Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Bancorex: amnezia jafului (I)

Acest articol în patru parti reprezinta o sinteza a studiului "<Integritate publica si transparenta>: Dosarul Bancorex", studiu pe care l-am finalizat în luna decembrie 2006 si care se afla postat pe pagina de "Documente" a acestui web-site. Anexele 1-3 ale studiului cuprind listele persoanelor fizice si juridice care au beneficiat de credite de la Bancorex.

Oricare cronica a marilor hotii din România „post-comunista” nu ar avea cum sa nu plaseze în top povestea devalizarii Bancorex. Ideea unui "remember" al ei a avut-o nu demult unul dintre colegii de la Centrul de Resurse Juridice. Am urmat-o si am refacut istoria acestui jaf celebru, printr-o cercetare care a consemnat cam tot ce se stia esential despre acest caz, dar si destule alte lucruri mai putin sau deloc ajunse la cunostinta publicului. În urmatoarele câteva saptamâni voi încerca sa ma opresc, în exclusivitate pentru New York Magazin, la ceea ce mi se pare mai important - si de un mai mare interes pentru cititorii NYM - în cercetarea pe care am facut-o (o întreprindere mai completa decât oricare alta pe care o stiu si, prin asta, consider, mai apta decât altele sa faca inteligibil un mecanism care a produs, si în multe alte cazuri, un rau imens României "post-comuniste").

Înainte de toate as mai spune că pâna la urma ceea ce impresioneaza în acest caz - dar si în altele asemenea - este nu ca asa ceva a fost posibil - într-o "tara europeana", nu-i asa, în pragul mileniului al III-lea - ci că un jaf de câteva miliarde de dolari din banul public a ramas complet nepedepsit si, mai mult decât atât, asupra lui s-a asternut o uitare pe care o minte cât de cât normala n-ar putea sa si-o explice, rational, în vreun fel. Scriam de curând că a fi votat la referendumul privind demiterea lui Basescu a însemnat sa fi luat în serios o alta farsa servita românilor de Sistemul comunisto-securist de dupa 1990. Cum ar putea sa nu fie asa, atât timp cât în cei 17 ani de "democratie" România a fost devalizata de zeci de miliarde de dolari si nimeni nu a raspuns pentru nimic? Cum ar putea sa nu fie asa când "condamnarea comunismului" si "deschiderea arhivelor Securitatii" nu sunt nici ele nimic altceva decât o farsa cinica, jucata mizerabil de niste oameni politici, aceiasi de aproape doua decenii, întelesi între ei si solidari în raul imens pe care l-au facut în anii de dupa 1990 si în adevarurile, ascunse în continuare, din dosarele lor de ofiteri si colaboratori ai Securitatii.

Bancorex - scurt istoric

Bancorex a fost înfiintata în 28 decembrie 1990 prin preluarea activului si pasivului Bancii Romane de Comert Exterior. BRCE avusese ca principala atributie "realizarea politicii partidului si statului în domeniul platilor, creditarii si controlului bancar valutar, privind operatiile cu strainatatea". În decembrie 1990, avînd ca obiectiv precis sa puna mâna pe "rezervele valutare în devize convertibile" si pe cele "provenite din acorduri de cliring si cooperare economica", lasate de Ceausescu, cei care au preluat puterea (Securitatea si esalonul II al Partidului) au decis, prin HG nr 1356/1990 (Guvernul Iliescu - Roman), ca Bancorex sa nu se mai ocupe de "administrarea în numele statului" a amintitelor fonduri.

În special în perioada 1990-1996, activitatea Bancorex a facut obiectul a numeroase critici atât în cadrul unor investigatii si relatari ale presei cât si în rapoartele unor Comisii parlamentare de control  si ale Curtii de Conturi. Au existat numeroase date despre deprecierea continua a situatiei Bancii, în principal din cauza neregulilor în gestionarea patrimoniului ei, a acordarii de credite în conditii preferentiale si nelegale atât unor societati comerciale cât si persoanelor fizice (în principal unor oameni politici, unor demnitari si înalti functionari publici). Informatiile privind aceasta situatie au fost numai în foarte putine cazuri complete din cauza că, invocîndu-se în principal "secretul bancar", conducerea Bancorex, cea a Bancii Nationale a Romaniei (BNR) dar si alte autoritati publice au refuzat sistematic accesul la aceste informatii.

Cu toate acestea, au existat si exista date credibile,  facute publice inclusiv de catre parlamentari si membri ai Guvernului, potrivit carora pierderile înregistrate la aceasta banca de stat s-au situat - numai ca urmare a nerecuperarii creditelor "neperformante" si "preferentiale" - la circa 2 miliarde de dolari [1]. De asemenea din surse oficiale rezulta că în perioada "restructurarii sistemului bancar", ca urmare a unor asemenea "pierderi" foarte mari, cheltuielile cu ele si cu dobânzile aferente s-au situat la circa 50% din totalul cheltuielilor bugetare [2].

Din cauza că situatia Bancii se degrada continuu, în special în perioada 1990-1996, si a imposibilitatii evidente de a mai fi redresata, în lunile mai-iulie 1999 s-a decis ca "obligatiile de plata" ale Bancii sa fie preluate de catre Banca Comerciala a Romaniei (BCR) – în contul datoriei publice - urmînd ca BCR sa primeasca, "în contrapartida, titluri de stat cu scadenta la 12 luni". S-a decis de asemenea ca "activele neperformante" ale Bancii sa se predea Agentiei pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB, actuala AVAS). În sfârsit, s-a decis "restructurarea" Bancorex prin "absorbirea" de catre BCR.

În perioada 1990-1996, functiile cele mai importante în conducerea Bancii (presedinte, prim vicepresedinte si vicepresedinte) au fost ocupate de Razvan Temesan (presedinte între 1993 si 1997), Dan Corneliu Pascariu (presedinte între 1992 si 1993), Vladimir Soare (presedinte între 1998 si 1999), Constantin Teculescu, Florin Ionescu (presedinte între 1997 si 1998). Din Adunarea Generala a Actionarilor, respectiv Consiliul de Administratie au mai facut parte, între altii, pentru diferite perioade de timp: Adrian Severin, Ion Ratiu, Eugen Dijmarescu, Borbely Laszlo, Gheorghe Zaman, Radu Gratian Ghetea, Petre Dima, Ionut Costea. La nivelul BNR, functiile cele mai importante de conducere au fost detinute de Mugur Isarescu - guvernator si Vladimir Soare - viceguvernator.

Controale ale Curtii de Conturi si acte de cercetare penala ale Parchetului General

Controale ale Curtii de Conturi

Prin Hotarârea nr 25 din 15 septembrie 1993, Senatul Romaniei a decis verificarea de catre Curtea de Conturi (CC) a conturilor generale de executie a bugetelor de stat pe anii 1990 si 1991.

Principala concluzie a verificarilor CC, cuprinse in Sinteza din 11 iulie 1996 a constatarilor facute cu ocazia controalelor, a fost că: "Din controlul efectuat au rezultat o serie de abateri grave privind administrarea si gestionarea fondurilor valutare ale statului, recuperarea creantelor externe ale statului, functionarea pietei valutare, repatrierea valutei, modul de utilizare de catre agentii economici a sumelor in valuta, ceea ce a dus la epuizarea rezervelor valutare ale statului, la îndatorarea externa a tarii, la un deficit accentuat al balantei de plati externe, la presiuni asupra nivelului cursului de schimb si la cresterea datoriei publice".

În legatura cu gestionarea resurselor valutare ale statului existente la 31 decembrie 1989, Raportul CC a retinut că la sfârsitul anului 1989 România nu inregistra datorii exteme si avea constituite fonduri ale statului în devize convertibile de 2.030 milioane de dolari SUA, din care:
- 1.106 milioane de dolari reprezentînd "Fondul valutar centralizat al statului";
- 727,6 milioane de dolari înregistrati în bilantul Bancii Române de Comert Exterior ca "Împrumuturi financiare din fondul de stat în valuta", gestionat de BNR;
- 153,4 milioane dolari, disponibilitati ale fostului Oficiu Economic Central "CARPATI" care potrivit Decretului-Lege nr 30/18 ianuarie 1990 trebuiau preluate in patrimoniul statului;
- 43,0 milioane dolari înregistrati în bilantul BRCE ca "Fond disponibilizat temporar de BNR pentru Ministerul Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale.

În legatura cu gestionarea acestor rezerve, CC a "constatat urmatoarele abateri:
1. BRCE a desfiintat in luna lanuarie 1990 în mod nelegal si nejustificat evidenta "Fondului valutar centralizat al statului", care la 31 decembrie 1989 însuma 1.106 milioane dolari SUA, fara a cere acordul BNR ca titular al acestui cont. Ca urmare, nu s-a putut stabili pe baza de documente modul de gestionare a acestui fond. BRCE nu a intrat în legalitate în ce priveste evidentierea si gestionarea acestui fond nici dupa aparitia HG nr 1356/28 decembrie 1990, privind transformarea acestei banci în societate bancara pe actiuni, potrivit careia avea obligatia sa asigure gestionarea si evidenta acestui fond pâna la predarea lui catre agentul ce urma sa fie desemnat de Guvern.
2. În anul 1991, BRCE a deschis pe numele BNR contul intitulat "BNR-Fond de stat în valuta", în care prin patru operatiuni a înregistrat plati fara documente de 906,0 milioane dolari SUA, facînd datoare, în acest fel, BNR, în numele statului, cu suma mentionata. Pentru niciuna din aceste operatiuni nu au fost puse la dispozitie documente din care sa rezulte: obiectul platilor facute peste disponibilitatile fondului valutar al statului; data efectuarii acestora; destinatarul sumelor; cine a dispus si a aprobat plata; daca sumele în cauza reprezentau obligatii certe ale statului.
3. BNR, fara sa verifice realitatea datelor prezentate de BRCE, a acceptat sa îndatoreze statul cu 888,1 milioane dolari SUA si sa plateasca pentru aceasta suma dobanda la nivel LIBOR pentru dolarul SUA+1,5%, pâna la stingerea datoriei. În fapt, cele doua banci nu au dus la îndeplinire obligatiile ce le reveneau din HG nr 1356/1990 si Legea nr 34/1991, cu privire la predarea, respectiv primirea si gestionarea de catre BNR a rezervelor valutare ale statului.
4. BNR a acceptat în februarie 1990 ca în contul sumei de 770,6 milioane dolari SUA din rezerva valutara a statului, pusa temporar la dispozitia BRCE (727,6 milioane dolari SUA) si Ministerului Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale (43,0 milioane dolari SUA), sa încaseze contravaloarea acestora în lei, renuntînd la obligatia reintregirii rezervei.
5. Potrivit Decretului-Lege nr 30 din 18 ianuarie 1990, întregul patrimoniu  care a apartinut fostului Partid Comunist Român, inclusiv fondurile banesti si valutare, urma sa fie trecut în proprietatea statului. Disponibilitatile valutare ale Oficiului Economic Central "CARPATI" erau în luna martie 1990, potrivit extrasului de cont, de 153,4 milioane dolari SUA. Întrucât BRCE a desfiintat evidenta fondului valutar al statului începînd cu luna ianuarie 1990, nu s-a putut verifica daca aceasta suma a fost trecuta, potrivit legii, în fondul valutar al statului, respectiv daca a fost avuta în vedere ca resursa în determinarea "golului de balanta" pretins de BRCE în suma de 888,1 milioane dolari SUA.
6. Deficientele grave privind evidentierea rezervelor valutare ale statului, constatate atat în activitatea BRCE cât si a BNR, nu au permis sa se cunoasca modul în care au fost gestionate si utilizate aceste rezerve; au dus la îndatorarea statului fata de BRCE cu circa 1 miliard dolari SUA, fara sa se cunoasca în mod concret pentru ce anume si fara ca suma sa fie evidentiata ca datorie publica.

Procurorul general financiar al Curtii de Conturi a apreciat că faptele mentionate întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de abuz în serviciu, prevazuta de art 248 din Codul penal, sesizînd Parchetul General de pe lânga Curtea Suprema de Justitie înca din septembrie 1994, dupa controlul efectuat la BNR, sesizare care a fost completata în luna septembrie 1995, dupa controlul efectuat la BRCE, dar care pâna în prezent nu a fost solutionata".

Asadar, un act oficial al autoritatii supreme de control consemneaza, negru pe alb, niste grozavii incredibile pentru o lume cât de cât normala. Si totusi, cum vom vedea saptamâna viitoare, acestea nu au fost deloc singurele.


1. Ziarul Cotidianul, „Comisie parlamentara de ancheta pentru Bancorex”, 23 februarie 1999; Ziarul Adevarul, „Factura curatirii sistemului bancar-2,5 miliarde dolari”, 13 octombrie 1999; Ziarul Adevarul, „Ion Ghica, presedintele Bancii Comerciale Române: Posibilitatea de valorificare a activelor Bancorex este aproape inexistenta”, 2 decembrie 1999; Ziarul Monitorul de Cluj, „Cât ne-a costat comanda politica în zona bancara/Bataia de joc numita Bancorex”, 11 februarie 2003

2. Ziarul Ziua, „BCR preia maine depozitele populatiei de la Bancorex”, 13 mai 1999 (New York Magazin, 30 mai 2007)


Bancorex: amnezia jafului (I), articol publicat in anul 2007