Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Un cerc foarte vicios

Motto: "O tara in care nu exista incredere in clasa politica si in Parlament se prabuseste." (Emil Constantinescu, presedintele Romaniei)

Marile restante ale clasei politice de la noi continua sa persiste cu incapatanare. Chestiuni esentiale pentru buna functionare a treburilor publice sunt in continuare nereglementate; si toate, cu consecinte dintre cele mai serioase pentru efortul de intrare a Romaniei in normalitate si de integrare euro-atlantica a ei. Destul de grav este si ca mare parte a restantelor la care ma refer sunt, ca sa spun asa, constitutionale - sau, ma rog, curat constitutionale...

Saptamana trecuta s-au implinit sapte ani de la adoptarea Constitutiei, si o buna parte din legile pe care Parlamentul trebuia sa le voteze - legi prevazute in mod expres in Constitutie - nu au fost votate. Din punctul acesta de vedere, crestineste ar fi chiar ca legii noastre fundamentale sa i se faca de sapte ani.

Dintre restantele legislative din categoria celei pe care o am aici in vedere am sa ma opresc la doua sau trei care mie mi se par simptomatice pentru comportamentul si intentiile clasei politice. Am in vedere inainte de toate legea privind responsabilitatea ministeriala si statutul functionarilor publici. Neadoptarea lor nici pana acum nu are cum sa nu sugereze intentia politicienilor nostri de a nu-si da legi care sa-i oblige la un anumit comportament si la o anumita responsabilitate. Cum sa-si doreasca demnitarii nostri o lege a responsabilitatii lor cand ei stiu foarte bine ca tocmai inexistenta acestei legi a fost invocata, de pilda, pentru a-i scapa pe unii dintre ei de raspunderea care le revenea pentru abuzurile facute in functiile guvernamentale? Este celebra de acum exonerarea de catre Parchet, cu o asemenea justificare, a unor demnitari care au impartit dupa bunul plac casele si terenurile statului. "D-l prim-ministru nu poate fi tras la raspundere pentru ca nu exista legea raspunderii ministeriale" asa s-au spalat pe maini domnii procurori. Pentru care Codul penal e, ca in fabula, doar pentru catei.

La fel stau lucrurile si cu legile accesului la dosarele fostei politii politice si la informatia de interes public (care vizeaza inainte de toate activitatea demnitarilor si a functionarului public). Iar lucrul acesta nu poate sa nu-ti sugereze si el ca oamenii nostri politici nu sunt dispusi sa se stie prea bine ce au facut in trecut si ce fac astazi in dregatoriile pe care le ocupa. Asadar, este evident ca cei care ne conduc nu vor sa adopte un anume comportament, firesc in orice societate normala, dar care, se pare, de natura sa intre in conflict cu interesele lor actuale. Ce-ar fi de facut intr-o atare situatie? Unul din mecanismele pe care societatea democratica le are la dispozitie este acela al referendumului. Prin referendum, o anume optiune a societatii poate fi cunoscuta si impusa clasei politice. Numai ca, fatalitate, Parlamentul nostru nu a aprobat nici legea referendumului, ceruta si ea de Constitutie. Prin urmare, presedintele Constantinescu chiar sa vrea (desi ceva imi spune mie ca nici el nu prea ar vrea) nu poate sa "asculte glasul poporului". Si, astfel, nimic nu se poate schimba, iar cercul s-a inchis. Un cerc vicios, este adevarat, dar si foarte rotund si, lucru si mai important, foarte bine inchis.

P.S. Intors zilele trecute din Norvegia si Finlanda, presedintele Constantinescu ne-a spus - subtil-aluziv, mi s-a parut mie - ca in cele doua tari oamenii isi respecta alesii. Ca unul care a avut ocazia sa cunoasca, intr-o anumita masura, aceasta realitate, il confirm pe d-l Emil Constantinescu; nordicii isi respecta intr-adevar conducatorii. Insa asta este numai o jumatate de adevar. Cealalta, pe care nu inteleg de ce presedintele a ezitat sa ne-o spuna, este ca in acele tari si conducatorii ii respecta pe cetateni. Din punctul acesta de vedere, imi pare rau ca trebuie s-o spun, noi romanii avem toate motivele sa-i invidiem pe nordici. (Cotidianul, 2 noiembrie 1998)


Un cerc foarte vicios, articol publicat in perioada 1990-1998