Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Situaţiunea (XVII)

Cel mai uşor e să fii filantrop cu bani de furat. / Cu ceva timp în urmă, Adrian Severin ne-a surprins plăcut cu un comentariu judicios despre Casa Regală în România acestor ani – şi despre comportamentul absurd şi pe această temă al prezidentului Băsescu. Însă tocmai când mă pregăteam să-l aplaud cu amândouă mâinile, a scrântit-o destul de urât, apucîndu-se să-şi convingă cititorii că „restaurarea regimului monarhic în România este exclusă din cauza dificilei adecvări a regalităţii la cerinţele democraţiei post-moderne”. Să înţelegem, d-le Severin, că Marea Britanie, Belgia, Olanda, Japonia, Danemarca, Spania, Suedia, Norvegia şi celelalte – spre deosebire de România, „Republică măreaţă vatră” –  sunt „inadecvate modernităţii” din cauză că sunt organizate ca monarhii? Păcat că un om inteligent ca dvs încă mai predică nişte trăznăi la care, spre cinstea lui, până şi d-l Iliescu, camaradul dvs politic dintotdeauna, a renunţat demult. / Oare chiar să nu mai existe printre români doi sau trei patrioţi care să scoată partidul lui Maniu din izolarea în care îl ţine Sistemul securist criminal şi antinaţional? / Atunci când ne plângem de nu ştiu ce mizerii din partea semenilor noştri, oare cum de uităm că noi oamenii suntem în stare până şi de cea mai oribilă crimă, ca aceea împotriva lui Iisus Hristos? / Binecuvântând ne binecuvântăm. / L-am auzit în urmă cu ceva timp pe Mihai Tatulici, la Televiziunea lui Vântu, unde joacă un rol dezgustător de moralist al naţiei, făcînd mare caz că în România legea ar fi început chipurile să fie respectată. „Zilele trecute”, explica el, „un poliţist m-a amendat pentru că circulam prin Bucureşti cu viteză mare, fără să-i pese cine sunt eu. L-am felicitat, şi pentru mine a fost un semn că începem să intrăm în normalitate şi că legea este aplicată”. Ce spui, impostorule? Păi dacă legea ar fi aplicată, cum zici tu cu făţărnicie, atunci Sorin Ovidiu Vântu – marele răufăcător de la care tu încasezi lefuri neruşinate, din bani jefuiţi de la nişte amărâţi – trebuia arestat demult. Iar tu să fi ajuns ce de asemenea trebuia demult, un şomer al pupincurismului ceauşist. / Gândul se obişnuieşte cu orice. / Apropo de mineriada din iunie 1990, anchetele pe care Parchetul le face şi astăzi (vorba vine) ar trebui să se ocupe şi de instigatorii din presă din acele zile. Am în faţă Adevărul din 14 iunie 1990, ajuns la chioşcuri la fix aceeaşi oră la care în Bucureşti ajunseseră cele în jur de 20.000 de mineri. Toată pagina întâi este ocupată de un articol care „relatează” ce s-a întâmplat în 13 iunie în Piaţa Universităţii. Redau titlul numai, cu litere de-o şchioapă: „Evenimentele din Piaţa Universităţii şi Capitală: Reportajul celei mai fierbinţi zile, începută cu răsaduri de flori şi terminată cu morţi, răniţi şi incendii. Bandele legionare şi-au făcut apariţia în uniforme. Tentativa de lovitură de stat a eşuat”. Adevărul, un ziar criminal care a dat naţiei române pe cel mai mare moralist al său – Cristian Tudor Popescu... / Am moştenit, de nu ştiu unde, un acut şi straniu simţ am dreptăţii. Pentru el am plătit încontinuu, cu vârf şi îndesat. / De la un scandal la altul, Traian Băsescu e tot mai chel. Se zice bine că părul deştept părăseşte capul mare. / Nu de judecători duce lumea lipsă. / Năpârlind a nu se mai ştie câta oară şi vrînd să demonstreze că nu e antisemit, la alegerile trecute Vadim Tudor l-a băgat în Parlament pe Nati Meir (numai cineva ca el putea să accepte să intre în PRM). Cum amândoi sunt nişte zdruncinaţi, concubinajul nu putea să se termine decât dezastruos şi cu un scandal mostru. Meir a pretins că ar fi plecat din partid pentru că „a descoperit” (sic!) că Vadim şi partidul lui „au rămas tot antisemiţi”. De partea cealaltă s-a susţinut că, nici vorbă de aşa ceva, „dimpotrivă, impostorul a fost dat afară cu şuturi în fund”. Culmea hazului a fost când în România mare Tribunul furios a scris nici mai mult nici mai puţin că: „Ne vedem încă o dată nevoiţi să rugăm societatea israeliană (sic!) să nu mai trimită la noi astfel de scursuri si jeguri, fiindcă România nu e lada de gunoi a Israelului”. Doamne, ce grădină mare ai... / A te mira că intelectualilor care huzuresc pe banii furaţi de Ovidiu Vântu şi alţii ca el nu le e ruşine e ca şi cum te-ai mira că porcilor nu li-i greaţă că mănâncă ce mănâncă. / Omul bun e primul în calea răului, precum stejarul de la marginea pădurii primul e în calea securii. / De fiecare Crăciun şi Paşte, televiziunile dâmboviţene îi cicălesc exasperant pe români cu „recomandarea” de a evita excesul de mâncare şi băutură. În studiouri sunt aduşi tot felul de doctori tembeli pe post de sperietoare, se fac transmisii în direct de la spitalele de urgenţă cu nu ştiu ce cazuri şi statistici de ultimă oră şamd. Un lucru mai de prost gust şi insultător nu poate să existe. E ca şi cum o cireadă de vite ar fi păzită să nu intre în lucernă. / Românii din exil să fie fericiţi că nu li-i dat să ştie cum e să fii azi în exil în propria-ţi ţară. / L-am văzut la televizor pe Liviu Mihaiu imputîndu-i lui Vadim Tudor că a fost, lucru adevărat, un cântăreţ jalnic al lui Ceauşescu. Şi totuşi, cu ce drept mai judeci tu pe alţii, Liviu Mihaiu – tu, un nenorocit, ca alţii câteva zeci, care huzureşti din banii furaţi de Vântu de la sute de mii de români? / Decoraţiile sunt pentru vanitoşi şi cei ce se îndoiesc de ei înşişi. / Aflu că mai mulţi membri ai Organizaţiei de tineret a PNŢCD au trecut la liberali. Motivul? Ca să susţină în alegerile care tocmai au trecut candidatul PNL la Primăria Bucureştilor. Iată că în politică lichele poţi găsi şi printre tineri – şi chiar şi în partidul lui Maniu. / Nici frizerii nu mai sunt ce-au fost odată. Ce freză-mi mai făceau ei acum vreo 20–30 de ani... / Românii s-au săturat până peste cap nu numai de demagogia „anti-corupţie” a politicienilor şi instituţiilor de la Bucureşti, dar şi de ipocrizia responsabililor occidentali, care de aproape două decenii se fac că nu înţeleg că totul e o farsă. /  Respectul celor pe care eu nu-i respect mă jigneşte. / Nişte aşa zişi analişti politici s-au întrebat – îndelung şi ipocrit – de ce preferatul lor, marinerul prezident, n-a fost invitat la nunta regală de diamant. Ştiind bine atitudinile mai vechi şi mai noi ale lui Traian Băsescu faţă de Casa Regală, e ca şi cum te-ai mira că Vadim Tudor n-a fost poftit nici el la sărbătoarea regală. (New York Magazin, 25 iunie 2008)


Situaţiunea (XVII), articol publicat in anul 2008