sa se ocupe) tocmai de realizarea acestei tehnici. Asa incat speram ca cititorul va intelege generalitatile pe care capetenia militara le reia mai abitir ca la Congrese.

Cat despre alte declaratii, ce sa mai spunem? Daca nu cumva acestea sunt simple mistificari gazetaresti, atunci este sigur ca d-l general s-a aflat intr-o zi nefasta. De pilda, chestionat cu privire la intrebarea ce n-ar dori sa i se puna, domnia sa vrea sa ne convinga nici mai mult, nici mai putin, ca este tare framantat de nenorocirea in care biata sa tarisoara se zbate. Cand, de fapt, noi ne-am fi asteptat sa-l sacaie indiscretiile privitoare la descinderea sa din decembrie `89 de la Timisoara. Ori la fuga odiosilor, ori la mineriada kaki de acum un an, ori...

Imprevizibil este d-l general si cand afirma ca, citez: Un lucru este cert, armata nu doreste regim monarhic. Am incheiat citatul. Tocmai dansul, daca va puteti inchipui, tocmai dansul care, alteori, pe aceeasi tema, prin zimbetul sau fermecator si insinuant ne lasa sa speram taman contrariul. Acuma, fie ca a primit ucaz sa nu mai zambeasca, fie ca, democrat fiind, si-a sondat cazarmile cu IRSOP-ul, sigur este ca a izbutit sa limpezeasca pe veci si chestiunea cu pricina.

Lasind gluma la o parte, vom conchide cu regretul sincer ca prestigiul d-lui general, oarecum de invidiat la un moment dat, se ruineaza intristator cu fiecare zi ce trece. Insa asa-i cand, repetam, iei viata peste picior. (Romania libera, 30 aprilie 1991)


Marginalii la un interviu, articol publicat in perioada 1990-1998