Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Stoica & Stoica & Stoica

Acest articol jos este continuarea articolului „Stoica & Stoica” postat mai jos pe această pagină.

In urmă cu mai bine de două luni în presă a fost publicată informaţia că, după alegerile din 1996, firma de avocatură a ministrului Justiţiei Valeriu Stoica a încasat de la FPS onorarii de ordinul sutelor de milioane de lei pentru aşa-zise servicii de consultanţă în materie de privatizare. Pentru că aveam şi eu un număr de date cu privire la această chestiune, date care coincideau aproape întru totul cu cele apărute în presă, la începutul lunii iulie am scris în Cotidianul un text în care criticam comportamentul d-lui ministru, care se folosise de înalta poziţie ministerială pe care o ocupă pentru a obţine importante avantaje materiale pentru sine şi pentru familia sa. Observaţiile mele aveau în vedere, mai întâi, faptul, cel puţin bizar, că firma d-lui Stoica încasa sume importante din bugetul public de la o instituţie a statului, FPS, specializată, culmea, exclusiv în această materie, cu o expertiză şi cu o experienţă indiscutabil superioare avocaţilor din biroul d-lui ministru. În al doilea rând, era clar că FPS „simţise nevoia" să fie consiliat de firma d-lui Stoica şi a soţiei lui numai după ce acesta a ajuns ministru al Justiţiei, şi nu şi până atunci, înainte de alegerile din toamna lui 1996. Cu alte cuvinte, Valeriu Stoica a reuşit să vândă castraveţi la grădinar numai după ce a ajuns ministru.

Reacţia d-lui Stoica a fost furibundă. Un adevărat potop de invective: „politruci", „inchizitori", „specimene abjecte care îmi atacă soţia" etc. Ajungând la „cestiune", d-l ministru a negat - cu jumătate de gură, e adevărat - că ar fi primit bani de la FPS.

Acelaşi lucru, şi tot numai cu jumătate de gură, l-a făcut, într-una din emisiunile „Dintre sute de ziare" de la Tele 7abc, însuşi şeful FPS, d-l Radu Sârbu.

În această situaţie, în care declaraţiile împricinaţilor contraziceau într-o manieră mai mult decât neconvingătoare dezvăluirile făcute, în urmă cu două luni (în ziua de 8 iulie) am solicitat în scris şefului FPS un răspuns oficial în acest caz: ce sume, pentru ce servicii şi la ce date a plătit FPS, dacă a plătit, Cabinetului de avocaţi Stoica & Stoica? Cererea pe care am făcut-o mi-am întemeiat-o pe două argumente, învederate, desigur, şi conducerii FPS: întâi, că informaţia cerută era, indiscutabil, una de interes public (de vreme ce patrimoniul gestionat de FPS constituie proprietate publică) şi, în al doilea rând, că în Constituţia României dreptul oricărei persoane de a avea acces la orice informaţie de interes public este garantai şi nu poate fi îngrădit.

Au trecut de atunci, cum spun, două luni, şi conducerea FPS refuză să dea curs acestei solicitări. Din surse din interiorul FPS aflu chiar că cererea mea a creat o mare agitaţie la cabinetul d-lui Sârbu şi că, după ce s-a consultat cu „cei mai importanţi şefi ai săi", preşedintelui PPS i s-a interzis în modul cel mai categoric să dea informaţiile cerute.

Este clar că acest refuz ascunde, în legătură cu banii primiţi de d-l Stoica de la FPS, lucruri care trebuie neapărat ascunse. Mai mult, însă, şi mai grav, episodul este încă o dovadă că în România regimului Constantinescu statul de drept şi regulile unei societăţi deschise sunt simple lozinci, în dosul cărora proliferează corupţia şi abuzurile cele mai grave.

Dacă mai marii zilei sunt astăzi, iată, atât de perseverenţi în comportamentul lor abuziv, trebuie să-i previn că în ce mă priveşte voi fi cel puţin la fel de perseverent. În zilele următoare voi duce în faţa Justiţiei actul abuziv al conducerii FPS. Dacă în ţară se va "întâmpla cumva ca nimeni să nu-i poată obliga pe d-l Sârbu şi pe şefii lui să respecte legea, mă voi adresa, fără nici un fel de reţineri, Curţii pentru Drepturile Omului a Consiliului Europei.

În recenta Rezoluţie, numărul 169, referitoare la România, Congresul Statelor Unite a atras atenţia Puterii de la Bucureşti asupra nevoii ca privatizarea din România să se desfăşoare „în cadrul unul proces corect şi transparent". Dacă un for atât de important cum este Congresul Statelor Unite a găsit să se refere într-un mod atât de tranşant într-o chestiune atât de precisă este clar că şi pentru autorităţile americane transparenţa şi corectitudinea procesului de privatizare din România este o problemă. Ce au înţeles d-l Sârbu şi şefii lui din toate acestea, poate să vadă acum oricine... (Cotidianul, 6 septembrie 1999)


Stoica & Stoica & Stoica, articol publicat in anul 1999