Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Procesul comunismului: o noua amânare (IV)

De când si pâna când a facut comunismul rau românilor?

Au fost deja exprimate critici cu privire la faptul că Raportul Tismaneanu si presedintele Basescu nu au condamnat comunismul începînd cu anul 1940, când acest regim criminal a dat României si românilor prima si una dintre cele mai grele lovituri. În capitolul cel mai important al Raportului, cel al Concluziilor, inclusiv în subcapitolul "Condamnarea comunismului" (ca dealtfel si din discursul presedintelui) lipseste orice referire, chiar si numai aluziva, la raptul criminal pus la cale si mai apoi înfaptuit, împotriva României, în vara lui 1939, respectiv în cea a anului 1940. Într-un articol publicat recent, respectatul intelectual basarabean Andrei Vartic scria: "De ce Comisia Tismaneanu nu a cercetat intrarea ilegala a comunismului în România, prin interventie armata sau radio-terorism (realizat de la Moscova si de Leonte Tismanetki, originar din Soroca, Basarabia), dar si prin crimele bandelor de comunisti din Basarabia si Bucovina în zilele de 26 iunie-3 iulie 1940? De ce aceasta Comisie nu a luat în calcul faptul că acei aproximativ un milion de oameni, în special români, disparuti din aceste teritorii românesti, reprezinta unul din cele mai strasnice genociduri întâmplate pe acest pamânt (este vorba, repetam, de un milion de victime din 3,2 milioane de oameni cât a lasat Regatul României în Basarabia si Bucovina la 28 iunie 1940) au reprezentat sacrificiul real, imposibil de sters din istorie, care a diminuat considerabil forta terorii bolsevice în România însasi? De ce Comisia lui V Tismaneanu, el însusi fiu de bolsevic si cominternist basarabean, nu a aratat că sursa comunismului românesc este regimul bolsevic din fosta URSS si Cominternul, arma ei terorista de destabilizare politica a regimurilor democratice din Europa?"

Indiferent de argumentele pe care cineva le-ar putea încerca (inclusiv acelea soptite si cu pretentii de "corectitudine politica" în relatiile internationale), faptul este o greseala evidenta (daca nu cumva ceva mai grav). Si asta cu atât mai mult cu cât înca în anul 1989 Sovietul Suprem al fostei URSS a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov, declarîndu-l nul si fara valoare – iar dupa dezmembrarea URSS, Federatia Rusa, în Duma de Stat, a facut si ea acelasi lucru. Cât despre faptul că "Represiunile comuniste în Moldova sovietica" sunt tratate – citeste expediate! – la capitolul "Societate, economie, cultura", ascunse parca sa nu dea Stalin sau cenzura de ele, pur si simplu nu stii ce sa zici.

Dar o problema este si aceea că analiza s-a oprit, practic, la momentul înlaturarii lui Ceausescu. În realitate, însa, raul facut de Sistemul comunist românilor a continuat si dupa 1990. Comunismul si consecintele sale au continuat prin perpetuarea controlului exercitat de Sistemul comunisto-securist, deghizat în FSN si în toate partidele desprinse din el. În FSN, Securitatea si oamenii Partidului Comunist s-au organizat într-o oligarhie care a dominat coplesitor – si cu consecinte incalculabile – societatea româneasca. Democratia a fost falsificata pâna la practic anularea ei iar resursele economice, financiare, bancare etc au fost secatuite de o coruptie sistemica generata de Sistemul mafiot în care esalonul II al PCR si Securitatea s-au organizat dupa înlaturarea lui Ceausescu.

Sistemul despre care vorbesc i-a avut la vârf pe Ion Iliescu, Adrian Nastase, Traian Basescu, Theodor Stolojan, Mugur Isarescu si destui dintre camarazii lor, cu totii oameni care – date fiind dosarele lor groase si ramase si astazi închise în arhive inaccesibile – s-au aflat în permanenta sub controlul total al Securitatii. În toti acesti ani, pâna în chiar aceste zile, victimele represiunii comuniste au ramas victime iar calaii si tovarasii lor au dominat viata politica, au jefuit tot ce se putea jefui ori au încasat, tihniti, pensii la care nu sperau nici daca ar fi trait Ceausescu. Timp de saptesprezece ani, pâna în chiar aceste zile, Paul Goma a fost si este în continuare un proscris în tara sa. "Deconspirarea Securitatii" si a crimelor ei a fost si este o farsa la fel de cinica precum "reforma Justitiei" ori "eradicarea coruptiei" (pe care "societatea civila", nu numai Bruxellesul si Washingtonul, se face ca n-o descifreaza în retorica manipulatoare a fostilor procurori ceausisti). Raportul Tismaneanu a facut parca mai clar decât orice altceva pâna acum si esecul CNSAS. Cel mai sigur lucru pe care dupa 1989 l-am stiut despre Securitate a fost ca agentii ei au controlat, aproape la fel de bine conspirati ca si pâna atunci, întreaga societate româneasca. Apropo de arhivele Securitatii si de esecul CNSAS, faptul că multora dintre "dizidentii anti-comunisti" ori bravilor "rezistenti prin cultura" nu li se gasesc dosarele de Securitate – care vasazica taman domniilor lor! – face si el foarte originale istoria si "procesul comunismului" din România.

Proprietatile confiscate de regimul samavolnic sunt si astazi, multe, nerestituite. Iar intelectualii de la Alianta Civica si GDS, nu numai Bruxellesul si Washingtonul, se fac că nu vad ce farsa cinica servesc concetatenilor lor seful statutului, primul ministru si ministrul Justitiei (pot sa dau alte zeci de exemple) când "condamna comunismul" dar ei si familiile lor stau în case nationalizate, pe care le-au "cumparat", la preturi de nimic, prin furtisaguri pentru care ar trebui nu numai sa le crape obrazul de rusine, dar sa si raspunda în fata legii.

Cei peste 1.000 de morti din decembrie 1989, mai ales din cauza diversiunilor prin care revolta populara a fost confiscata si deturnata de cei care aveau sa preia puterea imediat dupa fuga lui Ceausescu, ori mineriadele sângeroase din 1990 si 1991 sunt si ele expediate în Raport într-un mod greu de înteles. Ajunge sa amintesc că, legat de mineriade (tratate în nu mai mult de patru sau cinci fraze), Comisia a propus nici mai mult nici mai putin decât "formarea unei comisii de studiere a mineriadelor".

De mai multi ani, "societatea civila", "intelectualii democrati" si "dizidentii anti-comunisti" se fac că nu vad toate astea. Si le este bine procedînd asa. Gabriel Liiceanu a devenit multimiliardar "privatizînd", dupa metode patentate de Patriciu, Vântu ori Hrebenciuc, Editura Politica (si tot dupa metode patentate de raufacatorii "tranzitiei" a fost beneficiarul unor repetate amânari ale datoriilor de multe miliarde de lei la bugetul de stat). Nicolae Manolescu a "privatizat" România literara iar Petre Mihai Bacanu România libera. Fundatia Anei Blandiana a prosperat din stipendii grase de la buget, alocate de toate guvernele, de toate culorile (în definitiv, banii nu au nici culoare, nu numai miros). Intelectualii de la GDS au profitat si ei de generozitatea oamenilor politici – între mai multe, multe altele, elegantul sediu din Calea Victoriei 120 le-a fost inchiriat, timp de saptesprezece ani, pe sume modice, de toate guvernele "post-comuniste"; iar daca la asta mai adaugam că intelectualii "anti-comunisti" de la GDS nu au nici o problema sa ocupe un imobil nationalizat de comunisti, pe care proprietarul de drept se lupta pâna si astazi sa si-l recapete, întelegem bine de ce nimeni nu are a obiecta ceva la abuzurile si demagogia mai marilor zilei.

În loc sa-i judece pentru marile fraude comise împotriva intereselor concetatenilor lor, oamenii politici îi lasa pe Sorin Ovidiu Vântu, pe Patriciu si toti ceilalti sa-si vada de treburile lor, inclusiv sa-i finanteze cu onorarii de lux si tot felul de "premii" pe intelectuali, destui dintre ei mari amatori de "procese ale comunismului", ba chiar si fosti "dizidenti": Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Stelian Tanase, Gabriel Andreescu, H-R Patapievici, Liviu Antonesei, Gabriel Plesu, Mircea Dinescu samd. Sunt finantatorii lor, cei amintiti dar si altii ca ei, securisti dovediti sau ca si cum ar fi dovediti? Nici o problema, intelectualii nostri aplauda frenetic când Traian Basescu îi cheama la "reconciliere nationala". Dar te întrebi daca nu cumva "reconcilierea nationala" e un fapt împlinit înca din 2000, când Alianta Civica, GDS, Ana Blandiana si Doina Cornea i-au chemat pe români sa-l voteze pe Ion Iliescu (uitând aproape cu totul, asa cum au facut-o si prin recentul Raport, de marele rau pe care Iliescu l-a facut dupa 1990, de mineriade si toate ororile pe care le stim); sa nu uitam ca la Apelul pentru votarea lui Iliescu s-a ajuns dupa ce domnii intelectuali îi sustinusera, pe unul împotriva celuilalt – si pe amândoi împotriva intereselor partidelor istorice, dupa un scenariu securist stralucit – pe alti doi oameni de baza ai Sistemului: Isarescu si Stolojan. Momentul respectiv a fost cel în care a devenit foarte clar pentru toata lumea ca "societatea noastra civila" – Alianta Civica, GDS, România libera etc – a abdicat cu totul de la rosturile ei si s-a predat Sistemului. Definitiv, cum avea sa dovedeasca ulterior.

Iata de ce, atunci când în România va fi posibil cu adevarat un "proces al comunismului", toate acestea nu vor putea fi omise. Comunismul a facut rau românilor, un rau imens, si destui ani dupa executia lui Ceausescu. Si apoi, cândva, o sa trebuiasca facut si un decont al respectabilitatii intelectualilor români si a fostilor "dizidenti", care, în destui dintre anii de dupa 1989, nu doar ca nu au facut prea multe din ceea ce erau datori sa faca, dar au mai si fost complici la o buna parte a raului "post-comunist". (New York Magazin, 31 ianuarie 2007)


Procesul comunismului: o noua amânare (IV), articol publicat in anul 2007