Timisoara, o alta Românie (II)

Dar gestul conducatorilor Timisoarei de a-l declara Cetatean de Onoare al Orasului lor pe Paul Goma e admirabil nu doar prin contrast cu atitudinea descalificanta a autoritatilor statului român fata de scriitorul dizident, cum am aratat saptamâna trecuta, ci si pentru că gestul respectiv a survenit într-un context înca si mai neprielnic (ca sa nu zic mai mult, desi e clar că e mai mult). Iar asta vine parca sa confirme că, într-adevar, "Tăt Banatu-i fruncea" – iar Timisoara o alta Românie.

Decizia Consiliului local a fost contestata în termeni vehementi de Ambasada Israelului în România si de organizatia evreilor de la Bucuresti – Federatia Comunitatilor Evreiesti din România. Daca în cel de-al doilea caz sunt mai putine de comentat – o organizatie neguvernamentala avînd în principiu un drept de libera exprimare nelimitat – în cazul Ambasadei israeliene lucrurile sunt în mod evident mai complicate.

Mai întâi trebuie spus că cele doua proteste scrise – semanînd foarte tare între ele – îl acuza pe Paul Goma de "antisemitism", de "rasism" si de "negare a Holocaustului din România". Cum se stie, nu este prima oara când lui Paul Goma i se aduc asemenea acuzatii. De asemenea cum se stie, în urma cu aproape un an, scriitorul în exil i-a chemat în judecata pe cei care i-au adus amintitele incriminari. Am scris despre aceste lucruri si nu voi mai insista. Ce as mai repeta e doar faptul, dovedit de curând cu acte din arhive, că de-a lungul timpului, pâna în 1989, de acreditarea ideii ca Paul Goma este antisemit au fost preocupati, sistematic, Securitatea însasi si regimul comunist – carora Paul Goma le-a fost dusman neînduplecat. În privinta acuzatiilor, singurul lucru nou este ca ambasadoarea Rodica Radian-Gordon îi impută lui Paul Goma – sub antetul si stema oficiale ale statului Israel, nota bene! – un lucru care nu i se mai imputase pâna acum (spre deosebire de Adolf Hitler...), anume că "neaga dreptul la existenta al unei minoritati nationale" (minoritatea evreiasca, evident).

Prin scrisorile trimise Primariei (si "pentru informare" Prefecturii judetului si Ministerului de Interne), Ambasada si FCER s-au declarat explicit, si foarte categoric, împotriva deciziei Consiliului local. Diplomatul israelian si-a încheiat scrisoarea exprimînd "speranta" că primarul Gheorghe Ciuhandu "va reconsidera aceasta propunere ". Privitor la cele doua interventii, ele pot fi vazute pe de o parte din perspectiva justificarii si pertinentei lor (ceea ce e o discutie mai lunga, pe care nu-mi propun s-o fac aici, inclusiv din cauza că am mai scris în câteva rânduri că eu nu cred că Paul Goma este "antisemit" si "rasist"), iar pe de alta parte din perspectiva gesturilor în sine, a modului în care ele au fost facute.

Repet, o organizatie neguvernamentala nu are prea multe restrictii în a-si exprima opiniile ori a face ceva de genul celor în discutie aici. În acelasi timp, însa, nici nu-i este recomandat sa se poarte chiar precum FCER. Mai exact, înainte sa lanseze un nou val de acuzatii publice la adresa lui Paul Goma, conducatorii Federatiei ar fi trebuit sa se întrebe daca asa ceva este firesc de vreme ce tocmai este în curs un proces în care ei însisi se afla printre cei chemati sa raspunda pentru acuzatii de exact acelasi fel facute nu demult la adresa lui Paul Goma. Apoi, în corespondenta primita de autoritati exista o adresa a conducerii FCER, trimisa Comunitatii Evreilor din Timisoara, în care se "precizeaza" – de-a dreptul aiuritor – ca, citez: "faptele d-lui Paul Goma se încadreaza în dispozitiile cutare din Codul penal si cutare din Ordonanta de urgenta cutare" si că, în consecinta – ei, da! – "Va solicitam sa luati masurile corespunzatoare". Ca sa nu mai continuu, stau si ma întreb numai cam cum vor fi reactionat bietii colaboratori de la Timisoara ai FCER în fata unei asemenea hârtii – trimisa parca de Tribunalul Poporului unui post de jandarmi ce trebuia sa-l umfle pe loc pe un nefericit ocnas.

O problema cu adevarat serioasa avem, însa, cu comportamentul ambasadoarei Israelului. Într-un act oficial al statului pe care domnia sa îl reprezinta, act adresat autoritatilor române, sunt cu totul inacceptabile sentinte si judecati de valoare ca acestea: "Paul Goma a ales, în ultimii ani, sa ia pozitii ce caracterizeaza mediile de extrema dreapta. Paul Goma falsifica istoria recenta a României (...), neaga Holocaustul din România, fapt incriminat de legislatia în vigoare (...), neaga dreptul la existenta al unei minoritati nationale". Iata asadar un adevarat rechizitoriu întocmit unei persoane particulare, fapt complet incompatibil cu statutul d-nei Gordon. Domnia sa este un diplomat acreditat într-un stat strain, si nu – slava Domnului! – un procuror. Si nici o persoana privata ori un ziarist care sa-si poata permite orice afirmatii, pâna la limitele delictului de calomnie. D-na ambasador se supune (sau, ma rog, ar trebui sa se supuna) rigorilor decurgînd din statutul sau de membra al corpului diplomatic. Or, în privinta asta, regulile nu sunt deloc facultative, asa cum pare că vrea sa sugereze, prin comportament, domnia sa.

Procedînd cum a procedat, d-na ambasador a încalcat de la un cap la altul toate normele de conduita din relatiile diplomatice, care sunt litera de lege pentru orice diplomat, mai cu seama pentru unul de cariera precum cel în discutie. Din lipsa de spatiu, voi reproduce doar doua paragrafe (ale art 41) din Conventia de la Viena (18 aprilie 1961) cu privire la relatiile diplomatice: (Diplomatii acreditati) "au datoria de a respecta legile si regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat. Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, încredintate misiunii de catre statul acreditant, trebuie sa fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar sau prin intermediul sau, sau cu oricare alt minister asupra caruia se va fi convenit." Nu e deloc nevoie sa ai pregatire diplomatica ori juridica ca sa sesizezi usor sirul neregulilor flagrante comise de diplomatul israelian (inclusiv somatia adresata primarului Ciuhandu, prea putin "diplomatica" si ea – ca sa nu zic altfel – de a-si "reconsidera" decizia privindu-l pe Paul Goma). Încât, scutit de alte comentarii, nu-mi ramâne decât sa ma întreb daca doamna ambasador si-o fi informat sefii de la Tel Aviv despre actiunile sale în afara legilor Statului Român si normelor internationale.

În sfârsit, daca as fi suficient de convins ca România e guvernata cu adevarat – si daca n-as sti bine cum se poarta cu Paul Goma însisi conducatorii tarii sale – m-as întreba si  cam ce parere are despre toate astea Guvernul de la Bucuresti. Dar nu ma mai întreb nimic, pur si simplu nu mai vreau sa stiu nimic altceva decât că o mâna de timisoreni cu bun simt au facut un lucru care compenseaza destul din nesimtirea cu care scriitorul în exil e tratat de contemporanii sai. (New York Magazin, 21 martie 2007)

Notă ulterioară: Pe pagina de Documente a acestui site, în subsecţiunea Alte documente, la „Precizari privind un demers diplomatic ilegitim” poate fi văzută scrisoarea adresată de ambasadorul israelian primarului Timişoarei Gheorghe Ciuhandu, însoţită de câteva precizări. Publicarea scrisorii mi s-a părut necesară inclusiv din cauză că existenţa ei a fost contestată de mai mulţi dintre acuzatorii, pe aceleaşi teme, ai lui Paul Goma – respectivii au contestat existenţa documentului chiar în cadrul procesului intentat de scriitorul în exil (dosarul nr 13596/299/2006 al Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă) - pentru detalii sub acest din urmă aspect tot pe aceeaşi pagină a site-ului poate fi văzut materialul "Contribuţie la Proceul deschis de Paul Goma detractorilor săi".

Timisoara, o alta Românie (II), articol publicat in anul 2007