Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Situaţiunea (XXX)

Mă uit la evoluţia contracandidaţilor lui Traian Băsescu şi mă întăresc în convingerea că PNL şi PSD ar proceda cel mai înţelept sprijinindu-l finalmente pe Radu de România. (Şi totuşi, o observaţie: în ultimul timp campania reprezentantului Casei Regale pare susceptibilă, cel puţin din afară privind, de multiple îmbunătăţiri.) / Un procuror cam tembel, şeful gherlei de la Giurgiu, s-a costumat mai demult şi a dansat într-un fel ce pare să nu cadreze cu înaltele exigenţe etice ale glorioasei epoci pe care o trăim. Vreţi să ştiţi ce-a fost la gura moraliştilor naţiei, inclusiv a mercenarilor de la Televiziunea lui Vântu? Foarte bine că nu vreţi! / Oare cum să priveşti religiozitatea americanilor ştiind cum au acceptat şi acceptă ca în numele şi în beneficiul lor să se comită atâtea crime abominabile? / S-ar putea să vină ani în care nume ca Băsescu, Hrebenciuc şi altele asemenea să fie superlative ale infamiei. / „Alcibiade” peremistul e în continuare mai fatal decât orişce fatalitate. În ultima „Săptămână pe scurt” el scrie aşa: „Titlul lunii mai a apărut în <Libertatea> de luni: <Băsescu, dotat cu trusă de urgenţă antigripă porcină>. Ha-ha-ha! Păi porcii trebuie să se ferească de îndrăcitul ăsta, nu viceversa. Auzi la el, trusă de urgenţă. Numai dacă îl văd, turmele de porci se aruncă în prăpastie, la fel ca în Evanghelie.” Vai, vai, vai, dar se poate, Vadime, să faci tu una ca asta, tocmai tu, cărturarule, eruditule, scriitorule, pamfletarule, spaima gafelor, a tuturor celor văzute şi nevăzute? Turma de porci din Evanghelie s-a aruncat în mare, învăţatule, nu în prăpastie - în prăpastie s-a aruncat cireada de boi de la România mare. / „Nu va fi pace pentru cei fără de lege.” / Cineva îmi spune că Victor Ciutacu (a nu se confunda cu Victor Hugo!) scrie pe blogul său că mă crede un „tip onest” dar că, mare nenorocire mare, „nu mă număr printre simpatiile lui”. Spune-mi cui îi eşti simpatic ca să-ţi spun cine eşti. / Fostul general Stănculescu a fost eliberat din închisoare "din motive medicale". Dacă omul are cu adevărat probleme de sănătate, atunci nimeni nu ar trebui să conteste decizia instanţei. Într-un „stat de drept”, fundamental diferit de cel căruia fostul general i-a aparţinut la vârf şi pe care l-a apărat prin crimele de la Timişoara, „justiţie” înseamnă inclusiv dreptul condamnaţilor la îngrijiri medicale adecvate, astfel încât viaţa să nu le fie pusă în pericol. / M-am pricopsit, maseuza mea a început să presteze tendenţios. / Este bine ştiută tactica prezidentului Băsescu şi a camarazilor partidului din dotare de a-şi discredita adversarii dîndu-i pe mâna DNA-ului Monicăi Macovei. În partidul în chestiune, există în carne şi oase – sau, mă rog, în oase şi carne – o doamnă pre numele ei Raluca Turcan, consoartă a unuia dintre consilierii prezidentului, care, vrînd să facă şi ea un lucru bun şi să apere tactica ticăloasă, a replicat cuiva exact aşa: “Dacă există oameni nevinovaţi, e bine să se ducă în justiţie“. De aceea vin şi zic că mie unuia România începe să-mi pară a fi mai degrabă Grădina Domnului decât Grădina Maicii Domnului. /  „Prima victimă în vreme de război e adevărul.” / În urmă cu ceva timp, de pe propria-mi pagină de internet am primit următoarea interpelare de la un anonim („zad”) din Timişoara: „V-am citit speech-ul de la retragerea din AC. Mi-au plăcut argumentele, dar tot nu pot să vă uit că l-aţi susţinut pe Milică şi nu pe Manolescu. Şi pentru asta timişorenii vă vorbesc mereu de rău. Oare au dreptate?” Am răspuns temerarului bănăţean (însă nu înainte să mă mir ca de un drac ciut că timişorenii, altminteri neam blajin şi ocupîndu-se cu treburi serioase, nu mai au altă treabă decât să mă vorbească pe mine de rău): „Nu, domnule”, am răspuns, „nu cred că <timişorenii> au dreptate. Pe de o parte pentru că nu există astăzi practic niciun motiv din care să credem că Manolescu ar fi fost mai bun decât Constantinescu (dacă despre Constantinescu se poate spune că a fost bun...). Din zecile de argumente pe care le am la îndemână, vi-l propun doar pe acela ţinînd de ceea ce au făcut d-l Manolescu şi camarazii dumisale cu PAC-ul, un proiect care avea toate şansele unei reuşite importante însă care a (fost) eşuat lamentabil. Şi apoi nici generalizarea <timişorenii> nu mi se pare că merge. Despre care timişoreni vorbiţi, inclusiv despre cei care alături de Alianţa Civică l-au susţinut pe Constantinescu, şi nu pe Manolescu? Inclusiv despre cei care alături de PNŢCD l-au susţinut pe Constantinescu, şi nu pe Manolescu? Inclusiv despre cei care, şi după 2000, când ne-a fost clar că Emil Constantinescu a dezamăgit, la votul pentru Primăria Timişoarei, de exemplu, au votat constant majoritar cu PNŢCD – partid care îl susţinuse pe Constantinescu, şi nu pe Manolescu? Inclusiv  despre cei care alături de AFDPR l-au susţinut pe Constantinescu, şi nu pe Manolescu? Inclusiv despre cei care, ca să nu mai continuu, la alegerile prezidenţiale din 1996 au votat masiv cu candidatul CDR, nimeni altul decât Milică împricinatul? În rest, dacă voi fi făcut şi eu greşeli în anii implicării mele „civic-politice” (şi e foarte posibil să fi făcut şi eu), voi fi mereu împăcat cu gândul că tot ce am făcut am făcut cu maximă bună-credinţa şi fără să urmăresc absolut niciun beneficiu personal. Cât despre ponoase – au avut grijă alţii să le trag, cu vârf şi îndesat, aproape de-o potrivă „camarazi” şi adversari. / Populist şi demagog ca totdeauna, Băsescu a „deplâns” mai mereu că „anumiţi miniştri” (liberali, de bună seamă!) „nu pot fi judecaţi ca şi românii obişnuiţi”. Dar acelaşi lucru nu cumva s-a întâmplat şi se întâmplă şi în cazul lui? Nu cumva – dincolo de tertipurile procedurale după care se ascund la nesfârşit magistraţii aserviţi – dosarul Flota (dar şi altele care-l privesc) e blocat taman de „imunitatea” marinerului prezident? E ceva de groază omul ăsta... / Elena Udrea, „inel de aur în râtul porcului”. / După ce membrii Academiei i-au respins intrarea în rîndurile membrilor titulari, Nicolae Manolescu a comentat întristat: "E problema lor şi a conştiinţei lor, dacă o au". Uitîndu-mă mai ales la ce au spus avizaţii despre cele întâmplate, mi se pare şi mie că a fost vorba despre un act de nedreptate. Şi totuşi, o observaţie tot am: atunci când, chiar pe bună dreptate, reproşează altora ce le-a reproşat membrilor Academiei, d-l Manolescu ar face bine să-şi scruteze mai întâi propria conştiinţă şi să vadă dacă nu cumva are el însuşi, în trecut, destule probleme de acelaşi gen. Exemple? Numai două, foarte recente: atacurile profund necinstite şi nedrepte împotriva colegilor scriitori Paul Goma şi Liviu Ioan Stoiciu. (New York Magazin, 20 mai 2009)


Situaţiunea (XXX), articol publicat in anul 2009