Procesul Goma: deruta pârâtilor (II)

Aminteam în prima parte a articolului de fata că avocatii unora dintre pârâtii din procesul Paul Goma au invocat fraudulos câteva decizii ale Curtii de la Strasbourg în speranta că instanta îi va scuti pe clientii lor de o binemeritata condamnare. Voi continua repetînd mai întâi că, prin jurisprudenta sa, Curtea europeana a decis în mod constant că în cazul politicienilor si al functionarilor publici - date fiind pozitiile oficiale pe care acestia le ocupa - limitele libertatii de exprimare sunt mai largi decât în cazul celorlalte persoane.

Un caz foarte celebru al unei asemenea decizii este cel al redactorului sef de la revista austriaca Profil, Peter Lingens, în care ziaristul fusese condamnat în tara sa pentru un numar de afirmatii critice facute la adresa lui Bruno Kreisky, cancelar în functie la acea data si presedinte al Partidului Socialist Austriac. Prin decizia sa, CEDO a constatat că instantele din Austria violasera libertatea de exprimare a ziaristului atunci când l-au condamnat pentru ceea ce publicase cu privire la cancelarul austriac. Reproduc un pasaj din motivarea Curtii, asa cum acesta a fost tradus si reprodus (absolut fidel) în volumul "Hotarâri ale CEDO", Editura Polirom, 2000 - cazul Lingens c Austria: "Limitele criticii presei sunt mai largi cu privire la politicieni decât în raport cu indivizii obisnuiti. Spre deosebire de indivizii obisnuiti, politicienii trebuie sa accepte în mod inevitabil si constient verificarea stricta a fiecarui cuvânt si fapta, atât din partea jurnalistilor cât si a marelui public si, în consecinta, trebuie sa dovedeasca un grad mai mare de toleranta". Cum vedem, în argumentarea deciziei sale privitoare la limitele libertatii de exprimare, Curtea a avut în vedere - din considerente evidente pentru oricine - calitatea de "politicieni", de persoane ocupînd functii oficiale, a celor în legatura cu care limitele libertatii presei, ale libertatii de exprimare, sunt si trebuie sa fie mai largi decât în cazul celorlaltor persoane. Dat fiind că adversarul lor, Paul Goma, nu avea si nu are statutul public oficial în considerarea caruia CEDO a decis cum a decis, avocatii s-au gândit sa extrapoleze putin - putin mai mult, cu de la sine putere, abuziv si fraudulos - cele stabilite, foarte clar, de Curtea Europeana. Asa că în citatul pe care l-au reprodus din amintita decizie au înlocuit "politicienii" (subiect al limitelor mai largi ale libertatii de exprimare) cu "persoanele publice". Au facut-o însa atât de neatent si neinspirat încât redactarea frazei care a rezultat i-a dat de gol prin dezacordul dintre substantivul neutru "persoanele publice" (cu care, cum spun, au înlocuit substantivul masculin "politicienii") si pronumele "acestia", ramas nemodificat din citatul original.

Dar nu doar acest caz a fost invocat denaturat, ci si cel al jurnalistului de radio luxemburghez Marc Thoma, care fusese condamnat de instantele tarii sale în cadrul unui proces intentat de un grup de functionari publici. Si în acest dosar Curtea Europeana a decis că libertatea de exprimare a fost încalcata. Avocatii denigratorilor lui Paul Goma au produs aici o frauda prin citarea trunchiata si manipulatorie a deciziei CEDO. Si au facut-o cu exact acelasi scop, încercînd sa extrapoleze la adversarul clientilor sai o argumentare care viza si aici exclusiv "oamenii politici" si "functionarii publici". Astfel, în Întâmpinarea depusa sunt reproduse urmatoarele doua fraze: "Daca presa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, tinînd în special de reputatia si drepturile altuia, ei îi incumba totusi sa comunice, cu respectarea obligatiilor si raspunderilor pe care le are, informatii si idei asupra chestiunilor de interes public. Libertatea jurnalistica include si posibila recurgere la o anumita doza de exagerare, chiar de provocare". Citatul se opreste aici întrucât ce urma nu mai era deloc convenabil avocatilor manipulatori si ilustrilor lor clienti, dupa cum poate oricine vedea: "Limitele criticii admisibile sunt, ca pentru oamenii politici, mai largi pentru functionarii actionînd în exercitarea functiilor lor oficiale decât pentru simplii particulari" - Cauza Thoma c Luxembourg, în Corneliu Liviu Popescu, "Jurisprudenta CEDO (1999-2002)", Bucuresti, Editura All Beck, 2003. Asadar, "oameni politici" si "functionari actionînd în exercitarea functiilor lor oficiale", ceea ce Paul Goma nu este cu nici un chip. Iar daca nu are un asemenea statut, este pentru oricine evident că prin calomniile proferate la adresa lui clientii avocatilor musatini au comis un numar de fapte ilicite (prin care i-au prejudiciat reputatia si dreptul la propria imagine) - si în consecinta trebuie sa raspunda pentru faptele lor. Alta cale nu exista. În sfârsit, tot fraudulos au procedat adversarii lui Paul Goma si atunci când au invocat cazul Dichand si altii c Austriei, care de asemenea se refera la "politicieni si functionari publici". Hans Dichand, editor-sef si publicist al ziarului Neue Kronen-Zeitung fusese condamnat de instantele austriece în urma unui proces intentat de Michael Graft, lider al unui partid politic, deputat si presedinte al Comisiei legislative a Parlamentului - împrejurari care bineînteles că în Întâmpinarea pârâtilor detractori au fost trecute sub o grea si jenanta tacere.

Maniera în care si-au facut pâna acum apararea sugereaza o anume deruta printre denigratorii lui Paul Goma. Un exemplu sau doua arata că ei au probleme nu doar cu argumentarea "în drept" a apararii lor, dar si cu cea "în fapt", cu "fondul" lucrurilor asadar. Pârâtii aparati de Musat si asociatii, la care m-am referit pâna acum, dar si cei apartinînd Federatiei Comunitatilor Evreiesti din România, insista inclusiv în Întâmpinarile la Cererea de chemare în judecata că Paul Goma "justifica" crimele pe care românii le-au comis împotriva evreilor ulterior declansarii campaniei anti-sovietice din cel de-al Doilea Razboi Mondial (începînd cu 22 iunie 1941). Nici vorba de asa ceva! Am mai spus-o si cu alte ocazii si n-am sa mai insist, Paul Goma nu a "justificat" nicicând  respectivele crime. El a încercat, pentru sine si cititorii sai, sa gaseasca o explicatie acestei atitudinii - "inadmisibile, reprobabile, criminale, condamnabile", cum el însusi o numeste fara echivoc în scrierile incriminate de calomniatorii sai. Iar principala explicatie pe care scriitorul exilat o gaseste celor întâmplate este razbunarea românilor ("inadmisibila, reprobabila, criminala, condamnabila" - repet!) pe ceea ce evreii facusera cu un an mai devreme: "agresiunea salbatica, fanatica, rasista, anti-româneasca, anti-goi, anti-crestina (încalcarea Poruncii a 6-a)" a evreilor împotriva românilor militari si civili pe timpul retragerii din iunie-iulie 1940 din Teritoriile Ocupate de trupele sovietice. Asadar: Paul Goma cauta explicatii, nu "justifica"! Iar pentru acuzatorii acestuia a venit timpul sa faca judecatorilor dovada că afirmatiile lor sunt adevarate, adica sa produca un singur citat din care sa rezulte că Paul Goma "justifica" crimele conationalilor sai. Iar daca nu o vor face - si nu au cum s-o faca - sa plateasca pentru raul facut. Un alt exemplu: din Întâmpinarea FCER rezulta că Paul Goma ar fi antisemit inclusiv prin aceea ca, în textul incriminat de reprezentantii sai, sunt criticati membrii evrei ai Comisiei Wiesel de Studiere a Holocaustului din România, ceea ce este complet neadevarat, criticile autorului îndreptîndu-se deopotriva si catre membrii români ai Comisiei - dar si catre multi alti intelectuali români contemporani. De altfel, dintr-o neatentie de redactare frizînd ridicolul, pârâtii si retin faptul că Paul Goma critica "intelectualii evrei si români membri ai Comisiei" - ceea ce face evident absurda acuza că Goma este antisemit din cauza că îi critica pe evreii din amintita Comisie.

Apropo de ridicol, într-un text din urma cu ceva timp, Gabriel Andreescu nu are niciun dubiu că Paul Goma va pierde procesul si că, în consecinta, se va ajunge într-o "situatie ingrata, pentru care Goma este deplin responsabil, desi în parte aventura sta pe umerii celor care l-au sfatuit, daca nu împins, spre acest demers jenant moral si costisitor material". Sigur că, data fiind pozitia în case se află - abia ea jenanta - aceea de calomniator zelos al respectatului scriitor si luptator anti-comunist, este de înteles că Gabriel Andreescu viseaza la un deznodamânt care sa-l scuteasca de înca o condamnare pentru calomnie. Dar sa spui că un om ca Paul Goma a deschis acest proces fiind manipulat si împins de la spate de nu stiu cine înseamna sa-ti fi pierdut pâna si simtul ridicolului. (New York Magazin, 22 august 2007)

Pentru mai multe cu privire la tema acestui articol pot fi văzute, pe pagina de Publicistică a acestui web-site, şi "<Paul Goma antisemit> - un lot select" (2006), "Procesul Goma: deruta magistraţilor?" (text în două părţi, 2010) iar pe pagina de Documente/ Alte documente - "Contributie la Procesul incriminarii lui Paul Goma ca antisemit si negationist" şi "Precizări privind un demers diplomatic ilegitim".

Procesul Goma: deruta pârâtilor (II), articol publicat in anul 2007