Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

"Doctrina noastra militara"

Frenezia declansata la Bucuresti de acutizarea crizei din Kosovo ne confirma cel putin un lucru: lipsa de seriozitate cu care multi dintre cei care ne conduc trateaza marile teme ale "interesului national". Adoptarea unei pozitii oficiale dintre cele mai simple in aceasta chestiune (avand in vedere statutul si interesele Romaniei) s-a transformat intr-un spectacol tragicomic cu intrare gratuita. Lacunele si dezordinea din legislatia care reglementeaza la noi apararea si siguranta nationala explica in buna parte cele intamplate. Alaturi, desigur, de locvacitatea politicienilor nostri si de voluptatea pe care le-o da, se stie, lumina reflectoarelor.

In urma cu opt ani, o data cu intrarea in vigoare a Legii de organizare si functionare a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, in sarcina acestui organism si a Parlamentului a fost instituita obligatia adoptarii "conceptiei fundamentale de aparare a tarii" (doctrina militara, printr-un termen mai familiar). Lucrul acesta nu s-a intamplat nici astazi, desi doua tentative, esuate deopotriva, au existat - una pe timpul administratiei Iliescu, iar alta in cea actuala, care i-a urmat dupa noiembrie 1996. Romania nu dispune, asadar, (nici) in aceasta materie de vreo strategie.

Cu toate ca integrarea in NATO este pentru politicieni o marota cvasiunanima, legislativ nimic nu e definit si reglementat procedural. O examinare a legislatiei in domeniu nu confirma, nici macar aluziv, comandamentele oratorice ale politicienilor nostri; uneori chiar, parcurgand aceasta legislatie, iti e greu sa spui daca Romania mai este inca membra a Tratatului de la Varsovia sau daca, dimpotriva, aspira la integrarea in NATO.

"Parteneriatul pentru Pace", atributiile diferitelor autoritati ale statului in acest domeniu lipsesc cu desavarsire din cadrul de reglementare speciala a apararii si sigurantei nationale; nimic despre competentele decizionale si procedurile participarii la operatiuni militare de mentinere a pacii si cu caracter umanitar, de genul celor preconizate pentru Kosovo. Daca in privinta chestiunilor "clasice" ale starii de razboi, de asediu si de urgenta si a mobilizarii fortelor armate exista un cadru juridic adecvat, in privinta situatiilor de natura celei amintite mai sus vidul legislativ este perfect. La fel de perfect ca si lipsa de preocupare a fostilor si actualilor guvernanti pentru un domeniu atat de important cum este cel despre care vorbesc. Pare de domeniul fictiunii ca intr-un stat care pretinde ca se pregateste pentru aderarea la NATO, prin formula prealabila a "Parteneriatului pentru Pace", sa nu existe absolut nici o reglementare legislativa a acestei colaborari.

Bajbaiala sefilor armatei (inclusiv a comandantului ei, presedintele Constantinescu) si a altor oficiali in legatura cu episodul Kosovo este si ea simptomatica pentru confuzia si lipsa de orizont in care suntem siliti sa suportam o tranzitie fara sfarsit.

P.S. Presedintele Senatului, d-l Petre Roman, nu a lipsit nici el de la marele spectacol si a declarat ca decizia luata recent de CSAT este in consens cu "doctrina noastra militara". Care este sublima, d-le Roman, dar, va repet, lipseste cu desavarsire. (Romania libera, 15 octombrie 1998)


"Doctrina noastra militara", articol publicat in perioada 1990-1998