Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Listele (text refuzat de Romania libera)

(text predat redacţiei România liberă, la 13 octombrie 1994,  şi nepublicat)

Publicarea listelor cu colaboratorii Securităţii a fost, la noi, după 1989, una din cerinţele care s-au făcut auzite cel mai frecvent şi mai imperativ. Numeroasele iniţiative civice au găsit, aici, spre deosebire de alte cazuri, şi un ecou parlamentar semnificativ. Uitarea, însă, şi un praf gros s-au aşternut, în cele din urmă, peste toate. Arhivele sunt tot zăvorâte – iar cheile tot la d-l Iliescu. Nevoia de adevăr şi refacere morală? O prostie - altădată! Peste nouăzeci de ani.

De fapt altceva voiam să spun. Sigur că şi eu sunt de acord că dosarele Securităţii – şi deci şi listele colaboratorilor – trebuie scoase cât mai curând la lumină. Dosirea adevărului din ele este ea însăşi o mare minciună. Dar, întreb, de ce să ceri să se publice listele colaboratorilor, şi ale ofiţerilor nu? Este în asta un tâlc ce-mi scapă mie, sau pur şi simplu o scăpare?

Nu încape nici o îndoială, fără complicitatea colaboratorilor, ofiţerii – adevăraţii securişti, în fond – n-ar mai fi făcut tot răul pe care l-au făcut. Dar lucrurile nu trebuie amestecate. Adică prinşi cu inventarierea colaboratorilor, să uităm de securişti. Cu alte cuvinte, de copaci să nu mai vedem pădurea.


Listele (text refuzat de Romania libera), articol publicat in perioada 1990-1998