Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

Pe marginea unui mandat ministerial (I)

Cum se anticipase, ministrul Justitiei Monica Macovei, sustinuta de PD, nu a mai fost nici ea inclusa în noul Guvern Tariceanu.  Încât ocazia de a face câteva referiri mai cuprinzatoare la activitatea fostului ministru s-a ivit  mai curând decât o întrezaream în urma cu putine saptamâni.

Parca mai mult decât în alte cazuri, despre prestatia Monicai Macovei la conducerea Ministerului Justitiei s-a vorbit în termeni excesivi, atât într-un sens cât si în celalalt. Totul n-a fost decât fie foarte rau, fie, dimpotriva, exceptional, desi era clar ca nuantele se impuneau si aici. Este indicutabil că în cei doi ani de mandat Monica Macovei a contribuit la ameliorarea situatiei din sfera competentelor sale într-o masura care nu poate fi trecuta cu vederea. Chiar daca personal nu identific prea multe capitole la care lucrurile sa fi cunoscut o ameliorare sensibila, n-as putea sa nu vad ceea ce e evident pentru oricine, specialist sau observator mai putin avizat.

Nu sunt nici astazi foarte convins că anchetele spectaculoase ale Directiei Nationale Anticoruptie – mai ales cele din cursul anului 2006, atât de larg mediatizate – nu s-au vrut mai ales gesturi care la Bruxelles sa poata fi considerate argumente ale "reformei în Justitie" si ale "luptei împotriva coruptiei", apte sa justifice primirea României în UE la 1 ianuarie 2007. Probabil că nu va fi nevoie sa treaca mai mult de un an sau doi ca, vazînd ce va urma, sa ne lamurim definitiv în legatura cu cele întâmplate în ultimii doi ani. Pâna atunci însa faptul ca DNA a cercetat si trimis în judecata un numar de demnitari si "baroni locali" nu poate sa nu fie vazut ca o premiera fata de tot ceea ce s-a întâmplat în toti anii de dupa 1990. În ultimii doi ani, DNA s-a dovedit a fi destul de diferita de cea de pâna atunci. Înfiintata de Guvenul PSD al lui Adrian Nastase în aprilie 2002, Directia a fost, pâna la plecarea PSD de la putere, o demonstratie stralucita de formalism si de caricaturizare a "luptei împotriva coruptiei".  În aproape trei ani de "activitate" sub mandat PSD, institutia condusa de Ioan Amarie a trimis în judecata un singur demnitar, fostul ministru taranist Ioan Muresan, pentru fapte care, comparate cu ceea ce faceau baronii PSD, stârneau râsul. În anii 2005 si 2006, au fost trimisi în judecata fostul prim ministru PSD Adrian Nastase, fostul vice prim ministru (conservator) George Copos (pentru fapte anterioare mandatului guvernamental), fostul secretar general al Guvernului PSD Serban Mihailescu, 2 parlamentari si doi secretari de stat. La fel, au fost cercetati si trimisi în judecata faimosii "baronii locali" PSD-isti Nicolae Mischie, Dumitru Sechelariu si Marian Oprisan. Daca ar fi sa ne limitam chiar si numai la comparatia pe care o propun, este evident că mandatul Monicai Macovei reprezinta un pas înainte. Fostul ministru al Justitiei si seful DNA Daniel Morar au fost în mod evident mai convingatori decât predecesorii lor. Inclusiv prin aceea că pe timpul mandatului lor, spre deosebire de cele ale predecesorilor lor, nu au fost exprimate acuze de ingerinte în activitatea si deciziile procurorilor.

Si totusi, în privinta aceasta trebuie sa spun ca mie unuia îmi e destul de neclar cum se face ca niciunul dintre liderii importanti ai PD (partidul care alaturi de Traian Basescu a sustinut-o neconditionat pe Monica Macovei) nu au avut de dat nicio explicatie procurorilor desi de multi ani la rând numele lor sunt asociate cu scandaluri de coruptie dintre cele mai rasunatoare – Adriean Videanu si Radu Berceanu sunt cazurile cele mai reprezentative. De asemenea, felul în care au fost instrumentate dosarele Flota si Casa din Mihaileanu, ambele implicîndu-l pe Traian Basescu, ridica si ele multe semne de întrebare, ca sa nu spun mai mult. Apropo de dosarul Flota, tânarul colaborator de la DNA al Monicai Macovei, s-a încurcat de mai multe ori în explicatiile tergiversarii dosarului într-o maniera jenanta nu numai pentru el, dar si pentru sefa sa si presedintele inculpat. Imediat ce a ajuns la Cotroceni, Basescu a declarat, umplîndu-si compatriotii de admiratie, că nu se va folosi de imunitate ca sa se sustraga judecatii. Luîndu-l si el, probabil, un timp în serios, Daniel Morar a explicat că dosarul va fi retrimis judecatii Înaltei Curti în scurt timp, dupa ce se vor fi perfectat niste aspecte minore de procedura. Pentru ca dupa un timp, în care pesemne că si Traian Basescu se mai gândise putin, sa raspunda ziaristilor că problema ar fi de fapt textul constitutional privitor la imunitatea sefului sau suprem (interpretare destul de discutabila, altminteri, a amintitei reglementari constitutionale). De asemenea nu poate sa nu ridice serioase semne de întrebare faptul că în cei doi ani la care ma refer procurorii nu au gasit că se impun verificari în vreunul din numeroasele alte scandaluri de coruptie în care de-a lungul timpului Traian Basescu a fost implicat.

Desigur că ceea ce se va întâmpla în continuare este cel putin la fel de important. Pe de o parte pentru că este cât se poate de clar că cele câteva rechizitorii trimise instantelor rezolva într-o masura cu totul nesatisfacatoare problemele grave pe care fenomenul coruptiei, mai ales la nivel înalt, le-a cauzat societatii românesti în toti anii de dupa 1990. Cum spun, ca sa-si mai salveze bilanturile, sub guvernarea PSD procurorii DNA au facut din fostul ministru taranist al Agriculturii un fel de "corupt de serviciu". Au trecut aproape patru ani de când Muresan a fost trimis în judecata, si nimeni n-a mai auzit ceva despre acest dosar. Încât cred că nu e deloc exclus ca peste patru ani putina lume sa-si mai aduca aminte că Adrian Nastase si Miky Spaga, de pilda, au fost si ei trimisi cândva în judecata. Si cei care îsi vor mai fi amintind sa se întrebe daca nu cumva însisi politicienii de la Bruxelles si-au dorit ca timp de doi ani, pâna la primirea României în UE, Monica Macovei si Daniel Morar sa salveze aparentele într-o tara de la care parca ei însisi nu si-au dorit nimic mai mult decât atât. Apropo de Miky Spaga – dar nu numai de el – fostul secretar al Guvernului a fost trimis în judecata pentru oribila crima de a fi primit "mita" câteva arme de vânatoare, când pâna si copiii de gradinita stiu ce alte ispravi cu adevarat foarte grave a facut personajul; între altele, inclusiv la DNA exista sesizari (una facuta de mine) – a caror temeinicie a fost confirmata, implicit, chiar de Oficiul European Anti-Frauda – care semnalau fraude de zeci de milioane de euro, fonduri europene, în care au fost implicati Miky Spaga si camarazii sai PSD-isti Hrebenciuc si Cozmânca. Apropo de apropo, faptul ca procurorii nu au gasit că au sa-i puna vreo întrebare unui personaj precum Viorel Hrebenciuc ma umple de mirare.

Ca membra a Consiliului Superior al Magistraturii, Monica Macovei a reusit de asemenea sa convinga într-o anumita masura în privinta determinarii si intentiilor sale de a contribui la consolidarea independentei judecatorilor si la diminuarea coruptiei din Justitie. Spre deosebire de ceilalti fosti ministri ai Justitiei, si în general fata de demnitarii de rang înalt, Monica Macovei nu a avut ea însasi probleme de integritate – ceea ce a facut-o destul de credibila în discursul sau pledînd pentru reforma în Justitie, pentru combaterea coruptiei samd. Si totusi, vorbind de nevoia unei judecati nuantate, relatia sa cu CSM reprezinta unul dintre capitolele la care sunt de contabilizat si destule esecuri. Sigur că da, judecatorilor si procurorilor din CSM nu le puteau fi foarte simpatice ideile ministrului Justitiei, si este posibil ca starea aproape permanent tensionata dintre ministru si colegii ei sa se explice si astfel. În acelasi timp, însa, este sigur că fostul ministru a gestionat suficient de defectuos aceasta relatie – o anumita predispozitie conflictuala si o inflexibilitate deloc de dorit la un asemenea nivel i-au facut cu siguranta deservicii. A existat aproape permanent impresia ca ministrul Justitiei duce un razboi personal cu membrii CSM, impresie rezultînd inclusiv din obiectul si natura interventiilor sale la lucrarile CSM. Apoi, însasi prezenta sa la lucrarile CSM a fost una problematica. O documentare facuta de Societatea pentru Justitie (SoJust) a aratat ca în anul 2005, în perioada septembrie–decembrie, din totalul de 16 sedinte ale Consiliului Monica Macovei a participat doar la 3, iar în perioada ianuarie–septembrie 2006 a participat doar la 10 sedinte din 27. Iata de ce cred că una din principalele concluzii ale analizei SoJust – aceea că CSM s-a vazut lipsit de aportul uni actor important al domeniului juridic, în special al reformei Justitiei – este destul de îndreptatita. (New York Magazin, 2 mai 2007)


Pe marginea unui mandat ministerial (I), articol publicat in anul 2007