Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

Securitatea: vesnicia raului (II)

E o realitate pe care n-a vazut-o numai cine n-a vrut ca dupa 1989 securistii n-au pierdut o singura ocazie, atunci când n-au fabricat ei însisi asemenea ocazii, ca sa arate cât sunt ei de indispensabili României. Saptamâna trecuta am schitat o cronica a timpului trecut de la instalarea actualei guvernari, a presedintelui Basescu mai ales. Apropo, în toiul istoriei atât de urât mirositoare a ziaristilor rapiti în Irak, mai exact în zilele "deznodamântului fericit" al amintitei istorii, s-a mai aflat, asa ca din întâmplare, de o alta isprava a domnilor securisti. Fostul sef al SIE din anii lui Emil Constantinescu, Catalin Harnagea, "a confirmat pentru agentiile de presa", o informatie ajunsa în ziare, cum altfel?, din "surse ale SIE": în urma cu sapte ani, "mafia araba" pusese la cale un atentat la viata fostului presedinte Emil Constantinescu. Un atentat dejucat de cine altcineva decât de securistii din subordinea lui Harnagea. Pentru care motive au vrut sa-l suprime mafiotii de arabi pe Constantinescu? Exact, pentru ca fiorosul Milica, alt mare luptator cu coruptia si el, ca si Basescu azi, "ameninta afacerile necurate ale arabilor". Că securistii lui Harnagea sunt si ei niste mitomani incurabili poti sa întelegi chiar si numai din faptul că vorbesc atât de târziu despre pretinsa lor fapta vitejeasca. Stiindu-i bine cine sunt, se îndoieste cineva că daca ar fi fost ceva adevarat nu s-ar fi împaunat înca în acele zile cu meritele lor? În sfârsit, despre o alta diversiune de doi bani îmi aduc acum aminte că am scris în decembrie 1998 (http://www.valerianstan.ro/html/1990-1998.html#sanse-si-ratari), diversiune care voia si ea sa spuna că viata lui Milica Întâiul a fost în primejdie si că totul s-a terminat cu bine multumita acelorasi securisti vigilenti si din cale afara de patrioti.

Mandatul de pâna acum al lui Traian Basescu începe sa arate deja suficient de limpede că marea problema a serviciilor secrete, controlate în continuare de oamenii Securitatii - de practicile, mentalitatile si reflexele lor - are toate sansele sa ramâna închisa înca vreo câtiva ani. În primavara acestui an, ziarul Adevarul a publicat informatii foarte precise despre dezvoltarea aberanta a serviciilor de informatii din România. Initial, a fost citata o analiza a organizatiei European Digital Rights care, între altele arăta că pentru actiunile de ascultare a telefoanelor din România "costurile sunt absurd de ridicate raportate la bugetul tarii". Numai în 2005, pentru ascultari s-au cheltuit 118 milioane de euro. Raportul indica si costul unei ore de ascultare a telefoanelor ("estimat de partea româna") - între 150 si 200 de euro. Ulterior, alte informatii ale ziarului amintit: România, tara cu nivelul "albastru", precaut, al amenintarilor teroriste, depaseste Statele Unite la numarul de interceptari telefonice, tara care, dupa septembrie 2001, continua sa se afle sub amenintarea terorismului. Raportat la populatia celor doua tari, în România au avut loc de 14 ori mai multe interceptari decât în Statele Unite. La începutul lui aprilie 2006, un articol al lui Andrei Badin - intitulat sugestiv "România, campioana mondiala a serviciilor secrete / Cei mai multi <securisti> pe cap de locuitor" - aducea alte informatii la fel de precise si de incredibile: SRI are de 6 ori mai multi ofiteri la un milion de locuitori decât serviciul omolog american, FBI. Astfel, România are 571 de sereisti la milionul de locuitori, în timp ce Germania are 89, iar Franta - 98. România are în prezent mai multi ofiteri de informatii pe cap de locuitor decât în perioada comunista. 21 milioane de români sunt supravegheati mai mult decât 90 milioane de nemti. SRI are 12.000 de ofiteri (la 21 de milioane de locuitori), în timp ce serviciul francez similar are numai 6.000 la o populatie de 3 ori mai mare (aproape 61 de milioane) - iar cel german 8.000 de ofiteri la o populatie de peste 90 milioane de oameni. Echivalentul american al SRI, FBI, are 11.400 de agenti speciali si 16.400 de angajati administrativi la o populatie de aproape 300 de milioane de oameni. Asadar, în comparatie cu americanii, raportat la populatia lor si la personalul lor din serviciul similar, România are în SRI de aproape 15 ori mai multi "securisti". Asta ca sa nu mai compar problemele de siguranta nationala pe care România le are cu cele pe care le au Statele Unite.

Sigur că atunci când am vazut în presa de la Bucuresti aceste cifre mi-am pus destule semne de întrebare legate de exactitatea lor. Dat fiind că ele pun serviciile secrete într-o lumina cum nu se poate mai proasta, ma întreb cine din interiorul lor - si înca de la vârf, pentru că asemenea statistici nu au cum sa fie la îndemâna soferilor sau femeilor de servici - a avut interesul sa le faca publice? Au fost ele furnizate de înalti responsabili politici? Greu de spus câta vreme oamenii politici de la Bucuresti n-au facut nicicând dovada vointei de a clarifica aceste lucruri si de a opera schimbarile atât de necesare. Din motive care ne sunt destul de clare de-acum, dovezi contrare au facut destule, însa niciodata, cum spun, vreuna că ar vrea sa puna în ordine mostenirea nenorocita a Securitatii. În aceste conditii m-am tot întrebat cine si cu ce interes sa fi facut publice aceste informatii? Sunt ele exacte sau, dimpotriva, stiut fiind obiceiul stravechi al securistilor, publicarea lor a fost o intoxicare? Înainte sa scriu la rându-mi despre ele, m-am interesat la ziaristul de la Adevarul daca dupa cele scrise au existat reactii de la conducerile serviciilor sau de la alte autoritati. Nu au existat. Numai membrii Comisiei parlamentare de control al SRI au raspuns ceva, însa destul de irelevant si neconvingator, cum s-a putut vedea dintr-una din editiile ulterioare ale ziarului. Iar toate acestea vin sa confirme multitudinea de indicii acumulate de-a lungul anilor despre supradimensionarea serviciilor secrete, despre cheltuielile uriase facute cu ele, inclusiv despre suplimentarea repetata si greu de justificat a bugetelor lor anuale, inclusiv "în cursul exercitiului bugetar" (fapt la care m-am referit si în urma cu câteva saptamâni, într-un context ceva mai larg).

Dar lista problemelor grave de la serviciilor secrete, acumulate cu concursul conivent al unei "elite politice" cu un trecut el însusi foarte tulbure, e departe de a fi epuizata. Mentalitatile si reflexele Securitatii supravietuiesc viguros inclusiv prin practica generalizata a recrutarii personalului respectivelor servicii mai ales din rândul familiilor fostilor securisti. Învatamântul de informatii este complet netransparent si calchiaza buna parte a mentalitatilor Securitatii. Dupa practici si ele foarte asemanatoare Securitatii, incluzînd chiar si santajul, uneori chiar cu concursul profesorilor, se fac recrutari ale informatorilor din rândul studentilor - cu predilectie ai celor de la "stiinte politice" la facultatile de stat. Dupa aproape doua decenii de "democratie", serviciile secrete românesti sunt în continuare militarizate - iar aici vorbim nu de faptul că uniforma are sau nu epoleti, nu că solda e mai mare, ci de lucruri infinit mai serioase legate de functionarea serviciilor secrete într-o societate democratica. Pentru cei care s-au uitat mai atent la toate aceste lucruri, a fost simplu sa observe ca pretinsul control parlamentar asupra serviciilor de informatii este nu doar o forma fara fond, dar si o înselatorie pe fata. În realitate, serviciile sunt un stat în stat, în care bunul plac si coruptia (inclusiv prin "activitatile economice" proprii) sunt la ele acasa. Cât despre competenta, în afara cazuisticii fabricate pentru propria imagine, ramân istorii precum aceea din vara, în plina "epidemie de gripa aviara", atunci când facîndu-si rapoartele dupa relatari neglijente ale nu stiu carui ziar de prin provincie (dar nevrînd s-o recunoasca), SRI-ul a confundat o crescatorie de pui de gaina cu una de pui de curca. În rest, as fi foarte interesat sa aflu si eu cine si despre ce caz rezolvat de servicii - de SRI, sa zicem - a auzit în cei aproape 20 de ani de existenta a lor. Apropo, mi se pare important sa notez aici că dupa aproape doi ani de când au înlocuit "sistemul ticalosit", Traian Basescu si liberalii s-au decis foarte greu sa-i înlature de la conducerea principalelor doua servicii, SRI si SIE, pe cei doi PDSR-isti sinistri - Radu Timofte si Gheorghe Fulga. Si asta numai în contextul unei alte diversiuni magistrale, "fuga" din tara a lui Omar Hayssam, arabul (foarte probabil agent al Securitatii) care stia multe despre "rapirea ziaristilor din Irak". Si înca ceva, un fapt de data recenta care spune si el multe despre perspectiva politicienilor asupra rolului serviciilor de informatii într-o societate democratica. Actualul prezident a confirmat, implicit, existenta agentilor acoperiti ai SRI în presa explicînd, "patriotic" că "Obiectivul serviciilor este evitarea infiltrarii ofiterilor altor servicii în presa din România pentru denaturarea opiniei publice".

Din motive care cred ca n-or sa poata fi niciodata prea clare, integrarea României în NATO a parut o ocazie ratata cu buna stiinta de Occident, de Statele Unite mai ales, de a determina atât de necesara reformă a serviciilor de informatii din România. Apropiata intrare în Uniunea Europeana, am mai spus-o, ar putea fi o alta ocazie ca oamenii politici occidentali sa faca ce trebuie facut. Daca asa ceva nu se va întâmpla, sa nu se îndoiasca nimeni că România va continua sa rataceasca în ineficienta, mediocritate si în tot ce e mai rau. (New York Magazin, 4 octombrie 2006)


Securitatea: vesnicia raului (II), articol publicat in anul 2006