Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Procesul Goma: deruta pârâtilor (I)

Dupa ce s-au vazut chemati în instanta, unii dintre calomniatorii lui Paul Goma au început sa se plânga, în lungi articole publicate în presa, că gestul scriitorului în exil "reprezinta un atac la libertatea de exprimare". Argumentele? Cel mai adesea deplorabile (l-am inclus aici si pe Gabriel Andreescu, unul dintre denigratorii dogmatici ai lui Paul Goma - chemat pe buna dreptate si el în judecata). Că asa ceva s-a putut întâmpla în niste comentarii din ziare, mai treaca mearga, dar ca aceleasi "argumente" au fost invocate în chiar Întâmpinarile depuse la dosar e mai greu de înteles. Mai ales că lotul amintitilor pârâti e unul cu nesfârsite pretentii.

Un exemplu sau doua cred ca sunt suficiente. Nicolae Manolescu, Ion Vianu si Andrei Oisteanu au fost ales sa fie aparati de renumita - în multiple sensuri - firma de avocatura Musat si asociatii (dimpreuna cu Carmen Musat, consoarta avocatului Gheorghe Musat, chemata si ea în judecata). Ce spun marii avocati în apararea marilor pârâti? Nici mai mult nici mai putin că faptele clientilor lor nu sunt câtusi de putin ilicite întrucât tot ceea ce ei au scris în presa despre Paul Goma - că este antisemit, că justifica crimele comise de români împotriva evreilor începînd cu 22 iunie 1941 s.cl - s-a situat strict "în limitele libertatii de exprimare". Iar de aici începe argumentarea "în drept".

Spun asa distinsii avocati ai distinsilor calomniatori: clientii nostri n-au iesit cu o centima barem în afara limitelor libertatii de exprimare. Curios sa afli care sunt respectivele limite, descoperi că pe câteva pagini bune din Întâmpinarea lor ilustrii avocati si ilustrii calomniatori s-au pretat la o potlogarie prima. Si iata cum. Dupa ce în primul paragraf al său articolul 30 din Constitutia României proclama libertatea de exprimare drept un drept fundamental "inviolabil", într-unul din alineatele urmatoare (alin 6) este prevazut ca "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine". Conventia europeana a drepturilor omului, articolul 10 mai exact, este si ea în exact acelasi sens, fiind stabilit că libertatea de exprimare "comporta îndatoriri si responsabilitati pentru protectia reputatiei sau a drepturilor altora". E ceva neclar aici? Bineînteles că nu! Numai că, întrucât textele amintite sunt evident defavorabile pârâtilor calomniatori si faptelor lor, avocatii musatini au sperat că o vor rezolva cu sofisme si prestidigitatii avocatesti de doi bani. Nu au citat macar un cuvânt din cele doua articole (care fac foarte clar faptul că libertatea de exprimare nu trebuie sa prejudicieze reputatia altuia, onoarea si dreptul la propria imagine), în schimb au invocat, hodoronc-tronc, un alt articol din Constitutie (art 20) potrivit caruia, daca în materia drepturilor fundamentale exista neconcordante între tratatele la care România este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale. Cu alte cuvinte, au spus ei, în speta ar fi aplicabil nu art 30 din Constitutia României, ci art 10 din Conventia europeana. Ceea ce, sa fiu iertat, e o prostie maxima. Iar asta deoarece, e evident pentru oricine, între cele doua texte nu e nicio "neconcordanta" - ba dimpotriva, o concordanta cât se poate de armonioasa. Ambele stabilind inechivoc că libertatea de exprimare, garantata si inviolabila, nu poate sa aduca atingere reputatiei altuia si dreptului la propria imagine.

Dar stratagema frauduloasa nu a fost una de dragul stratagemei, ci prin ea s-a urmarit sa se ocoleasca cele doua reglementari de care am amintit (mai ales textul Conventiei europene) si sa se gaseasca o iesire în jurisprudenta Curtii Europene - care, se stie, are constant interpretari mai largi ale limitelor libertatii de exprimare. Numai că pledoaria frauduloasa nu se opreste aici, ci continua înca si mai avântata si nonsalanta.

Curtea de la Strasbourg a decis în repetate rânduri că limitele libertatii de exprimare sunt mai largi atunci când este vorba despre politicieni si persoane ocupînd pozitii publice. O asemenea interpretare este cât se poate de fireasca de vreme ce asemenea persoane îsi asuma  responsabilitatea guvernarii iar a supune unui control critic riguros activitatea lor tine de esenta oricarei societati democratice. Stiind foarte bine acest lucru, adversarii lui Paul Goma au facut însa un lucru absolut jenant moralmente - si descalificant din punct de vedere profesional în ce-i priveste pe avocati. Ei au invocat trei decizii ale Curtii europene, vizînd toate chestiunea limitelor libertatii de exprimare în cazul politicienilor si functionarilor publici, si le-au extrapolat în mod abuziv si fraudulos asupra statutului de scriitor si publicist al adversarului lor - "persoana publica", i-au zis ei.

Saptamâna care vine voi produce dovada falsului pe care calomniatorii lui Paul Goma si avocatii lor l-au comis - cu premeditare, se va vedea - sperînd că vor evita o condamnare pe care o merita cu prisosinta. Pâna atunci as mai spune doar că inclusiv acest episod arata cât de importante vor fi profesionalismul si obiectivitatea judecatorilor învestiti cu judecarea dosarului de fata. Paul Goma are deja câteva motive sa-si doreasca înca si mai tare acest lucru de vreme ce, iata, un dosar care a fost depus pe rolul instantei de aproape un an si jumatate se afla în continuare în faza actelor prealabile de procedura. Sigur că da, faptul că în cauza sunt si pârâti cu domiciliul în strainatate poate sa explice întrucâtva aceasta situatie; spun întrucâtva pentru că cel putin la nivelul reglementarilor procedurilor de citare pentru strainatate exista multe lucruri amendabile. Totodata, însa, pâna acum a existat si cel putin o situatie în care judecarea a fost amânata dintr-o culpa exclusiva a instantei de judecata - o culpa cât se poate de serioasa si care nu stiu sa fi fost sanctionata în vreun fel: la termenul din vara, procesul  a fost amânat pentru că... grefiera a omis (nu cumva intentionat?) sa trimita citatiile catre doi sau trei dintre pârâti. Timp în care calomniatorii lui Goma nu numai că nu sunt trasi la raspundere dar unii dintre ei, sfidînd procesul în curs, îsi continua înca si mai virulent atacurile (diversionistul de inspiratie securista Mihai Dinu Gheorghiu a ajuns pâna acolo - unde altundeva decât în Le Monde? - încât sa se mire instigator că statul francez nu-i retrage protectia luptatorului anti-comunist). (New York Magazin, 15 august 2007)

Pentru mai multe cu privire la tema acestui articol pot fi văzute, pe pagina de Publicistică a acestui web-site, şi "<Paul Goma antisemit> - un lot select" (2006), "Procesul Goma: deruta magistraţilor?" (text în două părţi, 2010) iar pe pagina de Documente/ Alte documente - "Contributie la Procesul incriminarii lui Paul Goma ca antisemit si negationist" şi "Precizări privind un demers diplomatic ilegitim".


Procesul Goma: deruta pârâtilor (I), articol publicat in anul 2007