Valerian Stan
Nota bene
Secțiunea de Documente/ Alte documente se află în curs de actualizare prin adăugarea altor circa 50 de cauze soluționate definitiv sau în curs de soluționare (constând în acțiuni judiciare pe care le-am deschis începând cu anul 2002 cu scopul de a-mi apăra drepturi legale vătămate de autorităţi publice, dar şi de a testa inclusiv în acest mod respectarea în România a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de acces la justiţie). 

Timisoara, o alta Românie (I)

Vestile bune au devenit atât de rare de la un timp, încât nimeni nu pare sa le mai astepte. Mai ales pe cele de la politicieni si "autoritati".

Si totusi, Consiliul local al Municipiului Timisoara a votat o Hotarâre (numarul 1 din 2007) prin care lui Paul Goma i-a fost conferit "Titlul de Cetatean de Onoare al Municipiului Timisoara". Votul a fost unanim (Consiliul are 29 de membri, dintre care: 9 PNTCD, 7 PSD, 6 PD, 5 PNL si 2 PRM). De saptesprezece ani, statul român se poarta execrabil cu scriitorul aflat în exil. Ca sa n-o mai iau de la 90 încoace, amintesc doar ca desi le-a fost adresat un Apel semnat de peste 500 de oameni, printre ei numerosi intelectuali importanti, presedintele Basescu si primul ministru Tariceanu nu fac absolut nimic pentru repatrierea lui Paul Goma si a familiei lui, pentru repunerea lor în drepturi si pentru a cinsti ceea ce Paul Goma a facut pentru cultura si istoria tarii lui. Apropo de Basescu, dupa ce i-a trimis lui Paul Goma o scrisoare sforaitoare, în care nu mai contenea sa-l asigure cât respect îi poarta el si cât de dedicat este ideii repunerii lui în drepturi, dus a fost. Dar putea cineva sa se astepte la altceva de la Traian Basescu? Întreb numai de Basescu pentru că de Tariceanu si liberalii sai îmi e pur si simplu jena sa întreb gândindu-ma cam cum ar fi trebuit sa se poarte urmasii martirilor Bratieni.

Si totusi, cum spun - desi lucrurile par sa nu fie chiar definitive, voi reveni saptamâna viitoare - conducatorii Timisoarei au facut un lucru care salveaza pe cât poate o atitudine complet dezonoranta a autoritatilor române. Initiativa acordarii distinctiei a apartinut societatii civile timisorene (asociatiile de revolutionari Victoria si Altar si regizorului Ioan Ieremia). Însa ea ar fi ramas o simpla initiativa daca alesii Orasului Martir nu si-ar fi însusit-o. (În paranteza, o absenta notabila în rândul organizatiilor civice locale – Societatea Timisoara; în ultimii ani liderii asociatiei nedumeresc tot mai multa lume pentru sustinerea si cautiunile date extrem de generos unor politicieni ca Traian Basescu, Mona Musca si altora asemenea.) Primarul taranist Gheorghe Ciuhandu – scriu cu multa bucurie despre asta – si-a însusit primul ideea initiatorilor si a înaintat Consiliului local referatul necesar, cu propunerea adoptarii hotarârii. Distinctia i-a fost conferita lui Paul Goma "pentru întrega activitate", iar motivarea sub acest aspect a deciziei Consiliului a fost facuta de Biroul de relatii publice a Primariei. Referatul detaliaza în legatura cu opera lui Paul Goma, cu lupta sa si persecutiile îndurate din partea regimului comunist iar despre statutul sau actual noteaza: "Paul Goma si familia locuiesc în continuare în Franta. Cu toate că are o bogata opera, publicata atât în tara cât si în strainatate, Paul Goma nu este membru al Uniunii Scriitorilor, din care a fost dat afara în 1977 de catre conducerea de atunci a Uniunii." În sfârsit, nu pare deloc sa fie o simpla coincidenta că decizia Consiliului local Timisoara survine în chiar saptamânile în care se împlinesc 30 de ani la solidarizarea poetului cu Charta 77 din Cehia si de la initierea, în România, a Miscarii Goma.

Avem destule motive sa credem că, dupa plecarea din tara, lui Paul Goma i-a fost retrasa cetatenia româna. În documentele pe care CNSAS i le-a pus deja la dispozitie fostului dizident, din arhiva Securitatii, exista, între altele, un Plan de masuri în care Organul prevazuse si aceasta masura. Ea era altminteri obligatorie în logica legilor comuniste de atunci. Legea cetateniei române nr 24/1971 era foarte clara în privinta asta. Citez din articolul 19: "Cel care, rupîndu-se de tara, îsi încalca îndatorirea de fidelitate fata de patrie, tradeaza interesele poporului, actioneaza împotriva unitatii, suveranitatii si independentei statului sau savârseste orice alte acte dusmanoase sau de natura a stirbi bunul renume al României devine nedemn de a purta înaltul titlu de cetatean român. Ca urmare, Consiliul de Stat poate retrage cetatenia româna aceluia care, aflîndu-se în strainatate, se face vinovat de fapte ostile fata de Republica Socialista România sau de natura a aduce stirbire bunului ei renume". Iata, deci, un paragraf care a fost scris parca anume pentru Paul Goma. Desigur că atunci când îi înfierau pe "dusmanii poporului si Republicii Socialiste România", Ceausescu si regimul sau îi înfierau de fapt pe cei care le erau lor dusmani, si nu tarii ori propriului popor; dupa logica diversionista, arhistiuta, a satrapilor comunisti dintotdeauna: "Dai în mine – dai în tara, dai în tine, dai în fabrici si uzine."

Asadar, conducatorii Timisoarei au decis sa acorde Titlul de Cetatean de Onoare unui român caruia avem toate motivele sa credem că Ceausescu si regimul lui i-au retras cetatenia româna, si caruia urmasii lui Ceausescu nu fac nimic, de saptesprezece ani, ca sa i-o redea si sa-l repuna în drepturile care i se cuvin. Sesizînd absurdul nascut din nesimtirea conducatorilor tarii sale, Paul Goma avea sa le si spuna timisorenilor în scrisoarea de multumire pe care le-a trimis-o: "Goma nu este cetatean: împreuna cu întreaga familie fusese des-cetatenizat de Ceausescu, în vara-toamna anului 1977, înca înainte de a parasi România, Basescu însa nu l-a repus în drepturi nici acum, în 2007, iar ministrul Justitiei Macovei pretinde că, în general, nu i se retrasese cetatenia si că în special nu stie nimic despre situatia sotiei si a fiului, caci dânsa nu a avut timp sa se intereseze, are alte înalte preocupari procuroratice."

Însa absurdul întrece orice limita atunci când se pune problema ca autoritatile timisorene sa-i "înmâneze" distinctia pe care tocmai au decis sa i-o confere. Cum sa i-o "înmâneze" daca Paul Goma e si astazi refugiat politic si nu poate calatori în propria-i tara? Întrebat de primarul Ciuhandu ce crede că ar trebui facut, Paul Goma raspunde din nou glumind amar: "Va rog sa pastrati hârtia de pret acolo, la Domniile Voastre, la Timisoara. Sa fie ca un cui al lui Pepelea. Cine stie: poate că va face <el> ce nu au facut nici Iliescu, nici Constantinescu, nici Basescu în 17 ani: sa înlesneasca întoarcerea familiei mele în tara mult mai a noastra decât a lui Iliescu, a lui Constantinescu si a lui Basescu la un loc." (New York Magazin, 14 martie 2007)


Timisoara, o alta Românie (I), articol publicat in anul 2007