Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Elite de Dâmbovita (II)

Nu cred sa fi existat cineva cât de cât rational care dupa cele întâmplate la începutul lui noiembrie la Roma sa nu se fi asteptat că în tara va exista o discutie serioasa despre cauzele situatiei create si mai ales despre ce ar trebui facut în viitor. Si totusi, asa ceva a fost departe de a se fi întâmplat. Iar faptul că politicienii se afla în plina campanie electorala pentru euro-alegeri (si constienti fiind de nemultumirea în continuare crescînda a românilor fata de ei) pare sa explice primul de ce lucrurile au stat asa si nu altfel.

Un exemplu numai, dar si cel mai concludent. În declaratiile de presa pe marginea celor întâmplate în Italia, Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu - primii doi oameni în stat, deci - au avut de facut imputatii, avertizari si indicatii exclusiv altora, si nu lor însile si politicii lor atât de problematice. Redau câteva pasaje care mi se par graitoare: Traian Basescu - "Economia italiana a avut enorm de câstigat prin venirea a sute de mii de cetateni români. Masurile care induc teama si trezesc ura, pot fi nedrepte si pot avea efecte contrare celor sperate. Taberele ilegale de la periferia marilor orase europene, si aici ma refer în mod deosebit la periferia marilor orase italiene, nu sunt un fenomen nou, ci exista de dinainte de aderarea României la Uniunea Europeana. Existenta lor este, în primul rând, o consecinta a politicilor aplicate de tarile-gazda, inclusiv de autoritatile locale respective. Fac un apel la clasa politica din Italia si la politicienii români sa dea dovada de maxima responsabilitate si sa se abtina de la declaratii care pot tensiona suplimentar situatia. Am spus-o de multe ori în întâlniri cu foarte multi demnitari europeni, că problema romilor nu este doar o problema a României, problema romilor este o problema care trebuie tratata la nivel european pe un proiect european în asa fel încât proiectul pe care îl vom conveni trebuie sa fie unul eficient. Românii si statul român sustin pedepsirea oricarui infractor, dar nu vor accepta niciodata umilirea a sute de mii, a milioane de români, pentru că asa dă bine unor politicieni aflati în campanie, indiferent unde s-ar afla ei". Calin Popescu Tariceanu: "Sunt extrem de îngrijorat de agresiunea la care au fost supusi ieri patru români. Este, evident, o contra-reactie cu caracter xenofob care pe mine ma îngrijoreaza extrem de mult. Nu cred că într-o tara civilizata, care respecta valorile europene, acest lucru poate fi tolerat. De aceea, cer autoritatilor italiene, prin ministrul de Interne si ministrul de Externe, sa ia masurile care se impun imediat, în asa fel încât românii care traiesc în Italia, ca cetateni europeni, sa se simta în siguranta, sa se simta protejati. Pe mine m-a socat aceasta reactie. Si nu este singura. Avem informatii că s-au comis si alte tipuri de agresiuni împotriva românilor. Primarul Romei m-a dezamagit foarte tare."

Declaratii populiste si rastite la altii, însa nimic, absolut nimic despre propriile raspunderi. Nici macar un apel la cetatenii proprii, care ar trebui sa se poarte civilizat si nu ca niste raufacatori raspândind teamă si oroare în tarile în care merg. "Economia italiana a avut de câstigat enorm prin venirea a sute de mii de cetateni români" - iata ce debiteaza asa zisul presedinte, într-o situatie în care autoritatile române ar avea sa raspunda într-un cu totul alt mod la cele întâmplate. Sau: "Problema romilor nu este doar o problema a României, problema romilor este o problema care trebuie tratata la nivel european pe un proiect european". Ma întreb ce mai e de asteptat - daca vreodata chiar a fost ceva de asteptat - de la o "elita politica" a carei filosofie la vârf e că problema propriilor cetateni e mai ales o problema a altora.

Dupa 1989, mai ales Uniunea Europeana a acordat României o asistenta deloc neglijabila inclusiv în domeniul îmbunatatirii situatiei comunitatii romilor. Ca sa ma refer numai la ea, "finantarea nerambursabila" a unor "componente" precum "consolidare institutionala si instruire, sanatate, pregatire profesionala si activitati generatoare de venituri, infrastructura mica si locuinte sociale" a însumat de-a lungul anilor fonduri de ordinul mai multor zeci de milioane de euro. Indiscutabil că si din punctul acesta se putea face mai mult, însa si acesta este totusi un efort. Rezultatele aproape ca nu se vad? Foarte adevarat, dar despre gestionarea proasta - si nu o data corupta - a acestor fonduri (si a acestor fonduri, mai exact) primii care ar trebui sa raspunda sunt chiar oamenii politici, în frunte cu Basescu si camarazii sai, care au lipsa de decenta sa ceara altora sa rezolve problemele propriilor cetateni. Apropo de asta, zilele din urma, confruntat cu o întrebare mai neconventionala a unui ziarist, l-am vazut pe unul dintre "liderii romilor", un parlamentar din fix acelasi aluat ca si "colegii majoritari", furios din cale-afara că, de-a lungul anilor, sume mari din fondurile respective, în loc sa ajunga acolo unde trebuia, au fost delapidate de nu se stie cine (dupa aerul dubitativ al personajului se putea întelege că Sfântul Duh Însusi ar fi putut sa faca una ca asta). Dar în ce-i priveste pe "liderii" romilor, uneori din pacate chiar si pe cei din organizatiile lor neguvernamentale, este de pus si întrebarea ce strategii, politici sociale si proiecte proprii, de anvergura si foarte concrete, au produs si propus Guvernului si Uniunii Europene, inclusiv pentru a fi finantate, în beneficiul comunitatilor de romi? Din punctul acesta de vedere, au si ei destule sa-si asume. Ce vreau sa spun e ca oricât ar fi ajutat Europa pâna acum, si oricât o va mai face si în continuare, situatia romilor va ramâne vesnic o mare problema atât timp cât conducatorii politici autohtoni se vor dovedi în continuare nepasatori si cinici, incompetenti si corupti pâna în maduva oaselor.

Dar în peroratiile lor demagogice si manipulatorii, politicienii se fac că uita un alt adevar, anume că în saracia si deznadajdea care îi împinge sa-si ia lumea în cap traiesc nu numai romii, ci si foarte multi români. Desi nu exista statistici si în privinta asta, avem destule date sa credem că marea majoritate a celor în jur de 2,5 milioane de români plecati din tara mai ales din cauza saraciei sunt români, si nu romi. Ei si-au parasit tara, ca si romii, tot din cauza saraciei si a disperarii în care traiau aici. Iar primii vinovati că proprii cetateni sunt siliti sa-si ia lumea în cap sunt tot Traian Basescu si "elita politica" de dupa 1989 (tot aceeasi de aproape doua decenii!), care au adus România în starea de astazi. La lipsa de bun simt de care sunt capabili, ma mir că politicienii de la Bucuresti n-au spus deja Europei si că, pe lânga romi, tot o problema a ei sunt si  saracia si deznadejdea tuturor celorlalte câteva milioane de români. (New York Magazin, 21 noiembrie 2007)


Elite de Dâmbovita (II), articol publicat in anul 2007