Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

Înca un foc de paie?

Oricum ai privi-o, initiativa Asociatiei Civic Media, de a cere CNSAS verificarea câtorva sute de confrati si "formatori de opinie" nu poate sa fie, în ultima instanta, decât benefica. Indiscutabil că ea vine foarte târziu, într-o anumita masura chiar prea târziu. Timp de un deceniu si jumatate, istoria României a fost scrisa mai ales asa cum si-au dorit-o securistii si ceilalti oameni ai fostului regim. Un om ca Ion Iliescu a dominat istoria politica a României post-comuniste inclusiv din cauza că atitudini de genul celei la care ma refer fie au lipsit cu desavârsire, fie au existat parca doar pentru a nu se spune ca n-au existat. Exagerez eu, cumva? Visez eu ca în 2000 "formatorii de opinie", intelectualii de la Alianta Civica si GDS si atâta lume buna, în frunte cu doamna Doina Cornea, i-au chemat pe români sa "salveze democratia" votîndu-l pe Iliescu?

Ma întreb, de asemenea, cine si ce anume a facut pentru a clarifica trecutul unor oameni care au scris si ei – ca vai de ea – istoria României "post-comuniste": Adrian Nastase, Traian Basescu, Mugur Isarescu ori Theodor Stolojan? Cine si în ce fel a încercat sa explice de unde vine impresia aproape generalizata că Emil Constantinescu a avut misiunea sa distruga practic singura alternativa la nenorocitul Sistem securisto-fesenist? Cine si în ce fel a fost interesat daca nu cumva cei care i-au jefuit pe români sunt si ei oameni ai Securitatii? Raul imens de dupa 1989 a fost facut cu concursul larg al principalelor institutii de presa. Cine si ce anume a facut pâna acum ca sa afle daca nu cumva stapânii "cuvântului liber" – oameni ca Adrian Sârbu, Sorin Ovidiu Vântu, fratii Paunescu, Dan Voiculescu ori Dinu Patriciu – sunt si ei parte ai aceluiasi Sistem securist nenorocit? Sau, de ce adeptii de ultima ora ai "deconspirarii totale" nu au avut absolut nimic de spus în toti anii în care CNSAS nu a fost nimic altceva decât o formula oficiala, institutionala, pin care a fost compromisa cu metodă ideea aflarii adevarului si a asumarii raspunderii pentru nelegiuirile Sistemului comunisto-securist?

În cererea pe care a adresat-o CNSAS, Asociatia Civic Media (în fapt o mâna de ziaristi de la Ziua în travesti) revendica pentru demersul lor o legitimitate de ordin moral la care merita privit cu atentie. Sigur că, în termeni etici, un om ca Victor Roncea se afla destul de bine situat printre confrati. Daca ar fi sa ne uitam chiar si numai la colegii sai de la ziar, vom vedea că tânarul Roncea e, ca trecut, cu totul altcineva decât un Dan Pavel, Adrian Severin ori Zoe Petre. Si totusi, pentru o asemenea discutie biografia de dinainte de 89 nu poate fi un argument ultim. Altfel spus, e important sa vedem daca în anii de dupa 1989 ziaristul Victor Roncea – si astazi, iata, judecatorul Victor Roncea – s-a dovedit suficient de exigent cu sine însusi în chestiuni ca acelea pe care a ales sa le judece acum. Foarte concret, întreb, de-un exemplu, si-a pus vreodata Victor Roncea problema daca nu cumva Dinu Patriciu, patronul de la care a încasat atâtia ani onorarii generoase, a avut si are el însusi probleme cu trecutul comunist? Iar întrebari asemanatoare ar mai fi de pus si în privinta altor patroni ai ziaristului. Ca sa nu mai spun câte ar fi de lamurit, de asemenea din perspectiva etica, în legatura cu ceea ce au facut dupa 1989 oameni precum Dinu Patriciu – multi ani, cum spun, patronul d-lui Roncea. Iata deci câteva motive din care initiativa Civic Media nu avea cum sa nu fie privita cu anumite rezerve. Si totusi, dincolo de toate acestea, si chiar si de felul în care CNSAS va rezolva cererea care i-a fost adresata, demersul la care ma refer nu poate sa fie decât bine venit.

Am citit undeva că volumul mare de munca presupus de rezolvarea acestei cereri ar putea sa blocheze activitatea CNSAS. S-a scris chiar că asta s-a si urmarit de fapt, blocarea Consiliului si amânarea verificarii politicienilor – inclusiv, în sfârsit, a lui Traian Basescu – care cu putin timp în urma parea sa fi devenit iminenta. Acum, sincer sa fiu si ducînd imaginatia pâna la capat, pot sa ma gândesc inclusiv că, în fata unor deconspirari care nu mai pot fi amânate, oamenii Sistemului, în frunte cu Traian Basescu, ar prefera ca demascarea lor sa se produca simultan cu aceea vizînd "societatea civila". Evident că lumea ar zice, într-un fel pe buna dreptate: "Daca intelectualii însisi si liderii de opinie au fost colaboratori ai Securitati, ce sa ne mai miram că politicienii cutare si cutare au fost ofiteri?". Apoi, stiind bine cine sunt si cam ce pot conducatorii actuali ai României, nu mi se pare cu totul exclus ca lista consistenta trimisa CNSAS sa se vrea si o pisica aratata criticilor lor din societatea civila (al caror numar, coincidenta sau nu, mi se pare astazi tot mai mic). Si totusi, personal, n-am avut niciodata vreo dovada că oameni precum Victor Roncea ar fi în stare sa marseze la asemenea masinatii, dimpotriva. E adevarat că de câteva saptamâni mi-e putin cam neclara simpatia nedisimulata fata de Traian Basescu a lui Victor Roncea si ziarului sau. Dar probabil că explicatiile sunt altele, si nu cele sugerate de criticii initiativei Civic Media.

În discutia despre posibilul blocaj al CNSAS s-a avansat si ideea publicarii pe internet a dosarelor Securitatii. Nu sunt vreun specialist al domeniului, dar nici nu cred că trebuie sa fii ca sa te întrebi daca nu cumva tocmai o asemenea operatiune ar presupune un volum de munca si costuri mai greu de suportat decât orice alta varianta. În plus, experienta germana, pe care politicienii de la Bucuresti s-au tot batut cu pumnul în piept că o urmeaza prin CNSAS, pare sa pledeze si ea pentru formula unei institutii care sa studieze arhivele si sa decida în fiecare caz în parte. Si totusi, publicarea pe internet a dosarelor pare o solutie acceptabila. Care ar putea sa devina de-a dreptul obligatorie în cazul în care CNSAS se va dovedi în continuare incapabil sa împlineasca finalitatea pentru care a fost înfiintat. Apropo de asta, o cifra graitoare: pâna în primavara acestui an, dupa 6 ani de la înfiintare, Consiliul Arhivelor Securitatii reusise sa deconspire fix 127 de ofiteri de Securitate care în aproape 50 de ani de comunism au facut politie politica. Daca am trai într-o lume normala, românii ar trebui sa se simta revoltati de aceasta bataie de joc pe banii lor. Daca...

Sigur că esecul de pâna astazi al CNSAS are si alte explicatii, la care m-am mai referit, dar o are si pe aceea că parte din personalul actual al serviciilor secrete este format din ofiteri de Securitate, care nu pot fi deconspirati ca agenti ai politiei politice comuniste pe motiv că asa ceva ar prejudicia siguranta nationala. Iar lucrul acesta e posibil din cauza că, prin chiar legile de organizare si functionare a serviciilor, ofiterii de Securitate nu au practic nicio interdictie sa faca parte din acestea. Lucru pe care vad ca-l uita sau nu-l observa dintr-o grava neatentie chiar si cei mai avizati comentatori. Nu mai departe decât saptamâna trecuta un comentator de la Ziua nota că "legile de organizare si functionare împiedicau serviciile de informatii sa angajeze, înca din anul 1991, fosti ofiteri de Securitate care au facut politie politica". Or nu-i deloc asa. Pentru că cine citeste cu atentie Legea 14/1992, de exemplu, referitoare la organizarea si functionarea SRI, va vedea, la articolul 27, că singura interdictie impusa fostilor agenti ai Securitatii e aceea de a nu fi "comis abuzuri" pe timpul cât au "facut parte din structurile represive ale statului totalitar". Or, dupa legile dupa care functiona Securitatea, a fi haituit oameni, a-i fi torturat sau ucis în numele apararii regimului comunist criminal nu constituia deloc vreun "abuz". Iar în toata povestea asta partea cea mai proasta e că de 15 ani nu s-a gasit absolut nimeni care sa ceara modificarea acestor reglementari absurde. Care explica esential consolidarea Sistemului fesenisto-securist de dupa revolutie si buna parte a raului care a urmat. În sfârsit, nici macar "pachetul legilor sigurantei nationale", de care Traian Basescu si camarazii sai fac astazi atâta caz nu preconizeaza vreo schimbare a situatiei despre care vorbesc. Amendarea de fond a unor asemenea reglementari este importanta inclusiv pentru a face ca demersuri precum cele ale Asociatiei Civic Media sa aiba într-adevar consecinte, si nu sa ramâna simple focuri de paie. Pentu că asta se va întâmpla daca la nivelul presei si al societatii civile lucrurile nu se vor limpezi cât de cât iar ofiterii de Securitate si responsabilitatile lor vor ramâne în continuare conspirati în numele "sigurantei nationale".

Si înca ceva, am vazut zilele trecute cum, întrebata si ea, Zoe Petre – fosta consiliera a presedintelui Constantinescu, azi editorialista la Ziua – a raspuns imediat, senina, ca nu a facut politie politica. Iar lumea s-a grabit s-o creada pe cuvânt desi se stie de câtiva ani, am scris si eu despre propria-mi trista experienta, de implicarea grosolana a profesoarei de la Istorie-Filosofie în "politica de cadre" abuziva a regimului Ceausescu. Cam la fel l-am auzit, că el n-a scris nimic despre Ceausescu, si pe Ioan T Morar – fost ziarist în presa comunista, iar azi un miliardar al tranzitiei, inclusiv din banii lui Sorin Ovidiu Vântu. Evident că Morar mintea si el, iar marturie stau, în biblioteci, articolele pe care le-a scris. Ce vreau sa spun e mai ales că cei care si-au asumat un rol în sensul acesta ar trebui sa vegheze pe cât pot la aflarea adevarului si nu sa faca posibila înca o ocultare si falsificare a lui. (New York Magazin, 2 august 2006)

Cu privire la cele ce am scris despre Ioan T Morar se poate vedea şi articolul "Biografii în cerneală simpatică", post scriptum la "O judecată neatentă (III)" publicate tot pe această pagină, precum şi materialul "Precizări la o controversă cu ziaristul Ioan T Morar" de pe pagina de Documente/ Alte documente.


Înca un foc de paie?, articol publicat in anul 2006