Decomunizarea României: iluzii si proiecte (II)
Scriam saptamâna trecuta că, din motivele pe care le-am amintit atunci, reprezentantii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România au optat pentru a doua formula pe care le-am propus-o pentru incriminarea penala a crimelor comunismului. Anume completarea Codului penal, mai exact a Titlului XI al acestuia ("Infractiuni contra pacii si omenirii") cu un nou articol cu urmatorul cuprins: "Crime contra omenirii - Asasinarea, aducerea în stare de sclavagism, sau orice act inuman comis împotriva unei populatii civile, pe timp de pace sau de razboi, sau persecutiile pe motive politice, se pedepsesc cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Daca faptele sunt savârsite în timp de razboi, pedeapsa este detentiunea pe viata. Întelegerea în vederea savârsirii infractiunii de crime contra omenirii se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi". Solutia era alternativa la cea a modificarii Codului penal în sensul incriminarii persecutiilor pe motive politice prin infractiunea de genocid - din motivele la care de asemenea m-am referit saptamâna trecuta, aceasta din urma formula a fost gasita ca fiind mai putin adecvata decât alternativa la ea.
În propunerea pe care IICCR si-a însusit-o (ca si Ministerul Justitiei condus de Tudor Chiuariu, care tocmai lucra la un proiect de modificare a Codului penal) urmeaza ca persecutiile pe motive politice comise de regimul comunist sa fie considerate crime contra omenirii în conformitate cu prevederile Conventiei ONU asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor împotriva umanitatii (adoptata la 26 noiembrie 1968 si intrata în vigoare la 11 noiembrie 1970), coroborate cu prevederile Statutului Tribunalului Militar International de la Nuremberg (definit prin Acordul din 8 august 1945, de la Londra, al Puterilor Aliate). Potrivit art I al Conventiei ONU, indiferent de momentul comiterii lor, crimele prevazute de Statutul Tribunalului Militar de la Nuremberg sunt imprescriptibile. Prin art 6 lit (c), Statutul Tribunalului Militar de la Nuremberg defineste si incrimineaza "crimele împotriva umanitatii" ca acele fapte constînd în: "asasinarea, exterminarea, aducerea în stare de sclavagism, deportarea, sau orice act inuman comis împotriva unei populatii civile, pe timp de pace sau de razboi, sau persecutiile pe motive politice, rasiale sau religioase, fie că ele constituie sau nu violari ale dreptului intern"; aceasta solutie avea în vedere inclusiv faptul ca România a ratificat Conventia ONU asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor împotriva umanitatii la data de 30 iulie 1969 prin Decretul nr 547 din 29 iulie 1969, publicat în Buletinul Oficial nr 83 din 30 iulie 1969. Asadar, cum se vede, Conventia ONU privind imprescriptibilitatea crimelor de razboi si a celor împotriva umanitatii, care este perfect apta sa genereze o solutie legislativa în dreptul intern, defineste "persecutiile pe motive politice" (inclusiv cele în numele ideologiei comuniste) drept "crime împotriva umanitatii". Transpusa în dreptul intern, aceasta definire conduce la solutia integrarii respectivelor infractiuni în categoria celor prevazute si pedepsite prin Titlul XI din Codul penal român ("Infractiuni contra pacii si omenirii") - alaturi de infractiunea de genocid si, deplin justificat, aplicîndu-li-se acelasi regim sanctionator ca si faptelor genocidale.
O propunere de asemenea de ordin legislativ a avut în vedere calitatea de militar (în Securitate, Ministerul de Interne etc) a acelor persoane gasite vinovate de "crime comuniste". S-a propus modificarea Legii nr 80/1995 privind statutul cadrelor militare în sensul ca ofiterii, maistrii militari si subofiterii, care, prin decizie definitiva, au fost declarati agenti ai organelor de Securitate ca politie politica, în întelesul Legii "dosarelor" nr 187/1999, vor fi degradati militar prin Decret al presedintelui României. Masura degradarii militare prin Decret al presedintelui României s-a mai propus si fata de ofiterii, maistrii militari si subofiterii care, ca membri ai aparatului represiv al statului totalitar, au fost condamnati, prin hotarâre judecatoreasca definitiva, pentru încalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor (respectiv pentru "crime împotriva omenirii" - astfel cum acestea, tocmai am aratat, se preconizeaza sa fie incrimnate prin modificarea Codului penal).
Sustinerea politica destul de precara - si deloc întâmplatoare - a actualului Guvern face destul de improbabila adoptarea propunerilor legislative ale IICCR. FSN-ul (PD, PSD, Ion Iliescu, Basescu etc) si PRM au boicotat si vor boicota masiv orice initiative de genul acesta - sa nu se îmbete nimeni cu apa rece! Caz în care s-a pus si se va pune problema ce va face Justitia cu sesizarile penale pe care IICCR i le-a înaintat pâna acum, si pe care cu siguranta i le va înainta si în continuare. Vor putea procurorii si judecatorii sa refuze sa judece abuzurile oamenilor regimului comunist sub motiv ca "crimele comunismului" nu sunt incriminate de legea penala? Sau că raspunderea penala pentru aceste fapte s-a prescris? Nu exclud ca asa ceva se va putea întâmpla. Dupa cum cred că ar putea sa existe magistrati care, liberi de orice constrângeri pe care cineva le-ar putea exercita asupra lor, sa judece dosarele primite si sa aplice pedepsele care se impun pentru raul pe care destui dintre aparatorii regimului comunist l-au facut concetatenilor lor. Miercurea viitoare voi încerca sa arat de ce pedepsirea faptelor despre care vorbesc este perfect posibila legalmente, de ce în cazul lor pedepsele trebuie sa fie de maxima severitate si de ce, în esenta, judecarea acestor dosare nu poate fi respinsa cu argumentul că faptele s-au prescris sau că nu exista texte de lege pentru judecarea lor. (New York Magazin, 19 decembrie 2007)
Decomunizarea României: iluzii si proiecte (II), articol publicat in anul 2007
