Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

Triumful totalitarismului fesenisto-securist, la un pas (I)

Că democratia din România e orice altceva numai democratie nu ne-a dovedit-o cu vârf si îndesat si ultimul gest, complet abuziv si anti-constitutional, al prezidentului Basescu. În data de 8 iunie curent el a invitat partidele parlamentare la "consultari", pentru - atentie! - "a identifica împreuna un premier care sa prezinte Parlamentului o echipa guvernamentala axata pe reprezentanti ai PNL-PD-PLD. Viitorului prim ministru îi va reveni obligatia de a negocia o majoritate parlamentara clar asumata". Noul abuz al lui Basescu consta în aceea că schimbarea Guvernului si a primului ministru nu este deloc un atribut constitutional al sau, ci exclusiv al Parlamentului. Potrivit Constitutiei (art 110), Guvernul este demis în doua situatii reglementate strict: prima, atunci când Parlamentul "îi retrage încrederea acordata" (prin votarea unei motiuni de cenzura) iar a doua în cazul în care primul ministru demisioneaza, îsi pierde drepturile electorale, se afla în stare de incompatibilitate, decedeaza ori este în imposibilitatea de a-si exercita atributiile mai mult de 45 de zile. Asadar, nu numai că prezidentul aventurier nu avea si nu are vreo prerogativa tinînd de demiterea si înlocuirea Guvernului dar Guvernul si primul ministru se mai si aflau în exercitarea unui mandat perfect constitutional.

Partea care face înca si mai incredibile cele întâmplate e că Basescu si-a trecut intentiile samavolnice, negru pe alb, în chiar invitatiile trimise partidelor - inclusiv PNL, partidul condus de primul ministru Tariceanu. Ceea ce înseamna că "marele politician" (vorba laudatorilor cotrocenisti) e de fapt un troglodit sadea, de vreme ce s-a expus într-un asemenea mod, tradîndu-si public cum nu se putea mai explicit intentiile anti-constitutionale. Sigur că s-ar putea raspunde că la o asa democratie, ca aceea care a dat României un asemenea sef de stat, Basescu îsi permite sa fie inclusiv cinic. Si totusi, nu se poate sa nu fie clar pentru oricine, pâna si pentru Basescu, că chiar si în democratiile cele mai deplorabile, ori chiar în dictaturi, un politician cinic si inteligent e preferabil unuia cinic si neghiob.

La întâlnirea cu liberalii, asa cum rezulta din stenogramele facute publice, prestatia prezidentului a fost pe masura intentiilor facute publice odata cu invitarea partidelor la "negocieri". El a insistat deschis pentru readucerea la guvernare a PD-istilor sai si reprimirea în PNL a gruparii Stolojan-Valeriu Stoica; evident că, ramasi fara coledzi si fara beneficiile guvernarii, frustrarea camarazilor prezidentului FSN-ist este maxima. Simulînd că moare de grija PNL (si imaginîndu-si că l-ar putea crede cineva), Basescu le-a zis reprezentantilor partidului: "Aveti grija sa nu va distrugeti partidul. Mare grija sa aveti, pentru că ar fi un pacat sa-l distrugeti, desi eu v-am propus sa-l repuneti la loc, într-o guvernare" (de parca liberalii erau în opozitie, si nu la guvernare). Si înca, în aceeasi nota: "V-am si avertizat, si ati fost la discutii când v-am avertizat, sa nu va dati oamenii afara" (necazul mai vechi al omului, că liberalii i-au dat afara cozile de topor, numite adineauri).

Marea suparare a lui Traian Basescu (si a Sistemului pe care el îl serveste) e de fapt că nu a reusit desfiintarea PNL prin "fuziunea cu PD" (cine a uitat aceasta mai veche obsesie a lui Basescu, a camarazilor PD-isti si a oamenilor lor din PNL a uitat un lucru foarte important). Într-un moment în care zbaterile lui Basescu îi tradeaza cel mai clar intentiile, cele actuale dar si cele mai vechi, Crin Antonescu, întrebat fiind de ziaristi, a raspuns că se îndoieste că în guvernarea 1997-2000 Basescu ar fi actionat cu intentia de a face rau PNTCD. Ce motive o fi avînd tânarul liberal sa se îndoiasca de un fapt pe care îl pot nega numai cei foarte neatenti ori rau intentionati îmi e greu sa înteleg. Sistemul fesenisto-securist, caruia Traian Basescu si Ion Iliescu apartin deopotriva, s-a dovedit în putine lucruri a fi mai perseverent, din chiar primele saptamâni de dupa decembrie 1989, ca în distrugerea partidelor istorice. Multumita neputintelor lui Sergiu Cunescu si complicitatilor lui Alexandru Athanasiu, PSDR a iesit primul din istorie ("fuzionînd", nu-i asa, cu PDSR - partidul FSN-ist al lui Ion Iliescu). În guvernarea 1997-2000, PD-ul (partidul FSN-ist al lui Basescu si Roman) a facut tot ce a putut - si a putut destul - ca PNTCD sa primeasca lovituri devastatoare; indiscutabil că o mâna de ajutor au dat si Emil Constantinescu si colaboratorii lui, ba chiar si unii conducatori ai respectivului partid. Oare sa nu fie aceste lucruri evidente si pentru Crin Antonescu? Nici chiar în acesti ultimi doi ani, de când intentiile lui Traian Basescu si camarazilor lui sunt mai stravezii ca oricând altadata?

La întâlnirea de la Cotroceni, Crin Antonescu i-a spus-o verde-n fata lui Basescu: "Ati încercat sa ne distrugeti partidul iar noi încercam în continuare sa va împiedicam". Este prima oara când un reprezentant al partidelor istorice îl acuza fatis pe un reprezentant al Sistemului securisto-fesenist de intentia de distrugere a acestor partide. Evident, lucrul acesta se întâmplă extrem de târziu. Si totusi, bine că se întâmpla si acum. În acelasi timp, însa, astazi ma întreb mai mult ca oricând cum se explica faptul că Ion Diaconescu ori mai tinerii sai colaboratori nu au dat aceasta replica celui care - în urma cu zece ani, la fel ca si astazi - trudea din greu, si la vedere, la demolarea unui partid istoric? Sau, într-un plan ceva mai larg, cum se explica faptul că Sistemul securisto-fesenist - totalitar, profund corupt si incompetent - se afla în prezent la un pas de a pune stapânire pe chiar toata viata politica din România? (New York Magazin, 27 iunie 2007)


Triumful totalitarismului fesenisto-securist, la un pas (I), articol publicat in anul 2007