Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Situaţiunea (XVI)

O televiziune de la Bucureşti anunţă că va bate în curând toate recordurile de audienţă – iar eu, care-mi ştiu bine compatrioţii, sunt sigur că va reuşi – prezentînd o reţetă specială pentru gospodine: îngheţată la grătar. / Partidul lui Traian Băsescu, Boc şi ceilalţi - fost în Internaţionala Socialistă iar de vreo trei ani membru al Partidului Popular European – are drept siglă trandafirul (asta ca să mă refer numai la siglă). Eu îmi închipuiam că politicienii de la Bruxelles au măcar simţul ridicolului. / Cu ceva timp în urmă, Liviu Ioan Stoiciu a fost demis din funcţia de redactor şef adjunct al revistei Uniunii Scriitorilor, Viaţa românească. Scriitorul a fost dat afară pe motiv că a publicat un text pretins antisemit al lui Paul Goma. Măsura – injustă şi aberantă – a fost dictată de Nicolae Manolescu şi tovarăşii săi din conducerea Uniunii. Ce s-a mai întâmplat între timp? S-a mai întâmplat că Manolescu a primit postul la care râvnea demult şi din greu (de ambasador al României la UNESCO) iar la conducerea revistei a fost adus a safe man – Mr Nicolae Prelipceanu. / Cei lucizi n-au altă ieşire decât resemnarea. / Conclavul NATO, din aprilie de la Bucureşti, a mai singularizat încă o dată, ruşinos, România. Cu aproape două săptămâni înaintea reuniunii, Poliţia de frontieră de la Calafat a reţinut şase tineri germani, pe care i-a întors apoi din drum, care voiau să intre în ţară şi să ajungă la Bucureşti pentru a protesta faţă de summitul NATO şi în general faţă de politica Alianţei Nord-Atlantice. Tinerii aveau asupra lor CD-uri, reviste şi afişe anti-NATO şi anti-globalizare. În ziua deschiderii întrunirii – exact cum mă aşteptam – în jur de alţi vreo 50 de tineri, români şi străini, care tocmai se pregăteau şi ei de un protest, au avut parte de o diversiune tipic securistă. Înscenîndu-li-se că doi sau trei dintre ei ar fi avut o altercaţie cu şeful halei pe care o închiriaseră pentru a-şi stabili acolo „statul major” („victima” era un tip cu un izbitor aer de securist torţionar), au fost umflaţi şi duşi la secţia de poliţie. Legitimaţi, percheziţionaţi, anchetaţi îndelung iar unii dintre ei bătuţi bine, periculoşii inamici ai ordinii mondiale au şi uitat în cele din urmă până şi împotriva cui şi de ce voiseră să protesteze. Din zecile de organizaţii neguvernamentale care au în statut apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi a principiilor statului de drept, numai trei au luat atitudine faţă de cele întâmplate: Centrul de Resurse Juridice, Comitetul Helsinki Român şi Agenţia de Monitorizare a Presei. Primul ministru Tăriceanu a anunţat că a cerut verificări şi că dacă s-au comis abuzuri autorii lor vor fi traşi la răspundere. Vom aştepta cu interes, cu maxim interes, rezultatul verificărilor promise.  / Regret anii în care am fost superficial. / Cineva interesat de chestiunea soluţiei legislative pentru incriminarea penală, în ţările foste socialiste, a „crimelor comunismului” mi-a scris „foarte plăcut surprins” de ideea pe care am propus-o Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România (cu care am colaborat pe tema asta): includerea „persecuţiilor pe motive politice” în categoria „infracţiunilor contra păcii şi omenirii” din Codul penal, infracţiuni imprescriptibile, pe baza Convenţiei ONU din 1968 asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii şi a Statutului Tribunalului Militar Internaţional de la Nuremberg. Ştiind că şi el este preocupat de tema crimelor împotriva omenirii (e adevărat mai mult de cele naziste decât de cele comuniste), persoana în cauză i-a scris lui Michael Shafir întrebîndu-l ce părerea are de soluţia pe care o propusesem eu, şi la care mă referisem şi într-unul din articolele de la sfârşitul anului trecut. Răspunsul lui Shafir? „Valerian Stan e un om în care nu am absolut deloc încredere – am să mă uit pe ce mi-aţi trimis, însă nu săptămâna asta că nu prea am timp”. Numai că, îmi spune persoana în cauză, au trecut de atunci mai mult de cinci luni şi singurul răspuns al lui M Shafir a rămas că „nu are deloc încredere în Valerian Stan”. N-am ce zice, frumos comportamentul profesorului de la Babes–Bolyai... / Apropo, aud că pe la Ministerul Justiţiei se caută tot felul de formule de completare a Codului penal care să evite soluţia la care m-am referit, optimă după părerea mea, de incriminare a „crimelor comunismului”. Ar fi păcat dacă Guvernul Brătienilor martiri ar permite unor procurori ceauşişti să facă asta. / Traian Băsescu, acest populist întârziat din politichia dâmboviţeană, s-a folosit şi de Paştele ultim în scop electoral. A mers la Mănăstirea Cozia „să se reculeagă” – dar mai ales să fie filmat făcîndu-şi cruci, să strângă mâini hăhăind şi să dea autografe. / La un seminar pe tema Justiţiei din România (organizat în familie de Freedom House Romania şi Ambasada Olandei la Bucureşti) fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei „a pledat pentru legiferarea incompatiblităţii între calitatea de parlamentar şi cea de avocat”. Bună dimineaţa, Monica! Nu te supăra că te întreb, dar cât ai fost ministru tu ce-ai făcut ca să se întâmple lucrul ăsta (altminteri foarte necesar şi cerut mulţi ani la rând de societatea cilivă din care ai făcut parte)? E ceea ce am mai zis şi altă dată: unii dintre noi una fumăm când suntem civici şi cu totul alta când suntem miniştri... / De dezamăgiri te fereşti cel mai bine neamăgindu-te. / În urmă cu ceva timp, cineva de la o ambasadă vestică, interesat de câteva chestiuni politice de pe aici, m-a invitat la o discuţie. Către final, într-un context pertinent, a fost interesat „pe ce s-a bazat un fost coleg al dumneavoastră, cu care aţi polemizat, când v-a caracterizat <un dogmatic ortodoxist>?”. I-am explicat ce era de explicat. Inclusiv că respectivul, Gabriel Andreescu (un comisar diversionist al „corectitudinii politice”, care voise să-mi plătească nişte poliţe), şi-a imaginat că va reuşi să facă ce făcuseră şi securiştii până în 1989 – să mă pedepsească sub pretextul că fratele meu e preot ortodox. / Printre cei care au făcut figuraţie la o aşa zisă decernare a unor premii de către aşa zisa Fundaţie Dan Voiculescu s-a numărat, la data de 20 mai 2008, alături de alde Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, şi Regele Mihai. Bravo, Majestate! (New York Magazin, 28 mai 2008)


Situaţiunea (XVI), articol publicat in anul 2008