Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Scrisoare deschisă fostului Principe Nicolae

Dragă Domnule Nicholas Medforth-Mills,

Decizia pe care Majestatea Sa Regele Mihai a luat-o în luna august a anului trecut în ce vă priveşte m-a surprins şi m-a tulburat. A fost pentru prima oară când am crezut că o importantă hotărâre a Majestăţii Sale ar putea să nu fie deplin judicioasă. Iar lucrul acesta m-a făcut ca ulterior să caut să înţeleg cât se putea mai bine motivele pentru care Majestatea Sa decisese astfel (mai ales că textul Comunicatului mi se păruse – şi aşa îmi pare şi acum – prea lapidar şi criptic).

Aşa se face că timp de aproape trei luni am căutat în presă şi pe internet orice informaţii care să mă ajute să înţeleg ce s-a întâmplat. Am reuşit să stau de vorbă şi cu persoane pe care de-a lungul timpului, mai ales după 1997, le-am cunoscut ca fiind apropiate de Casa Regală şi în mod constant bine informate în sensul acesta. Cam pe la sfârşitul lui noiembrie trecut, am reuşit să întregesc, cu destulă migală, un „puzzle” informaţional care se suprapunea destul de bine peste motivarea deciziei din august 2015.

Deşi am regretat şi voi continua să regret, în sine, excluderea Dumneavoastră de la succesiune, m-am bucurat că Regele nu a luat nici de această dată o decizie greşită şi nedreaptă. Atunci, la sfârşitul lui noiembrie trecut, exact această frază aş fi vrut să v-o comunic. Dar şi să încerc, să vă alin, dacă s-ar fi putut, tristeţea – ca unui fiu al meu ce-mi este drag.

Acum vă scriu ca să vă spun ce n-am apucat atunci, dar şi încă alte câteva lucruri pe care cred că se cade să vi le spun într-un nou context factual. Context dat în special de împrejurarea că la sfârşitul anului trecut, începutul anului acestuia Majestăţile Lor Regele şi Regina şi Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu au devenit ţinta unor atacuri nedemne şi profund nedrepte. Atacuri pe care autorii lor le pun în legătură, cu evidente intenţii rele, cu decizia din vara trecută, privindu-vă. Pentru că ştiu că sunteţi cu toate la curent, le voi aminti rezumativ: Regele, inapt să-şi mai îndeplinească rolul de Şef al Casei Regale, este prizonierul Principesei Margareta şi al Principelui Radu (ambii având legături cu structuri ce aparţin serviciilor de informații de dinainte şi de după 1989); cei doi au impus Regelui excluderea lui Nicolae de la succesiune, inclusiv cu scopul de a-l înlătura de la moştenirea averii regale (mai ales după ce s-a aflat că Nicolae va avea un copil nelegitim, ce urmează să vină şi el la moştenire); la Casa Regală se fac acte false, despre care se pretinde că ar fi semnate de Rege (între ele Decretul de excludere a lui Nicolae iar altele privind drepturile succesorale regale) etc.

Dragă Domnule Nicholas Medforth-Mills,

Vă scriu ca să vă spun că sunt mâhnit că în tot timpul acestei campanii, incriminând în mod nedrept pe Majestăţile şi Alteţele Lor şi vrând să vă victimizeze (perfid şi urmărind doar să dezbine, să nu-şi facă nimeni iluzii), vocea Dumneavoastră nu s-a făcut deloc auzită. Fapt ce a făcut ca lumea să dea măcar şi în parte crezare acestor neadevăruri, care Dumneavoastră vă erau şi vă sunt bine cunoscute ca atare. Iar consecinţa cea mai dureroasă – pe care de asemenea o înţelegeţi – a constat şi constă în aceea că respectul şi încrederea în Casa Regală au putut fi afectate, într-o măsură pe care încă n-o putem şti, de reaua credinţă şi lipsa de responsabilitate a adversarilor, conştienţi sau mai puţin conştienţi, ai Regalităţii noastre. Dar lucrul încă şi mai rău decât toate îmi pare a fi faptul că, în toiul nedemnei campanii, Dumneavoastră înşivă aţi incriminat, aproape instigator, printr-un text laconic publicat la 31 decembrie 2015 pe pagina proprie de Facebook, faptul că în anul ce tocmai trecea „mi-a fost răpită ţara şi am fost dus departe de voi, într-un exil pe care însă l-am acceptat. Respectul faţă de Majestatea Sa rămâne neclintit.”

Dar cine „v-a răpit ţara”, Domnule Medforth-Mills? Nu Majestatea Sa? Şi dacă da, ce-aţi vrut să spuneţi adăugând că „Respectul faţă de Majestatea Sa rămâne neclintit”? Cumva că au dreptate cei care au preluat infamia de peste două decenii a lui Corneliu Vadim Tudor cu Regele inapt şi prizonier? Dar Dumneavoastră ştiţi cel mai bine (iar dacă mă veţi contrazice vă voi răspunde!) că Bunicul Dumneavoastră a luat personal – deplin responsabil, dar şi profund îndurerat că l-aţi obligat s-o facă – acea decizie. Ştiţi de asemenea cel mai bine cât de mult a insistat Princepele Radu, în urmă cu aproape patru ani, să vă stabiliţi în ţară şi să vă implicaţi, oficial, în activităţile Casei Regale. Ştiţi la fel cel mai bine şi cu câtă dragoste şi atenţie v-au înconjurat Principesa Moştenitoare şi soţul său. Şi atunci, de unde aceste insinuări şi celelalte atitudini  care mâhnesc pe toată lumea?

În spaţiul virtual, cunosc şi eu, orice e posibil, inclusiv furtul de identitate. Dar dacă „postarea” pe care am reprodus-o nu vă aparţine cumva, de ce n-aţi dezminţit-o, imediat şi inechivoc, Dumneavoastră şi Mama Dumneavoastră? Ea vă este atribuită de două luni şi este încontinuu preluată de aproape întreaga presă şi de „social media”, cel mai adesea ca principal argument al campaniei împotriva Familiei Regale şi Casei Regale. În context, îmi revine în minte atacul dur al lui Neagu Djuvara din urmă cu exact cinci ani, care de asemeni incrimina pe Majestăţile şi Alteţele Lor pentru ceea ce el numea atitudinea grav nedreaptă faţă de Dumneavoastră, constând mai ales în aceea că nu vă asigurau o succesiune directă şi imediată la Coroană. Am fost dezamăgit şi trist văzând cum trec lunile şi anii fără ca Dumneavoastră şi Mama Dumneavoastră să puneţi măcar şi numai prin câteva rânduri lucrurile la punct, şi nu să le lăsaţi acolo unde le pusese, atât de rău intenţionat şi instigator, „vechiul monarhist convins” Djuvara.

Cum se poate să consimţiţi prin tăcere (şi chiar mai mult decât atât!) la ceea ce fac detractorii Familiei Dumnevoastră? Nu va mai dura mult şi se va afla – cu dovezi judiciare irefutabile – despre falsurile şi manipularea infernală cu care bastardul regal impostor (dar şi comanditarii săi) a crezut că va reuşi să dea lovituri grele Familiei Regale. Nu mă îndoiesc că parte dintre detractorii la care mă refer se vor jena, atunci, mai mult ca oricând, de compania în care s-au pus fără să vrea. Despre Dumneavoastră, însă, e imperios (şi deloc târziu încă) ca istoria să reţină că aţi fost acolo unde vă era locul – alături de propria Familie, tinţă a atâtor rele.

Dar să revin. Ca unul care a reuşit să înţeleagă în cele din urmă ce s-a întâmplat înainte şi după august 2015, nu cred deloc că cineva v-a răpit ţara şi v-a trimis în exil. Dimpotrivă, abia acum am reuşit să înţeleg bine de ce, motivându-şi decizia, Majestatea Sa a spus că după încheierea domniei şi vieţii actualei Principese Moştenitoare societatea românească va avea nevoie de „o cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu principii morale, respect și mereu cu gândul la ceilalți”.

Desigur că s-ar putea ca Dumneavoastră să credeţi sincer că decizia Majestăţii Sale nu este dreaptă. Dar chiar şi în acest caz, atitudinea pe care aţi avut-o până acum nu mi se pare deloc cea mai potrivită.

Noi românii am avut şi vom avea pururea modele scumpe în înaintaşii Dumneavoastră. Ştiţi cu siguranţă că, deşi voia ca România şi ţara Dinastiei Sale să intre alături în Primul Război Mondial, Carol I s-a spus, deplin cuviincios, deciziei Consiliului de Coroană din iulie 1914. „După patruzeci şi opt de ani de domnie mă văd părăsit”, a mărturisit el cuiva, plin de durere, murind subit două luni mai târziu. Şi cine a fost şi este Carol I în istoria acestei ţări? Numai doi ani mai târziu, la Consiliul de Coroană din august 1916, exact la fel s-au petrecut lucrurile şi cu Stră-străbunicul Dumneavoastră Regele Ferdinand: „În interesul țării al cărei Rege sunt, a trebuit să mă înving pe mine însumi şi să trag spada împotriva țării în care m-am născut.” Pentru că a pus mai presus de orice interesul şi respectul faţă de ţara al cărei Rege era (un catolic profund religios), l-a botezat pe Străbunicul Dumneavoastră în religia ortodoxă şi a fost excomunicat de Vatican. Decizia, neclintită până în ultimele luni ale vieţii, l-a rănit nespus. Şi cine a fost şi va rămâne în istoria acestei ţări Ferdinand I? Şi, ca să nu mai continuu, cine, din ce motive şi în ce împrejurări i-a răpit ţara Bunicului Dumneavoastră, pentru a-l alunga într-un exil abia el dramatic şi samavolnic? Şi cine a fost şi va rămâne Mihai I în istoria acestei ţări?

Aţi văzut cu siguranţă, ca să închei, cum a fost primită în decembrie trecut Familia Regală la Drobeta Turnu Severin (un exemplu din zecile ce pot fi date). Deşi nu au atâtea informaţii şi „subtilităţi” din contextul anilor şi lunilor din urmă, oamenii înţeleg foarte bine ce se întâmplă. Fiecăruia dintre ei le-a fost suficient să vadă o singură dată la televizor bunul simţ, dreapta judecată şi cumpătarea Majestăţilor Lor ori Alteţelor Lor Regale ca să înţeleagă că acolo e ceva ce merită atenţie şi respect. Urmaţi calea adevărului şi respectului pentru cei ce-l merită, şi vă vom preţui şi iubi şi în continuare. Personal, cred că e de-a dreptul un dar divin să ai înaintaşii pe care-i aveţi Dumneavoastră. Urmaţi-le exemplul şi daţi atenţie sfaturilor primite de la Bunicul Dumneavoastră! Şi, în rest, nu vă faceţi griji, propria Familie şi istoria nu vă vor nedreptăţi cu nimic. (Cotidianul.ro, 26 ianuarie 2016)

Post-scriptum: Destule dintre cele de mai sus îmi par a fi fost prevestite nefericit de interviul surprinzător pe care în februarie 2008 l-aţi dat ziarului Cotidianul (publicaţie aflată la acea dată în portofoliul media al precedentului preşedinte, detractor infam al Regelui, şi în cel financiar al unuia dintre cei mai veroşi afacerişti şi om al Securităţii). Deşi ordinea de succesiune era inechivocă şi irevocabilă – iar regulile de conduită, majestuoase, cum altfel? – aţi dat ocazia unui anunţ care, nedezminţit vreodată, a produs multă confuzie pentru mult timp: „Sunt pregătit să fiu Regele României”.


Scrisoare deschisă fostului Principe Nicolae, articol publicat in anul 2016