Valerian Stan
Credo ergo sum
Fără Hristos viața noastră este fără sens, toate alergările și zbuciumul nostru sunt deșărtăciune și vânare de vânt.

Or sa vina ei americanii...

Nu stiu de unde, flacau fiind, prinsesesi tu a sudui ursita astui neam. La vremea aratului, cind tarina ti se facea namol in gura o scuipai inciudat in brazda uscata. Opreai boii, suduiai s-apoi porneai din nou...

Pan-intr-un an, dupa razboi, cind te-ai dus cu unii-n munti. Frate-tu Ion n-a mers, nu l-a-nvoit nevasta. P-al mic l-ai lasat cu ai batrani, ai suduit si ati plecat. Sa le-aratati voi, mama lor de bolsevici!

V-a tinut o vreme credinta ca-i veti razbi. Suntem multi, va faceati voi curaj. Da` nu erati. De la un timp, haituiti si tot mai singuri, va imputinati vazind cu ochii. Atunci, de jos, din sat, o nadejde v-a-ncoltit din nou in suflet: vin americanii. S-ati mai dus-o un timp. Da` n-au venit.

Ramasesesi singur. Intr-o noapte, la Rapa Dracului, te-au vanat. Un glonte ti-a strapuns sumanul. Ai suduit si pan-sa mori ti-ai mai zis o data ca pan` la urma or sa vina ei americanii. S-or sa faca ei dreptate...

Da` n-au venit. Si nici dreptate nu s-a facut.

P-al batrin, cum ai plecat tu, l-au luat securistii. Nu s-a mai intors. Ziceau unii ca l-a-mpuscat in padure, la Poiana Popii, ca n-a vrut sa spuie unde vi-i ascunzisul. Frate-tu Ion a murit la Gherla. Cine stie, poate ca daca venea si el cu voi...

L-a parat al mic al lui Negura, din deal. S-a dus si s-a facut securist, la Bucuresti. Acuma s-a intors in sat, l-alde tat-su. A iesit la pensie. Aduse vorba la drum d-alde voi. "Niste banditi", zicea, "ce partizani? - c-asa scrie s-acuma-n carti..." O duce bine, ii tinar si crapa de sanatos.

Si frate-tu a putrezit demult, zicea Nichifor al batrin. Si ca de-aia nici azi nu-i dreptate-n tara. Da` ca, sa stim noi, pan-la urma tot or sa vina ei americanii. S-or sa faca ei dreptate... (Revista Alianta Civica, 17 iulie 1991)


Or sa vina ei americanii..., articol publicat in perioada 1990-1998