Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Politicieni de carton

O noua campanie electorala, cea pentru Primaria Capitalei, s-a incheiat recent si a consemnat inca o ipostaza a dispretului politicienilor romani fata de lege. Despre ce este vorba? Legislatia electorala de la noi stabileste cateva reguli precise cu privire la finantarea campaniilor electorale, la procedurile si conditiile de "transparenta" care trebuie indeplinite in legatura cu acest proces.

Asemenea reguli sunt instituite, uneori chiar mai riguros si sub sanctiuni mai severe, in toate tarile civilizate; dupa revolutie am avut ocazia sa vad in cateva randuri cu ochii mei lucrurile acestea. Acolo, si din acest punct de vedere, legea este lege, iar cine o incalca (si uneori se mai intampla si la ei) suporta consecintele. In Olanda si Belgia, de pilda, ca si in Suedia si in Franta, una din grijile cele mai stresante pentru staff-urile electorale este cea a asigurarii legalitatii sponsorizarilor si cheltuielilor din campanii.

Politicienii romani nu au asemenea angoase. Legislatia noastra electorala prevede, de exemplu, ca in campania electorala este interzisa utilizarea fondurilor banesti care nu au fost "declarate public". Rostul unei atari dispozitii este, intre altele, si acela de a evita vicierea mecanismelor politice democratice si de a asigura, in ultima instanta, ceea ce indeobste numim "alegeri libere si corecte". Si totusi, la noi dispretul fata de aceste reguli este cvasigeneral si tinde sa se permanentizeze. In urma cu doi ani, la ultimile alegeri prezidentiale si legislative, obligatia impusa prin lege candidatilor si partidelor de a desemna si de a aduce la cunostinta publica prin presa mandatarul financiar n-a fost nimic alceva decat o gogorita; la fel ca si cealalta obligatie de a face publice fondurile folosite in alegeri. Si, repet, acest comportament a fost aproape general. Asa a procedat nu fitecine, nu contele Zambra, ci chiar guvernantii nostri de azi (de altfel, ca si o buna parte a celor de la care ei au preluat atunci fotoliile puterii). Iar la mijloc, dincolo de litera precisa a legii, era vorba nu de un milion, doua, ci de sume de ordinul zecilor si sutelor de miliarde.

Istoria s-a repetat in aceste zile, la indigo, la alegerile din Bucuresti. Presa speculeaza, innebunita de curiozitate, incercind sa afle "sumele puse in joc". Se vorbeste, din nou, de zeci de miliarde; partidele tac, iar candidatii zambesc cu subinteles. Probabil ca daca cineva ar indrazni sa le spuna ca, totusi, potrivit legii, "au obligatia sa declare public fondurile care... etc etc", ar rade in hohote.

Incat ma intreb, fara sa ma astept ca o sa-mi raspunda cineva, pur si simplu ma intreb, unde altundeva intr-o lume normala se mai intampla asa ceva? Si ce sperante mai putem avea ca actuala clasa politica (inclusiv d-l Constantinescu, evident ca si la el ma refer) va fi capabila sa mai reabiliteze vreodata in tara aceasta respectul fata de lege, de vreme ce ea insasi se poarta cum se poarta.

Iar toate acestea ma fac sa-mi fie teama ca dupa ce a produs miliardari de carton, verosi si insolvabili, necinstea e pe cale sa produca in Romania si politicieni de carton; asta daca nu cumva i-a produs deja. (Cotidianul 9 noiembrie 1998)

Politicieni de carton, articol publicat in perioada 1990-1998