Stapânii bugetelor

Cautam acul în carul cu fân, o HG careia nu-i stiam nici anul si nici numarul, când ce observ? Că de prin vara anului trecut actualul Guvern si-a facut un obicei din a da HG-uri alocînd judetelor fonduri din rezerva bugetara la dispozitia sa. Pâna la data la care scriu – în mai putin de un an, deci – au fost adoptate nu mai putin de 148 de asemenea hotarâri. Toate purtînd acelasi titlul: "Hotarâre privind alocarea unei sume din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului pe anul 2005 (2006), pentru judetul cutare".

Reglementarile în vigoare (legile de adoptare a bugetelor anuale, de exemplu) prevad că fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului se foloseste în principal "pentru finantarea unor cheltuieli urgente sau neprevazute aparute în timpul exercitiului bugetar". În 2005, parte din aceste fonduri au fost uitilizate pentru ceea ce în limbaj specializat se numeste "echilibrarea bugetelor locale".

Sigur că da, în principiu, asemenea reglementari sunt acceptabile si necesare. În plan local pot sa apara situatii, mai ales într-o "tranzitie" atât de zdruncinata ca aceea care în România nu se mai termina, în care se impune o interventie a Guvernului, o sustinere financiara din partea bugetului de stat. Este vorba, evident, de situatii de alt gen decât cele de urgenta în care se impune înlaturarea efectelor unor calamitati naturale etc etc, situatii pentru care există reglementari si bugete specifice. Un exemplu în care interventia pentru asa zisa "echilibrare a bugetelor locale" este necesara ar fi aceea în care într-unul dintre judete o investitie privata majora esueaza în mod neprevazut iar lucrul acesta creeaza pe plan local probleme sociale atât de serioase încât este necesara o interventie a Guvernului. Dar asta e una, iar ce a facut nu o data Guvernul e cu totul alta. Un caz din foarte multele care arata cum n-ar fi trebuit sa procedeze Guvernul e acela în care orasul Calan din judetul Hunedoara a ramas, la un moment dat, fara "servicii de gospodarie comunala" (apa, canalizare, gunoi menajer) întrucât societatea respectiva, la al carui bun mers ar fi trebuit sa vegheze Consiliul local, a dat faliment. Citez din Nota de fundamentare a Hotarârii de Guvern (116/2005): "În perioada anilor 1995-2000, societatea respectiva nu si-a respectat angajamentele asumate fata de terti, înregistrînd datorii de circa 25 de miliarde de lei catre alte societati comerciale, regii si bugetul de stat sau local. Ca urmare, s-a declansat procedura falimentului, acest agent economic intrînd în lichidare". Asadar, timp de sase ani, Consiliul local n-a facut nimic pentru ca drobul de sare sa nu se prabuseasca peste Salubritatea urbei iar când inevitabilul s-a produs, repede la bugetul de stat. Or asa ceva e nu numai împotriva celor mai elementare reguli care ar trebui sa guverneze administratia publica, ci si a bunului simt. Sunt sute de localitati care au avut probleme înca si mai serioase de acest gen. Ce s-ar fi întâmplat daca toate consiliile locale ar fi procedat precum cel de la Calan?

Dar de fapt problema nu e a consilierilor hunedoreni, ci a Guvernului. Consilierii sigur că au dreptul sa-si încerce norocul si sa ceara, însa Guvernul are nu numai dreptul dar si obligatia sa vegheze la respectarea legii si la cheltuirea cât se poate mai judicioasa a banului public. "Cheltuieli urgente sau neprevazute aparute în timpul exercitiului bugetar" nu înseamna finantarea nepasarii, incompetentei ori coruptiei din administratia publica locala. Au fost cazuri în care prin HG-uri asemanatoare au fost finantate investitii locale prost calculate, supradimensionate în raport cu posibilitatile comunitatilor locale, si angajate uneori exclusiv din ambitiile electorale ale unui primar sau consiliu local. Or bugetul central nu trebuie sa acopere asa ceva sau sa finanteze serviciile comunale pe care alesii locali nu sunt în stare sa le organizeze si sa le gospodareasca cum se cuvine. Sau pe care o comunitate locala sau alta si le-ar dori la standarde peste posibilitatile proprii. Desi o proba "judiciara" e mai greu de facut, nu cred că este cineva care sa nu se întrebe inclusiv câte dintre aceste multe zeci de alocatii bugetare, din "Fondul de rezerva la dispozitia Guvernului", nu vor fi avut determinari strict politice si electorale. Chiar daca în ultimul timp aproape nimeni nu mai vorbeste despre "baronii locali", e greu de crezut că partidele aflate acum la guvernare nu au si ele, în judete, baronii lor si interesele lor locale.

Procedînd cum procedeaza, Guvernul condus de liberalul Tariceanu face orice altceva numai politica liberala nu. Sigur că liberalismul admite si el o anumita prezenta a statului în rezolvarea unor probleme sociale, însa nu despre asta vorbim. Ci despre faptul că statul nu poate sa fie, indiferent de partidele aflate la guvernare, un sponsor al lipsei de competenta ori al ineficientei administratiei publice locale. Si apoi, principiul autonomiei locale presupune nu numai dreptul comunitatilor locale si autoritatilor lor de a-si forma si gestiona autonom resursele proprii, dar si obligatia si responsabilitatea lor de a nu împovara bugetul de stat cu cheltuieli improprii destinatiilor firesti ale acestuia.

Insist, însa, adevarata problema e la Guvern. Si ma tem că problema e destul de serioasa, mai ales că sunt suficiente motive sa credem că partidele aflate la guvernare trateaza lucrurile, într-o masura nepermis de mare, din perspectiva intereselor lor electorale. Ultimele luni confirma tot mai mult că PNL si PD intentioneaza sa provoace anul acesta alegeri anticipate. Iar faptul acesta ar putea sa explice si de ce în bugetul pe 2006 a fost prevazut ca fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului sa aiba o valoare incredibil de mare – 3,3 mii de miliarde de lei (aproape 10% din totalul cheltuielilor pentru aparare). În conditiile în care anul trecut acelasi fond a fost de 170 de miliarde de lei, deci de 20 de ori mai mic. Si în conditiile în care deficitul bugetar din acest an este estimat la 2,5% din PIB, fata de unul de 0,4% anul trecut.

Un fapt interesant e si că Opozitia nu a avut nici un fel de obiectii că în Legea bugetului de stat pe 2006 a fost prevazut un fond de-a dreptul uiras "la dispozitia Guvernului". Fapt ce-mi confirma banuiala ca Opozitia si Puterea sunt întelese între ele, în dosul usilor închise, asupra organizarii de alegeri anticipate în aceasta toamna-iarna. Ceea ce spune extraordinar de multe despre "democratia" din România. Că partidele sunt înteles între ele, peste capul alegatorilor si în chestiuni care ar trebui sa faca obiectul unor dezbateri parlamentare serioase si transparente, ne-o arata felul în care a fost votata Legea bugetului de stat pentru anul 2006 (379/2005). Din 241 de deputati si senatori prezenti au votat pentru 241. Nici un vot împotriva, nici o abtinere – nici macar cât sa salveze aparentele unei democratii parlamentare pluraliste. Asadar bravii PSD-isti si PRM-isti au votat cu totii umar la umar cu oamenii lui Basescu si Tariceanu. În timp ce la televizor nu mai contenesc spunînd natiei cât de "incompetenta si iresponsabila e guvernarea portocalie". Asadar, 3,3 mii de miliarde de lei au fost deturnati de la nevoi absolut stringente pentru ca politicenii sa mai joace o data – si înca cu anticipatie – farsa "alegerilor libere". Sigur că din acest munte de bani alegatorii vor primi si ei, ca si alta data, câteva pomeni electorale. Acesta va fi, însa, si singurul "câstig" – iar restul numai pierderi.

Inventarul hotarârilor de guvern din ultimii doi ani mai arata si un alt lucru, anume ca aproape 100 dintre ele au fost adoptate pentru suplimentarea repetata a bugetelor unor institutii si autoritati publice – Ministerul de Interne, cel al Justitiei si Serviciul Român de Informatii se numara printre beneficiarii privilegiati. Aici, problema care se ridica e una tinînd doar în cazul cel mai fericit numai de coerenta si consecventa procesului normativ si de alocarea judicioasa si predictibila a resurselor destinate administratiei publice. Iar în cazul cel mai nefericit de nesfârsitele deficiente ale unor guvernari prea putin familiarizate cu exigente precum competenta, eficienta sau responsabilitatea. (New York Magazin, 16 august 2006)

Stapânii bugetelor, articol publicat in anul 2006