Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

Elite de Dâmbovita (III)

În plina campanie a euro-alegerilor si în toiul crizei în relatiile cu autoritatile de la Roma, nu putea sa existe o tema a dezbaterilor mai binevenita decât aceasta: ce au de gând sa faca politicienii, partidele politice si candidatii lor pentru ca în viitor România si românii sa nu mai fie pusi în situatia în care au fost pusi cu ocazia crizei amintite? Ce aveti de gând sa faceti, domnilor conducatori, altceva decât n-ati facut vreme de aproape doua decenii, pentru ca România sa înceteze sa mai fie oaia neagra a Europei? Ei bine, cine s-a asteptat ca asemenea întrebari sa se faca auzite la recentele alegeri, acela a fost un mare naiv.

Iar lucrul acesta, un alt adevar important aici, se explica prin aceea că intelectualii, presa si "liderii de opinie" - care de circa zece ani traiesc într-o simbioza corupta si profund promiscua cu oamenii politici, parazitînd si vlaguind cu lacomia lor interesul public - dovedesc înca o data că sunt cu totul altceva decât ar trebui. Din cauza că de aproape doua decenii este condusa incompetent, fara simtul raspunderii fata de interesul general si cu gândul doar la propasirea unei oligarhii cinice si depravate, România a ajuns în dezorganizare si promiscuitate, a ajuns o exportatoare de criminalitate. Pentru că vorbim despre Italia, cu mult timp înainte de criza de la începutul lui noiembrie, autoritatile de la Roma au publicat statistici cât se poate de concludente în sensul pe care-l am în vedere aici. La începutul anului 2006 (asadar înca înainte de intrarea României în UE), în Italia se aflau peste un milion de români, constituind cea mai mare comunitate straina - 1.061.400 de persoane, adica 37,2% din totalul imigrantilor (potrivit "Dosarului statistic al imigratiei 2005"). Graitoare sunt si datele cuprinse într-unul din Rapoartele Ministerului italian de Interne, care arata că în prima jumatate a anului 2007 au fost arestati 3.500 de cetateni straini, dintre care 2.700 au fost români. Românii au fost "campioni" la omucideri voluntare, violente sexuale, tâlharii si furturi din magazine (datele publicate la Roma au reamintit că italienii au mai avut de suportat un val de violente, la începutul anilor 90, atunci când albanezii au invadat Peninsula - însa seria neagra a faptelor comise de români l-a depasit cu mult).

Migratia masiva a românilor în Italia, în Spania si alte tari din Uniunea Europeana se afla, indiscutabil, într-un raport de cauzalitate directa cu situatia foarte grea a acestor oameni în tara ai carei cetateni sunt. Si fata de care propriul stat avea obligatia sa le asigure un standard de viata care sa nu-i fi obligat sa-si ia lumea în cap. Dupa modelul statelor civilizate si responsabile fata de cetatenii proprii, Constitutia României proclama si ea de aproape doua decenii obligatia statului de a asigura românilor un standard de viata civilizat (Art 43: Nivelul de trai - Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent). Ce "masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala" au luat conducatorii de dupa 1989, stim bine cu totii.

Numai că despre lucrurile acestea nu vorbeste absolut nimeni la Bucuresti. Nimeni, dar absolut nimeni, nu le cere politicienilor sa-si asume raspunderea pentru situatia în care s-a ajuns. Presa din tara e în întregime în mâinile unei oligarhii care împarte cu clasa politica, cum spun, cele mai grave complicitati. Iar intelectualii care se mai manifesta public sunt practic cu totii lefegii de lux ai oligarhilor despre care vorbesc - si mercenari ai complicitatilor cu clasa politica; în timp ce intelectualii ceilalti, afiliati în general Grupului pentru Dialog Social si Aliantei Civice, de prin 1998, 2000 au optat pentru un non-combat profitabil deopotriva politicienilor si lor însile - cei dintâi stiind desigur sa recompenseze, cu tot felul de sinecuri si stipendii din bani publici, o asemenea atitudine generoasa. Pentru că nu e prea mult timp de când m-am referit cât s-a putut mai concret la lucrurile acestea, nu mai are rost sa insist. Asadar, la acest nivel, fie-mi iertata vorba rea, România e un imens furuncul.

Apropo de gravele responsabilitati ale clasei politice si de cei care se prefac că nu le vad, intelectualii si "directorii de opinie" de la Bucuresti nu numai ca nu au avut pentru politicieni macar un singur cuvânt de repros pentru situatia în care s-a ajuns, dar au mai si preluat "argumentele" politicienilor ca pe niste adevaruri ultime. A zis, de pilda, Basescu că problema romilor nu e numai o problema a României ci si a Uniunii Europene - ceea ce ar fi o tâmpenie maxima daca n-ar fi de fapt o manipulare nerusinata - o duzina de mercenari din presa si intelectuali s-au grabit sa-si convinga si ei concetatenii că de fapt Europa e de vina pentru nenorocirile pe care le fac unii români (împinsi mai ales de saracie, de foame si disperare).

Si pentru că momentul cerea ca vinovati sa fie gasiti altii, numai politicienii nu, pomenitii "lideri de opinie" s-au dedat la un nou atac rasist la adresa romilor. "Ei sunt vinovati de cele mai mari nenorociri, de infractionalitatea foarte mare din tara, de toate furturile si tâlhariile" - asta au perorat zile în sir cam aceiasi care, dupa 1989, pâna în anii din urma, au instigat în permanenta la ura fata de romi. Exact discursul de peste un deceniu din Adevarul lui Tinu si C T Popescu si din alte destule ziare - inclusiv, nu o data, pâna nu demult, din România libera. Desi exista destule date că în România rata infractionalitatii în rândul romilor e comparabila cu cea din rândul majoritatii, spre romi se arata aproape de fiecare data atunci când se inflameaza câte o dezbatere pe tema data. Uitîndu-se de fiecare data - ca un facut, dar de fiecare data - că marile, adevaratele nenorociri în tara asta, inclusiv dupa 1989, românii le-au facut, nu romii. Jafurile de miliarde de dolari de la banci românii le-au facut, nu romii. Flota au praduit-o românii, nu romii. Alte uriase escrocherii la nivel înalt, însumînd zeci de miliarde de dolari dupa 1989, tot opera unor români sunt. Din cât a furat un Adrian Nastase, un Hrebenciuc sau Basescu ori vreunul dintre marii rechini cu care ei se afla într-o complicitate evidenta, familia nenorocitului care a facut crima de la Roma ar fi trait nu zece, nu cincizeci de ani, ci multe sute de ani.

În sfârsit, că am vorbit de presa, as mai vrea sa notez - asa, ca sa ramâna notat - că în saptamânile din urma destui dintre comentatorii si "directorii de opinie" de la Bucuresti i-au instigat fatis pe români împotriva romilor, a italienilor, Europei si Occidentului. Doar trei exemple mizerabile, din mai multele pe care le pot da: C T Popescu, azi "director" la Gândul si Stelian Tanase si Razvan Dumitrescu, doi mercenari ai lui Sorin Ovidiu Vântu la Realitatea TV. (New York Magazin, 28 noiembrie 2007)


Elite de Dâmbovita (III), articol publicat in anul 2007