Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Situaţiunea (LVI)

Guvernul Băsescu-Boc ne anunţă de două ori pe zi că România a ieşit din criză. Economia, ni se spune, a crescut cu 0,1% în ultimul trimestru din 2010 şi cu 0,3% în primul trimestru din 2011. Mulţumind frumos pentru vestea minunată, poate că ar fi bine să mai dăm totuşi şi câteva alte cifre, pe care vedem că numiţii le ocolesc cu mare şi multă grijă. Anume că, de la o datorie publică de 109 miliarde de lei (22% din PIB) la venirea la putere a acestui Guvern, România a ajuns astăzi, după numai doi ani, să-şi dubleze aproape datoria – 194 de miliarde lei (39% din PIB). În condiţiile în care, foarte important şi asta, cea mai mare parte a  împrumuturilor sunt pe termen scurt şi mediu. Aşadar, nu cumva anunţul în chestiune e şi el, în fond, o minciună sinistră? / “Dacă am vorbit rău, dovedeşte că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?” / Cum era şi de aşteptat, “criteriile de integritate” propuse de Monica Macovei colegilor PD-işti au fost respinse cu oroare. Încât, faţă cu cele întâmplate, rămâne să vedem ce va face mai departe fostul ministru al Justiţiei. / Pe pagina proprie de internet a PD, istoria acestei oficine securiste este scrisă în nişte termeni care te fac să te întrebi dacă nu cumva Roller s-o fi sculat din morţi. Despre începuturi ni se spune, printr-un text postat chiar în deschiderea site-ului, că “tinerii reformişti” din FSN s-au rupt de gruparea Iliescu, după ce „fără o motivaţie întemeiată”, în septembrie 1991 minerii din Valea Jiului au fost aduşi în Capitală pentru a răsturna Guvernul (Guvernul “tinerilor reformişti”, se înţelege). Şi tot aşa, pe multe pagini la rând despre cum jumătatea fesenistă în chestiune a reformat şi reformează ţara, cum a fericit-o şi o fericeşte de mai bine de două decenii. Aproape că nu e o singură frază în care adevărul să nu fie sluţit în fel şi chip. Două exemple numai: în timp ce din mineriada din septembrie 1991 se face un mare caz, despre cea din iunie 1990, organizată (evident, cu cea mai „întemeiată motivaţie”) de FSN-ul lui Iliescu şi al „tinerilor refomişti” Băsescu, Videanu, Blaga, Berceanu et comp, nu se scrie absolut nimic. Pentru ca în cuprinsul unui material audio-video, postat tot pe acea pagină, la adresa http://www.pdl.org.ro/index.php?page=PDL&textPag=11 să se spună unul dintre cele mai infame neadevăruri care au fost spuse după 1989, anume că „În 1996, PD participă la unirea Opoziţiei în Convenţia Democrată, cea care reuşeşte să câştige alegerile producînd prima răsturnare de la putere a lui Ion Iliescu.” / Apropo, din cele trei mineriade de după 1989 au fost investigate numai două, cele care au fost îndreptate împotriva guvernărilor de la vremea lor – şi nu şi cea prin care guvernarea din iunie 1990 şi-a lovit barbar contestatarii. Regimului Constantinescu îi revine o responsabilitate distinctă pentru această bătaie de joc şi gravă injustiţie. / Atunci când se roagă săptămână de săptămână „pentru conducătorii ţării noastre”, pesemne că Biserica Ortodoxă Română urmează cu aceeaşi dreaptă credinţă învăţătura hristică potrivit cu care se cuvine să ne rugăm şi pentru duşmanii noştri; pentru că altminteri mi-ar fi puţin cam greu să înţeleg de ce face ce face Biserica noastră... / „De nu veţi crede nu veţi înţelege.” / Să notăm cu tristeţe că, după Liviu Cangepol, cu ceva mai mult timp în urmă, şi Radu Portocală a renunţat să mai scrie („să mai strige în deşert”, ca să-l citez). / Imediat ce Iliescu şi Stănculescu au început prigoana împotriva CADA şi ne-au scos din armată pe doi sau trei dintre ofiţerii cei mai încăpăţânaţi în ideile noastre, mai toţi foştii colegi s-au cuminţit ca prin minune (atunci când, unii, nu au trecut de-a dreptul de partea prigonitorilor). Pentru ca de vreun an să nu mai fie un singur apel dintre cele adresate de Tismăneanu şi Ilieşiu (şi nelipsitul oportunist Teodor Mărieş) iubitului lor prezident mariner la care să nu subscrie şi „CADA/ ofiţerii CADA 1990”. Puţină decenţă, foşti camarazi! / S-ar putea să vină un timp când, după ce se va fi obţinut mult visata „autonomie teritorială pe criterii etnice”, maghiarii din Transilvania vor deveni cetăţeni unguri: primind cetăţenia statului vecin, deci - şi renunţînd la cea română. / „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.” / În urmă cu numai două luni şi un pic ambasadorul Franţei la Bucureşti, d-l Henri Paul, pe un ton la care un diplomat recurge rareori, îi recomanda lui Adrian Severin să fie mai atent la conduita sa publică – după ce, reamintesc, Severin, vrînd să plătească cu aceeaşi monedă Guvernului de la Paris pentru opoziţia la aderarea României la spaţiul Schengen, a declarat că Franţa „ar trebui exclusă şi ea din Schengen, dacă vorbim de criteriul corupţiei”. Ce a urmat recomandării diplomatului francez? Scandalul răsunător [de coruptie, de la Parlamentul European, care l-a implicat pe Severin] în urma căruia fostul apostol ceauşist e pe cale să iasă din politică pentru a intra într-o binemeritată uitare. Iată carevasăzică cum nici franţuzul nu-i profet în ţara lui – ci în ţara altuia. / Drept a spus Apostolul: „În parte cunoaştem şi în parte profeţim”. / Faţă cu susţinerea necondiţionată (vorba vine) pe care UDMR o dă actualei ocârmuiri fesenist-securiste, revin şi întreb: oare cum s-o spune în maghiară „Frunză verde de dudău, bine-i, soro, când e rău”? / Privind la ce li se întâmplă de câţiva ani grecilor, românilor şi bulgarilor, pare că cineva a ţinut să facă definitivă dovada incompatibilităţii culturale dintre Răsăritul şi Apusul european creştin. Dacă lucrurile stau cumva cu adevărat aşa, atunci foarte interesant este nu numai ce s-a întâmplat deja dar şi ce urmează să se mai întâmple. / „Săracii sunt doctorii rănilor noastre.” / Ion Ţiriac a declarat că sunt semne că nici anul ăsta România nu va ieşi din criză – ba chiar că, citez, anul viitor o vom duce şi mai greu. Înţelegeţi, carevasăzică, cu toţii o vom duce şi mai greu, adicătelea şi el, acest nabab şi profitor fără ruşine. (New York Magazin, 20 aprilie 2011; cotidianul.ro, 21 aprilie 2011, preluare de pe acest web-site)


Situaţiunea (LVI), articol publicat in anul 2011