Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Bancorex: amnezia jafului (II)

Saptamâna trecuta m-am referit la principalele constatari pe care Curtea de Conturi le-a facut cu ocazia controlului privind "conturile generale de executie a bugetelor de stat pe anii 1990 si 1991". În ce priveste verificarile pe care le-a facut la BRCE-Bancorex, CC a concluzionat că "a rezultat o serie de abateri grave în administrarea si gestionarea fondurilor valutare ale statului constînd în principal în favorizarea în mod evident a unor clienti prin acordarea de credite si vinzarea de valuta cu încalcarea prevederilor legale, ceea ce a avut drept consecinte diminuarea rezervelor valutare ale statului, cresterea datoriei publice si a obligatiilor bugetului de stat".

Câteva dintre abaterile cele mai grave retinute în Raportul CC au fost:

"1. Desi în ianuarie 1991 a deschis un cont pe numele BNR intitulat "fond de stat în valuta", acest cont nu exprima situatia reala întrucât:
- nu a fost determinat si preluat în cont soldul fondului valutar existent la data înfiintarii BRCE-SA (decembrie 1990);
- în anul 1991 BRCE-SA a inregistrat în aceste conturi plati de circa 900 de milioane de dolari fara documente justificative, pe baza unor documente (note contabile) cu explicatii generice, semnate de fostul presedinte al Bancii precum si de alte persoane cu functii de conducere din cadrul BRCE-SA.
Pentru nici una din operatiunile mentionate nu au fost puse la dispozitie documente din care sa rezulte: obiectul platilor facute peste disponibilitatile fondului valutar al statului; data efectuarii acestora; destinatarul sumelor; cine a dispus si aprobat plata; daca sumele respective reprezentau obligatii certe ale statului.

2. Prin nesocotirea reglementarilor valutare, BRCE a vândut în 1992 unor clienii ai sai, în baza unui acord incheiat cu BNR in luna iunie 1992, suma de 158 milioane dolari SUA pentru efectuarea de plati la extern, la cursul de schimb de 226 lei/dolar în vigoare la data încheierii acordului, cu toate ca platile la extern urmau sa se efectueze ulterior. Platile nu s-au efectuat numai în iunie 1992, ci esalonat pâna în luna august 1993 când cursul de schimb a crescut pâna la 817 lei/dolar, adica de aproape patru ori. Consecintele acestor operatiuni au fost urmatoarele:
a) Cresterea datoriei publice si a obligatiilor bugetului de stat prin transferul nelegal si nejustificat pe seama acestuia a influentelor nefavorabile de curs înregistrate de BNR la acest credit în valuta de 158 milioane dolari SUA. Datorita deprecierii leului în raport cu dolarul SUA, pe perioada de la data acordarii (iunie 1992) si pâna la restituirea creditului (finele anului 1994), BNR a înregistrat diferente nefavorabile de curs, care numai pe anii 1992-1993 însumeaza 171 miliarde lei, cu care este tinut dator bugetul statului [în anul 1992, cursul de schimb mediu a fost de 1 USD/308 lei, iar in anul 1993 1 USD/760 lei - nota mea].
b) Diminuarea rezervelor valutare ale statului prin preluarea de catre BRCE, împreuna cu BNR, a unor obligatii de plata în contul rezervelor valutare ale statului în suma de 158 milioane dolari SUA pentu favorizarea clientilor respectivi care, potrivit Regulamentului valutar al BNR, trebuiau sa-si achite importurile din încasarile din exporturile efectuate anterior (ce însumau peste 90 milioane dolari SUA) si în completare de pe piata valutara. Ca urmare, rambursarea catre BRCE a acestui credit la finele anului 1994 s-a efectuat de catre BNR din rezervele valutare ale statului. Din aceleasi rezerve s-au platit si dobânzi în suma de peste 10 milioane dolari, la creditul respectiv.
c) Favorizarea unor clienti care au beneficiat de avantaje substantiale prin cumpararea valutei la un curs de schimb mai mic, ceea ce a facilitat o concurenta neloiala intre importatori, întrucât ceilalti clienti au procurat valuta la un curs de pîna la 2-3 ori mai mare. Spre exemplu, 12 clienti care au cumparat 7 milioane dolari SUA la un curs de schimb mai mic decât cel oficial au beneficiat de diferente favorabile de curs în suma de 922 milioane de lei. Semnificativ este cazul societatii Astral Corporation Import- Export LTD SRL careia i s-a vindut în februarie si august 1993 suma totala de 1,3 milioane dolari SUA la cursul de 226 lei/dolar, în conditiile în care cursul oficial era de 500 si respectiv 817 lei/dolar, firma fiind favorizata în acest fel cu 638 milioane lei (circa 2,8 milioane de dolari - n.m). Este de mentionat că operatiunile cu firma Astral SRL s-au facut cu aprobarea presedintelui BRCE care, în ianuarie 1993, a aprobat eliberarea valutei cu toate ca firma nu avea constituit depozitul în lei aferent, asa cum a declarat în cerere, fapt cunoscut de acesta. Din controlul efectuat de organele Curtii de Conturi rezulta că depozitul în lei respectiv a fost utilizat de firma înca din luna iulie 1992 pentru procurarea sumei de 0,9 milioane dolari SUA de la Banca Comerciala Romana, suma cu care a achitat aparatura electronica si de uz casnic din import. Prin invocarea acelorasi plati, firma a solicitat valuta si in ianuarie 1993, caracterul nereal al motivului invocat rezultînd si din faptul că din valuta obtinuta de la BRCE, suma de 0,9 milioane dolari SUA nu a fost utilizata pentru platile indicate, ci a fost transferata la banca Societe Generale de Paris-Sucursala Bucuresti, cu mentiunea "plati pentru investitii ".
Aceleiasi firme presedintele BRCE i-a aprobat în ianuarie 1994 un credit în suma de 500 milioane lei, fara avizele prevazute de normele bancare, care a fost suplimentat ulterior în aceleasi conditii pâna la 1.250 milioane lei [in anul 1994, cursul valutar mediu a fost de 1USD/1655 lei-n.m.]. La data scadentei (august 1994) firma avea nerambursata suma de 800 milioane lei pentru care BRCE, în loc sa execute o scrisoare de garantie din partea unei banci franceze, a acordat firmei, cu aprobarea presedintelui BRCE, un credit în valuta de 500 mii dolari SUA pentru stingerea datoriei în lei. Acest credit în valuta a fost acordat prin nerespectarea prevederilor Regulamentului valutar si a normelor de lucru ale bancii. Este de mentionat ca în septembrie 1994 a fost constituita societatea RA SA Romplast Astral Industries, la care unul din administratori era presedintele BRCE. Societatea a luat fiinta prin asocierea societatilor Astral Corporation Import-Export LTD SRL cu Romplast SA.

3. BRCE, contrar prevederilor regulamentului valutar din mai 1992, care interzice acordarea de credite în lei pentru procurarea de valuta, a acordat unor clienti împrumuturi în lei în contul carora tot BRCE le-a vândut valuta, în afara pietei valutare. Spre exemplu, societatii Elvila International SRL [apartinînd "omului politic si de afaceri" Viorel Catarama-n.m.] i s-au acordat în septembrie 1992 credite în suma totala de 2,8 miliarde lei cu care firma a cumparat suma de 6,6 milioane dolari SUA, în afara pietei valutare. Aceste operatiuni au fost efectuate cu aprobarea atât a fostului cât si a actualului presedinte al BRCE. Consecinta unor astfel de operatiuni consta, pe lânga favorizarea evidenta a unor clienti, si în diminuarea ofertei de valuta pe piata valutara, ceea ce a dus la satisfacerea în mai mica masura a nevoilor altor clienti si la presiuni asupra nivelului cursului de schimb. Subliniem si faptul ca prin adresa nr 746/28 decembrie 1993 conducerea BRCE a comunicat Camerei Deputatilor, la solicitarea Comisiei de analiza a activitatii BNR si bancilor comerciale, ca "BRCE nu a acordat nici un credit al carui scop sa fie în mod explicit cumpararea de valuta", ceea ce nu corespunde situatiei reale.

4. BRCE a favorizat unii agenti economici prin acordarea de credite în lei si valuta numai pe riscul sau, fara sa solicite constituirea de garantii materiale asiguratorii, iar în unele cazuri nici nu a incheiat conventii de credit, contrar prevederilor Legii bancare nr 33/1991 si propriilor sale norme de lucru si în consecinta, în cazul unor agenti economici care nu au mai restituit creditele primite, banca nu a mai avut posibilitatea executarii unei garantii materiale si ca urmare a fost prejudiciata cu sumele nerambursate si dobânzile datorate.
De exemplu, s-au acordat Trustului de presa Azi [oficiosul de la acea data al FSN-n.m.] în perioada noiembrie 1990 - ianuarie 1991 credite în valuta de 3,4 milioane dolari SUA care nu au fost restituite bancii pina în prezent, desi erau scadente din noiembrie 1991.
De asemenea, tot fara garantii s-au acordat si Asociatiei Valeologia-Chisinau în 1992 credite în suma de 1,1 miliarde lei, din care au ramas nerestituite pâna în prezent si nu s-au platit dobânzile aferente totalizând 3,4 miliarde lei. Tot firmei mentionate i s-a pus la dispozitie în numerar suma de 100.000 dolari, preluata abuziv din contul SC Autodacia Pitesti [companie de stat la acea data - n.m.], suma care a fost restituita societatii abia dupa un an, dintr-un credit în valuta acordat de BRCE si care nu este nici în prezent rambursat. Este de precizat că la data acordarii acestui credit de 100.000 dolari societatea în cauza avea la BRCE obligatii restante de peste 1 miliard de lei. Operatiunea respectiva a fost efectuata din dispozitia presedintelui BRCE [Dan Corneliu Pascariu-n.m.], al carui tata era director adjunct financiar la Asociatia Valeologia-Chisinau.

5. Unele firme cu capital privat au beneficiat in permanenta din partea BRCE de un tratament preferential cu totul aparte fata de alti clienti, în sensul ca li s-au pus la dispozitie importante fonduri în valuta si în lei prin nerespectarea reglementarilor în vigoare în sensul ca nu s-au constituit garantii materiale si nu s-au incheiat contracte sau conventii de credite cu acestia, majoritatea operatiunilor fiind aprobate de persoane care nu aveau competenta necesara.
Dintre agentii economici care au beneficiat de tratament preferential exemplificam:
a) Societatea comerciala Poolgec SRL [apartinînd fratilor George-Constantin, Viorel si Valentin Paunescu-n.m.] i s-a acordat în luna martie 1992 un credit de 2,2 miliarde lei fara sa fie constituita nici o garantie materiala, fara sa se încheie o conventie de credit, cu aprobarea vicepresedintelui BRCE, desi competenta de aprobare revenea potrivit normelor bancii Comitetului de Directie. De asemenea, in luna martie 1993 i s-a mai acordat un credit de 1,9 miliarde lei pentru import de zahar. Cu toate că marfa a fost vinduta si încasata în anul 1993 totusi creditul nu a fost rambursat. În luna aprilie 1994, când societatea avea credite restante de 4,6 miliarde lei (inclusiv creditul de 1,9 miliarde lei pentru zahar) si dobânzi aferente neplatite de 1,1 miliarde lei, banca, în loc sa actioneze pentru recuperarea acestor credite, a acordat societatii un nou credit în suma de 5,7 miliarde lei pe o perioada de 3 ani. Procedînd astfel, banca a favorizat din nou firma percepînd la noul credit dobinda curenta, care era mai mica fata de dobânda aferenta creditului restant.
b) BRCE a efectuat în noiembrie 1992, pentru SC Elvila International Import-Export SRL, plati în suma de 1,2 miliarde lei, fara ca societatea sa aiba disponibil în cont sau credite aprobate. Începând cu luna decembrie 1992, banca i-a aprobat un plafon de lucru (linie de credit) în suma de 0,5 miliarde lei si de 3,5 milioane dolari SUA, fara a se constitui garantii materiale. Plafonul în lei a fost majorat succesiv ajungînd la 26 octombrie 1994 la 4,5 miliarde de lei iar cel în valuta a fost redus la 3 milioane dolari SUA. Valabilitatea acestor plafoane a fost prelungita pâna la 31 decembrie 1995. Abia in timpul controlului, respectiv în luna septembrie 1994, societatea a constituit garantii materiale prin gajarea partilor sociale detinute la societatea mixta Elmoberom SRL Beius. Deosebit de aceste plafoane de lucru, Societatii respective i s-au mai acordat, in perioada noiembrie 1993-ianuarie 1994, credite in suma de 2,9 milioane dolari SUA pentru plata importului unor utilaje destinate societatii Elmoberom SRL Beius, societate la care este asociata SC Elvila International Import-Export SRL, detinind 51% din capitalul social. Creditul s-a acordat pe o perioada de trei ani fara constituirea de garantii materiale, fara conventie de credit, si cu aprobarea unui director general care nu avea o astfel de competenta, aceasta revenind numai Comitetului de Directie al Bancii. Fata de abaterile constatate a fost luata masura sesizarii, prin procurorul general financiar, a Parchetului General pentru continuarea cercetarilor si stabilirea eventualelor raspunderi penale precum si pentru recuperarea pagubelor produse".

Deci, nu-i deloc nevoie sa fii nu stiu ce specialist în finante si banci ca sa întelegi ce grozavii a putut sa constate Curtea de Conturi. Cum am aratat saptamâna trecuta, dar si aceasta, "operatiuni" de ordinul miliardelor de dolari pentru care nu au putut fi produse documente din care sa rezulte obiectul platilor, data lor, destinatarul sumelor si cine a dispus si a aprobat plata. Sau: conducerea Bancorex a desfiintat ilegal si nejustificat evidenta "Fondului valutar centralizat al statului", care la 31 decembrie 1989 însuma 1.106 milioane dolari SUA iar ulterior "nu s-a putut stabili pe baza de documente modul de gestionare a acestui fond". "Credite" de sute de milioane de dolari acordate - cui trebuia! - fara niciun fel de garantii, fiindu-i oricui clar din capul locului ca nimeni nu le va mai recupera vreodata... Ce ar mai trebui spus e că actul de control al Curtii de Conturi - un document oficial confirmînd ca niciun altul un jaf de asemenea proportii - a fost pur si simplu îngropat de oamenii politici, de toate culorile si din toate partidele. Ce au facut presa si societatea civila în aceste conditii? Absolut nimic, si în cele mai multe cazuri lucrul acesta n-a fost deloc întâmplator. Dar ce a facut Justitia? Vom vedea saptamâna viitoare. (New York Magazin, 6 iunie 2007)


Bancorex: amnezia jafului (II), articol publicat in anul 2007