Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Epistolar

Articolul în două părţi pe care l-am scris în septembrie trecut, „Istoria legionară: ad usum delphini?”, a generat reacţia, preponderent critică, a câtorva dintre cei care l-au citit. Redau în continuare schimbul de scrisori, cel mai semnificativ dintre toate, pe care l-am avut în urmă cu câteva zile cu unul dintre criticii mei (în textele cititorului am intervenit minimal, pentru a le face, unde a fost cazul, mai inteligibile – totodată am renunţat la un pasaj în care cititorul se referea exclusiv la un număr de neadevăruri privind Mişcarea legionară ce fuseseră nu demult publicate într-un ziar prahovean).

      Dragă domnule Valerian Stan, dvs vorbiţi despre asasinatele legionare, care au fost patru la număr. Eu, ca şi urmaş al unei cămăşi verzi, vă spun sigur că nu sunt dezinformat. Spuneţi că legionarii au fost nişte fanatici? Dar ce părere aveţi de Carol 2, care a executat peste 250 de legionari, majoritatea oameni cu facultate, în noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939? Dar despre Armand Călinescu care era sluga lui Carol şi care se face vinovat de atrocităţile pe care le-au suferit legionarii, ca să nu mai vorbesc de executarea Căpitanului, a Nicadorilor şi a Decemvirilor, crimă pe care Nicolae Iorga nu a acceptat-o. Bunicul meu care a suferit din cauza acestei jigodii mi-a povestit cu câtă sete torura tineri legionari, elevi sau studenţi, şi vin acum tot felul de aşa-zişi cărturari care s-au îngrăşat la umbra secerii şi ciocanului şi pun etichete. Cum poate d-l Valerian Stan să pună la îndoială elita legionară? Mircea Eliade vă spune ceva? Dar Radu Gyr sau Ţuţea sau Sextil Puşcariu? Domnule, aceste nume sunt încrustate în istoria ţării ca şi valori, iar dvs nu sunteţi în măsură să aruncaţi cu pământ în ele. În numele naţionaliştilor din România vă rog documentaţi-vă înainte de a scrie ceva şi nu mai injectaţi poporul ăsta cu minciuni, pentru că o să vă bată Dumnezeu. Căpitanul şi Legiunea nu au murit ci trăiesc prin noi şi prin lupta noastră, luptă cu ţelul de a face un popor şi o ţară ca soarele sfânt de pe cer. Vă salută cu respect CGC, un român iubitor de ţară.

      Domnule CGC, spuneţi că injectez poporul cu minciuni, dar nu precizaţi şi care anume sunt „minciunile” cu care eu „injectez poporul”. Este sigur, vedem lucrurile foarte diferit: dvs – cum scrieţi în mesajul pe care mi l-aţi trimis, iar eu – cum am scris în articolul meu. Desigur, crime sunt şi asasinatele comise împotriva legionarilor. În sensul ăsta am şi scris: "Nimeni nu ar trebui să uite nimic din împrejurările istorice dramatice ele însele în care aceste orori s-au petrecut – inclusiv faptul că mulţi legionari au fost asasinaţi ei înşişi doar pentru că s-au ridicat să-şi apere ţara de răul care o copleşea de peste tot, dinăuntru şi dinafară". Pentru ca apoi să continuu, părîndu-mi-se foarte necesar: "Acesta este însă contextul ororilor şi nu justificarea lor". O deosebire foarte importantă care cred că există în modul nostru de gândire este că în timp ce dvs păreţi să fiţi de acord că în numele unui ideal atât de înalt precum cel de „a face din România o ţară ca soarele sfânt de pe cer”, o crimă (sau două sau patru) ar putea fi justificată, eu cred, dimpotrivă, că o asemenea crimă – chiar şi numai una singură! – nu poate fi justificată indiferent de idealul în numele căreia ea ar fi comisă. Eu nu pot să fiu de acord ca un român să-şi asasineze un concetăţean, indiferent ce beneficiu ar fi să aducă această crimă poporului nostru. Iar logica aceasta – care nu a fost şi a legionarilor, deşi au făcut mare caz de creştinismul lor – se află în deplin acord inclusiv cu toată învăţătura religiei acestui popor. Bineînţeles că şi eu mi-aş dori ca ţara noastră să fie, dacă s-ar putea, „ca soarele sfânt de pe cer”. Dar nu prin crime şi prigoniri! Dvs sunteţi liber, de bună seamă, să credeţi altfel. Să credeţi inclusiv că ceea ce au făcut legionarii e tot ce poate fi mai fără pată şi mai sublim în istoria poporului român. Este posibil ca în continuare să existe o problemă cu „determinarea” istoricilor de la Bucureşti în a clarifica deplin şi împrejurările în care s-au petrecut crimele şi celelalte acte de represiune împotriva Mişcării legionare. Dar dacă în cele din urmă se va dovedi că au existat, în sensul acesta, şi alte vinovăţii decât ştim până acum, istoria să facă dreptate, oricare ar fi numele legate de respectivele vinovăţii! Până atunci, aş fi aşteptat ca aceia care îşi revendică istoria legionară să asume şi ceea ce aceasta a avut indiscutabil rău în ea. Pentru că în mesajul dvs îl incriminaţi mai ales pe Carol al II-lea, vă amintesc că în articolul meu am scris că însăşi Casa Regală a asumat recent că fostul Rege „a adus mult rău mai ales ţării”. Se vede treaba că am scris în zadar...

     
Domnule Valerian Stan, mă bucur că aţi răspuns ferm la mesajul meu. Dar vă întreb acum, pentru că aţi fost militar: ce i se întâmplă unui trădător de ţară? Nici eu nu sunt de acord cu crima, teroarea sau alte represiuni dar ceea ce a făcut Duca oare nu a fost o trădare de ţară? În interviul său Petre Ţuţea spunea că Duca făcea parte din sistemul iudeo-mason şi executa orice ordin venea de la centru, sau cum i se spune comandei acestui sistem. Şi vă dau exemplul clar: scoaterea din guvern a Gărzii de Fier deşi poporul o votase şi o dorea. Acordarea cetăţeniei a 300.000 de evrei ce urmau să vină din Polonia. A două problemă a fost ceea mai dureroasă pentru români. Nu că erau ei evrei ci pentru faptul că ar fi devenit majoritari în zona Moldovei şi a Basarabiei în contextul că mai erau aprox 700.000 de evrei în ţară. Să nu mai vorbesc că la câteva sute de aromâni care au negat că sunt greci spunînd că "aromânii sunt sânge pur de dac şi de roman, deci sunt români" li s-au luat averile şi au fost forţaţi să plece în România, iar aceştia au aşteptat luni de zile în portul de la Salonic un răspuns de la guvern, deci de la Duca, şi nu a venit. Deci 300.000 de evrei aveau dreptul la cetăţenie iar câteva sute de aromâni nu. Asta nu e trădare de ţară şi neam? A fost avertizat că nimeni nu se va atinge de el pentru că a exclus Legiunea de la conducerea ţării şi de la alegeri dar pentru semnarea unui astfel de act i s-a spus că va fi omorât. După ce a semnat actul a spus : "Mi-am semnat sentinţa la moarte". Ştia deci că a trădat şi ştia că va veni cineva cu spirit cavaleresc care să îl pedepsească. Nicadorii au răspuns ca nişte îngeri din armata Arhanghelului Mihail. Au tăiat capul păcătosului. Iisus spune că dacă cineva îţi dă o palmă să întorci obrazul dar dacă cineva atacă neamul să loveşti cu biciul şi cu fierul. Duca a săvârşit un păcat împotriva ţării sale. Mă rog la bunul Dumnezeu ca să izbândim în lupta de trezire a neamului şi toţi care scriu pagini de internet referitoare la perioada interbelică să se documenteze cum a făcut şi Ion Coja, din arhiva naţională sau relatările celor ce au suferit din prigoană. Deci vă întreb acum, d-le Stan, când poporul român va recunoaşte meritele Legiunii? Când presa şi scriitorii vor scrie, şi nu vor pune doar nişte etichete ieftine? Când armata din care aţi făcut parte şi din care fac şi eu parte va recunoaşte jertfa lor, în represiuni sau pe câmpul de luptă în linia întâi? Când voi sta gardă de onoare în hainele armatei la troiţa Căpitanului la comemorare? D-le Stan, dacă dvs cei ce duceţi această nobilă luptă cu condeiul în mână nu scrieţi adevăruri, cine să o mai facă? Vă sfătuiesc să căutaţi legionarii ce mai sunt în viaţă şi să vă informaţi de la ei. Doamne ajută, un an nou fericit şi nu uitaţi că doctrina Căpitanului s-a răspândit din Canada pînă în Australia şi a fost preluată de foarte multe state. Deci???

     
Domnule C.G.C., e clar că rămânem în continuare fiecare cu părerile lui. Dvs credeţi, bunăoară, că s-a înfăptuit un act de justiţie prin asasinarea lui Duca de către legionari – de către „cineva cu spirit cavaleresc”, ca să vă citez. Eu, dimpotrivă, cred că în viaţa aceasta dreptate trebuie să facă numai judecătorii, şi nimeni altcineva. Orice altă judecată nu e altceva decât o samavolnicie. Îmi e foarte neclar cu ce criterii raţionale operaţi dvs atunci când afirmaţi, ca în prima dvs epistolă, că cei care au comis asasinate împotriva legionarilor au fost „criminali” iar legionarii care l-au asasinat pe Duca sunt nişte „îngeri” şi „spirite cavalereşti”. Sunteţi foarte sigur, şi în consecinţă şi foarte fericit, că doctrina Legiunii s-ar fi „răspândit din Canada până în Australia şi a fost preluată de foarte multe state”. În ce mă priveşte, nu sunt la fel de sigur că lucrurile stau chiar cum spuneţi. În orişice caz, chiar aşa dacă ar fi, atât timp cât răspândirea ideilor în chestiune nu încalcă principiile constituţionale şi regulile democratice din statele despre care vorbiţi – inclusiv prin aceea că nu are consecinţe de ordin practic ca acelea pe care doctrina respectivă le-a avut la noi – eu nu sunt nici fericit nici nefericit de cele ce spuneţi că s-ar întâmpla. Mă număr printre cei (destul de puţini la număr, cel mai probabil din cauza anatemei infame a „incorectitudinii politice”) care susţin că în societăţile cu adevărat democratice este loc şi pentru ideile considerate îndeobşte extremiste, inclusiv cele legionare – în caz că vă interesează, puteţi vedea un articol pe care l-am scris pe tema asta mai demult, în vara lui 2002: „Legionarii, azi”. În sfârşit, v-aş mai spune şi acest ultim lucru: încercarea de a justifica crimele legionare cu nu ştiu ce verset din Sfânta Scriptură (încercare la care în epocă au recurs şi legionarii înşişi) este nu doar rizibilă dar şi dezonorantă – şi „necavalerească”, vorba dvs. (New York Magazin, 6 ianuarie 2010)


Epistolar, articol publicat in anul 2010