Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

CDR si sindromul lipsei de solidaritate

S-ar putea sa gresesc eu, insa am sentimentul ca ecoul alegerilor din Bucuresti s-a stins destul de repede, iar unele dintre concluziile formulate in legatura cu ele au fost cel putin dubitative. Am in vedere, inainte de toate, rezultatul obtinut de Conventia Democrata si cauzele acestui rezultat. Desi, in absolut, o victorie, "scorul" pe care Conventia l-a scos "pe teren propriu" a insemnat de fapt - au recunoscut-o, chiar daca cu jumatate de gura, si liderii ei - un semiesec. S-a spus, si cred ca pe buna dreptate, ca CDR a platit la localele din Capitala si o parte a costurilor guvernarii. Este, indiscutabil, adevarat, insa eu cred ca CDR a mai platit ceva, in chiar fieful sau electoral, si anume lipsa de unitate. Sondajele de dupa noiembrie 1996 continua sa indice, constant, o importanta preferinta a electoratului pentru Conventia Democrata. Aceleasi sondaje arata insa, la fel de constant, si un alt lucru, foarte important: acela ca suporterii CDR opteaza masiv pentru o formula unitara a acestei coalitii. Or, ce s-a intamplat in Conventie dupa noiembrie 1996 a fost de natura sa contrazica in modul cel mai flagrant optiunea despre care vorbesc. Dupa ce au castigat alegerile, liderii Conventiei au parasit in graba corabia cu care, la tarm, ajunsesera in palatele puterii.

La guvernare, au explicat unii dintre ei, activitatea se muta de la sediile partidelor la ministere si in Parlament (ceea ce partial, dar numai partial, este si adevarat). Altii trateaza existenta Conventiei din perspectiva interesului politic imediat, al formatiilor lor sau pur si simplu al lor ca indivizi cu proiecte politice proprii. Pentru Emil Constantinescu, de exemplu, coalitia care l-a instalat la Cotroceni pare sa nu mai prezinte nici un interes. Mai mult, sunt semne ca disolutia CDR ar fi chiar o ipoteza dezirabila in calculele pe care presedintele si le face pentru inca un mandat. Pentru ca ce alta semnificatie ar putea sa aiba implicarea presedintelui, cu motivatii dintre cele mai suspecte, si cu consecinte pe masura, in viata si in deciziile partidelor din Conventie? Intalnirile repetate cu diverse factiuni din PNTCD sau cu partidul lui Vosganian (in ultimul caz pentru a se discuta, atentie, "chestiuni tinind de strategia electorala din anul 2000") au intretinut, daca nu cumva chiar au inspirat, disensiunile din interiorul partidelor si din Conventie; intamplator sau nu, la putine zile dupa intalnirea de la Cotroceni, partidul lui Varujan Vosganian a si parasit Conventia. Reamintesc ca inclusiv in episodul inlaturarii fostului premier Victor Ciorbea presedintele Constantinescu a intervenit, inspirind si alimentind factiuni in cadrul CDR.

Intamplator sau nu, dupa noiembrie 1996 au aparut probleme si in legatura cu organizatiile civice. Ignorarea sistematica a cererilor lor ca CDR sa fie reorganizata si reactivata a dus la retragerea Aliantei Civice. Pentru perseverenta - foarte inconfortabila, se pare - cu care cere accesul la arhivele Securitatii, AFDPR a trebuit sa faca fata unei tentative, "colegiale", de scindare, organizatia condusa de Ticu Dumitrescu fiind si ea pe punctul de a pleca din Conventie.

Lipsa de solidaritate si incoerenta actiunii CDR se regasesc chiar si in atitudinea fata de guvernarea actuala, pe care aceasta alianta o gireaza politic. Am in vedere că liderii importanti ai PNTCD, mai ales membri ai echipei guvernamentale precedente, continua sa critice public propria administratie, careia in mod normal ar trebui sa-i dea tot sprijinul. Sigur ca si primul-ministru si presedintele trebuie criticati pentru o parte a prestatiei lor, insa lucrul acesta nu le este permis, fara a cadea in absurd, liderilor partidului de guvernamant.

Iata, deci, o realitate - si o imagine politica, deopotriva - pentru care eu cred ca CDR a platit la localele din Bucuresti. Si pentru care, daca nimic important nu se va intampla, nu este exclus ca in viitor sa plateasca un pret si mai mare. (Cotidianul 16 noiembrie 1998)


CDR si sindromul lipsei de solidaritate, articol publicat in perioada 1990-1998