Guvernul, presa si principiile (II)

În urma cu trei luni, în octombrie trecut, împreuna cu colegii de la Institutul pentru Politici Publice, am facut o analiza privind organizarea si functionarea Regiei Protocolului de Stat. De tema aceasta ma mai ocupasem si alta data, inclusiv într-un articol din toamna lui 2005. Acum, însa, analiza a fost mai completa si documentarea mai detaliata. De la un capat la celalalt, materialul proba privilegiile scandaloase pe care demnitarii si oamenii politici de dupa 1989 si le-au arogat prin înfiintarea Regiei Protocolului de Stat. Facuta publica în cadrul unei conferinte de presa, analiza a fost ignorata aproape complet, fapt pe care aveam sa mi-l explic cel mai bine numai dupa ce am aflat de interesul urias pe care trusturile de presa însele îl aveau legat de Regia amintita, acela de a "cumpara" - la preturile si în conditiile despre care am vorbit saptamâna trecuta - Casa Scânteii.

Voi nota mai jos câteva din adevarurile scandaloase pe care contribuabilul român, finantator fara voie al privilegiilor conducatorilor sai, a fost împiedicat sa le afle din cauza coniventei evidente dintre presa si Guvern. Înainte de orice ar trebui spus că patrimoniul acestei Regii apartine exclusiv statului si are o valoare de ordinul miliardelor de dolari ("oficial", ar fi vorba de circa 10.000 de miliarde de lei, însa în realitate aceasta valoare e mult mai mare, fosti directori a Regiei recunoscînd public de mai multe ori că, în evidentele contabile, valoarea acestui patrimoniu a fost dintotdeauna mult mai mica decât în realitate). Stiu că ma repet, însa mi se pare important de spus că inventarul patrimoniului în cauza cuprinde circa 1.000 de pozitii, însemnînd, între multe altele: mii de hectare de teren, de cea mai mare valoare - agricol, forestier, dar si foarte mult teren aferent constructiilor din Bucuresti, din împrejurimi si din statiunile foarte cautate; vile, palate, apartamente de lux si alte sute de "imobile"; complexe agrosilvice si agroindustriale, baze de transport si de service auto; complexe de agrement, complexe turistice si de tratament avînd hoteluri, vile, bazine de înot, popicarii, crame, ferme agro-zootehnice, sectii de productie, crescatorii de fazani, sere, piscicultura, piscine, patinoare, terenuri de tenis, terenuri de golf, plaje, restaurante, braserii, policlinici, baruri cu sali de joc, debarcadere etc.; institute de gerontologie si geriatrie; case de oaspeti; castele de vânatoare cu terenurile aferente etc etc etc. Regia utilizeaza un personal foarte numeros, cu care numai pentru salarii, indemnizatii si premii se cheltuiesc anual circa 500 de miliarde de lei, adica în jur de 20 de milioane de dolari. Cheltuielile pe care demnitarii, oamenii politici si familiile lor le pot face pentru "protocolul" propriu sunt practic nelimitate. Fiecare dintre principalele institutii de stat - Senatul, Camera Deputatilor, Administratia Prezidentiala, Guvernul si Curtea Constitutionala - au prevazute în acest scop, în bugetele proprii anuale, fonduri distincte pentru asa ceva. În plus de asta, prin actele normative de organizare si functionare a Regiei a fost si este prevazut că, în cazul depasirii fondurilor alocate, acestea sunt suplimentate - fara nicio limitare a cuantumului lor! -  "din veniturile proprii ale Regiei". O Regie, nota bene, al carei patrimoniu este public.

Din faptul că patrimoniul Regiei este de stat decurgea obligatia Guvernului de a asigura transparenta activitatii acestei Regii, inclusiv cu privire la "rezultatele economico-financiare" ale ei. Numai că si aici lucrurile au fost mereu în neregula. Potrivit legii, "bugetele anuale de venituri si cheltuieli" ale Regiei au fost aprobate prin Hotarâre de Guvern. Însa de fiecare data, de exemplu în perioada 2000-2004, anexele la respectivele HG-uri, care cuprindeau efectiv respectivele bugete, nu au fost publicate, asemeni restului HG, în Monitorul Oficial. De fiecare data s-a facut mentiunea că Anexa în cauza (desi facea "parte integranta" din Hotarârea Guvernului) "se comunica institutiilor interesate". Ceea ce a fost complet contrar dispozitiilor constitutionale care stabileau si stabilesc că sunt exceptate de la publicare numai Hotarârile de Guvern "cu caracter militar". Indiscutabil că o asemenea practica ridica serioase semne de întrebare legate de intentia Guvernelor care au procedat astfel. Sunt destule motive sa se creada ca, procedînd astfel, responsabilii guvernamentali au urmarit sa ascunda inclusiv sumele reale care au fost cheltuite anual cu "protocolul" oamenilor politici si demnitarilor statului.

Cu aceste argumente, dar si cu multe altele, studiul IPP a conchis că "existenta Regiei <Protocolului de Stat> nu se justifica si, în consecinta, s-a cerut desfiintarea Regiei în forma în care ea a fost organizata si a functionat în toti anii de dupa 1989. Prin existenta Regiei si a numeroaselor privilegii de care oamenii politici, demnitarii si familiile lor beneficiaza, se instituie un tratament privilegiat si discriminatoriu, anacronic si în dezacord evident cu normele constitutionale care garanteaza egalitatea în drepturi a cetatenilor (<Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari>)." Analiza IPP a mai conchis si că "pentru asigurarea unui minim de servicii pentru conducatorii principalelor institutii cu necesitati de reprezentare si protocol, poate sa se justifice organizarea si functionarea unei unitati care sa presteze respectivele servicii." Însa în nici un caz nu mai poate fi acceptata situatia de astazi, si din toti anii de dupa 1989, în care aceste privilegii le-au depasi cu mult chiar si pe cele ale nomenklaturii totalitar-comuniste. Si care singularizeaza si ele România - o data în plus si de-a dreptul rusinos - între tarile civilizate ori cu pretentia că sunt civilizate.

Din motivele la care m-am referit mai ales saptamâna trecuta, presa e aproape absenta de la rolul care îi revenea în acest caz. Pentru că de trei zile România e deja membra a UE - si pentru ca acest statut ar trebui, în mod normal, sa aduca o presiune în plus legata cel putin de "politicile publice bugetare" - este de asteptat ca macar din directia aceasta sa fie impusa schimbarea. În pofida faptului ca, stiu bine, multor oficiali de la Bruxelles le-a placut foarte tare si lor în vilele, palatele si cramele lui Ceausescu si ale urmasilor lui. (New York Magazin, 3 ianuarie 2007)

Guvernul, presa si principiile (II), articol publicat in anul 2007