Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Or sa vina ei americanii...

Nu stiu de unde, flacau fiind, prinsesesi tu a sudui ursita astui neam. La vremea aratului, cind tarina ti se facea namol in gura o scuipai inciudat in brazda uscata. Opreai boii, suduiai s-apoi porneai din nou...

Pan-intr-un an, dupa razboi, cind te-ai dus cu unii-n munti. Frate-tu Ion n-a mers, nu l-a-nvoit nevasta. P-al mic l-ai lasat cu ai batrani, ai suduit si ati plecat. Sa le-aratati voi, mama lor de bolsevici!

V-a tinut o vreme credinta ca-i veti razbi. Suntem multi, va faceati voi curaj. Da` nu erati. De la un timp, haituiti si tot mai singuri, va imputinati vazind cu ochii. Atunci, de jos, din sat, o nadejde v-a-ncoltit din nou in suflet: vin americanii. S-ati mai dus-o un timp. Da` n-au venit.

Ramasesesi singur. Intr-o noapte, la Rapa Dracului, te-au vanat. Un glonte ti-a strapuns sumanul. Ai suduit si pan-sa mori ti-ai mai zis o data ca pan` la urma or sa vina ei americanii. S-or sa faca ei dreptate...

Da` n-au venit. Si nici dreptate nu s-a facut.

P-al batrin, cum ai plecat tu, l-au luat securistii. Nu s-a mai intors. Ziceau unii ca l-a-mpuscat in padure, la Poiana Popii, ca n-a vrut sa spuie unde vi-i ascunzisul. Frate-tu Ion a murit la Gherla. Cine stie, poate ca daca venea si el cu voi...

L-a parat al mic al lui Negura, din deal. S-a dus si s-a facut securist, la Bucuresti. Acuma s-a intors in sat, l-alde tat-su. A iesit la pensie. Aduse vorba la drum d-alde voi. "Niste banditi", zicea, "ce partizani? - c-asa scrie s-acuma-n carti..." O duce bine, ii tinar si crapa de sanatos.

Si frate-tu a putrezit demult, zicea Nichifor al batrin. Si ca de-aia nici azi nu-i dreptate-n tara. Da` ca, sa stim noi, pan-la urma tot or sa vina ei americanii. S-or sa faca ei dreptate... (Revista Alianta Civica, 17 iulie 1991)


Or sa vina ei americanii..., articol publicat in perioada 1990-1998