Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Intelepciunea ca miraj

Furati de tentatia de a-i tine in permanenta sub observatie pe guvernanti - cum s-ar putea altfel intr-o perioada precum cea pe care o traim in acesti ani? - suntem uneori pe punctul de a scapa aproape cu totul din vedere comportamentul celorlalti, al politicienilor care nu sunt la guvernare.

Sunt cateva saptamani bune de cand discursul si actiunea opozitiei parlamentare s-au radicalizat in mod evident. Mai intai - la inceputul lui octombrie, cred - unul din partidele de opozitie, PUNR, a criticat public "esecul politicii economice si sociale" a actualei administratii si a avertizat ca ar putea declansa procedurile de suspendare din functie a presedintelui. La putin timp, acelasi partid avea sa stranga semnaturile a 150 de parlamentari pe o scrisoare prin care presedintelui Constantinescu i s-a cerut sa prezinte in fata Parlamentului un mesaj cu privire la "starea natiunii". ("Falimentara", a sustinut, desigur, Opozitia, fara sa spuna insa si daca pentru anii in care a condus ea insasi "natiunea" are sau nu sa-si asume vreo raspundere). A urmat apoi anuntul facut de PDSR ca intrerupe orice legaturi cu Presedintia intrucat, s-a spus, seful statului incitase o serie de politicieni de la Putere impotriva respectivului partid. In sfarsit, de o saptamana Opozitia a parasit in corpore Parlamentul, avertizind ca ar putea sa mearga pana la a provoca alegeri anticipate. S-a explicat ca decizia a fost luata in principal din cauza refuzului majoritatii de a dezbate motiunea "Statul de drept".

Sirul acesta de atitudini impune cateva observatii. Prima, ca radicalizarea actiunilor Opozitiei nu trebuie privita ca "destabilizatoare" si inoportuna - asa cum deja a fost privita - doar pentru ca se intampla (sau poate ca nu) ca ea sa se suprapuna pe un moment de acutizare a dificultatilor prin care trece Romania. Si asta pentru ca regulile jocului democratic nu interzic nicaieri Opozitiei - dimpotriva chiar - sa foloseasca asemenea momente pentru a-si consolida pozitiile proprii. Incat in "nu e momentul" este bine sa se vada si de data aceasta o precautie mai mult decat suspecta. Din punct de vedere al mecanismului politic democratic, deci, lucrurile sunt in ordine. Nu acelasi lucru mi se pare insa ca s-ar putea spune daca privim aceste actiuni din perspectiva strategiei optime pe care Opozitia ar fi putut s-o adopte in situatia de fata. Cu alte cuvinte, eu cred ca din aceasta ultima perspectiva - si numai din aceasta, a strategiei politice si a interesului propriu - Opozitia a gresit. Am in vedere faptul ca buna parte din demersurile sale sunt inadecvate (deopotriva ca forma si, aici, si ca moment). Nu trebuie sa fii nu stiu ce mare analist politic ca sa-ti dai seama ca in situatia actuala din tara blocarea Parlamentului, fortarea alegerilor anticipate sau suspendarea presedintelui nu sunt masurile cele mai dorite de oamenii de rand (alegatori pe care fiecare partid ar trebui sa incerce sa-i convinga inca de pe acum ca la viitoarele alegeri el merita voturile lor).

In al doilea rand, parte din obiectivele pe care opozitia si le-a asumat public prin protestul sau sunt, practic, irealizabile, pentru ca, de pilda, in actuala configuratie politica parlamentara, acesteia ii va fi imposibil ca, urmind procedurile constitutionale, sa provoace alegeri anticipate. Dupa cum sansele de a-l suspenda in acest moment din functie pe presedinte mi se par si ele nule. Si asta din cauza aceleiasi configuratii politice din Parlament, pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru ca, efectiv, nu vad sa existe motive serioase ("fapte grave prin care sa fi incalcat Constitutia" - art 95 din Legea fundamentala) pentru a angaja o asemenea raspundere a presedintelui. Si mai e ceva, presupunind ca demersul Opozitiei ar reusi, procedura de suspendare nu ar putea fi urmata de cea de demitere, asa cum cere Constitutia, pentru simplul motiv ca nu exista legea privind organizarea si desfasurarea referendumului. Lege pe care - nota bene - va trebui sa o promulge presedintele insusi...

Personal cred, deci, ca Opozitia ar fi procedat mult mai intelept (si mai productiv si pentru ea insasi, desigur) daca in aceasta perioada cu adevarat grea ar fi convins intr-o mai mare masura asupra seriozitatii ofertei pe care a facut-o, nu de mult, de a sustine, conditionat, "masurile guvernamentale de reforma". Din pacate insa lucrul acesta nu s-a intamplat.

Nu-i mai putin adevarat ca nici oamenii politici de la putere nu par sa inteleaga cat de important ar fi sa ajunga, acum, la o intelegere politica. Ca sa nu mai vorbesc despre insistenta cu care unii dintre ei cer chiar partidelor proprii sa se retraga de la guvernare. (Cotidianul, 30 noiembrie 1998)


Intelepciunea ca miraj, articol publicat in perioada 1990-1998