Valerian Stan
Credo ergo sum
"Mândria împiedică dragostea." 

D-l Stroe si modelul suedez

Cu aproape doua saptamani in urma, unul dintre cotidianele centrale de la noi a solicitat secretarului general al Guvernului informatii privind subventionarea de la bugetul public, in anul 1998, a partidelor politice. Raspunsul d-lui Radu Stroe a fost aiuritor: "Dar ce vreti voi sa faceti cu aceste sume, ce va trebuie voua sa stiti lucrurile astea?" Argumentele ziaristilor cum ca informatia pe care o cereau este de interes public si ca accesul la ea este un drept constitutonal al lor si al cititorilor lor l-au lasat rece pe d-l Stroe. D-l Stroe e un ministru serios pe care chestia asta cu accesul la informatie il face sa rada.

Daca inaltul demnitar s-a purtat cum s-a purtat cu niste ziaristi, stau si ma intreb ce ar fi patit un om de rand daca ar fi avut indrazneala sa afle cum cheltuieste Guvernul d-lui Stroe banii pe care el ii da, numai el stie cum, "la bugetul statului". Cineva ar putea sa spuna: "Bine, dar ce a facut Radu Stroe este un accident si nu trebuie generalizat, pentru ca in Romania drepturile omului sunt totusi respectate". Personal sustin - si voi incerca sa si demonstrez aici - ca gestul d-lui Stroe nu este deloc un accident si ca, dimpotriva, el semnifica o mentalitate intalnita cvasigeneral la cei care ne conduc de noua ani incoace. Cat priveste prejudecata - mai mult decat ipotetica, desigur - ca in Romania drepturile omului sunt respectate, am cateva comentarii, pe care din lipsa de spatiu le voi amana pentru altadata.

Revenind, de ce cred eu ca ceea ce a facut secretarul general al Guvernului nu este un accident? Repet un lucru pe care l-am mai spus, anume ca dupa 1989, in materia dreptului cetatenilor de a avea acces la informatia de interes public, evolutiile au fost practic nesemnificative. Dupa aproape un deceniu de exercitiu democratic, in Romania continua sa fie in vigoare Legea nr 23/1971 si HCM nr 19/1972 cu privire la apararea secretului de stat. Dar inertia si restrictiile nu tin doar de perpetuarea legislatiei regimului dictatorial al lui Ceausescu, ci si, cum spuneam, de mentalitatea unei intregi clase politice. La noi, o informatie este sau nu este publica, ai sau nu ai acces la ea, dupa cum aceasta convine sau nu convine unuia sau altuia dintre partidele aflate la putere, unuia sau altuia dintre demnitarii si functionarii lor publici. Daca d-l Stroe gaseste ceva subversiv in curiozitatea ziaristilor, ii trimite imediat la plimbare. Daca vreun functionar public indrazneste sa vorbeasca despre abuzurile celor de la putere, este demis pe loc. Privatizarea se face intr-un secret deplin, interzicindu-i-se pana si Curtii de Conturi sa aiba acces la ceea ce se intampla acolo. Desi obligatia de a aduce la cunostinta publica fondurile folosite de partide in campania electorala este stabilita imperativ de Legea electorala, nimeni, dar absolut nimeni, nu o respecta. Aresturile Politiei romane functioneaza si astazi dupa regulile draconice si strict secrete (Ordinul 0410) stabilite acum aproape trei decenii, in 1974, de temnicerii tortionari ai lui Ceausescu. Si asta desi PNTCD si ministrul sau (dar si ministrul de dinaintea ministrului sau), stiu bine ca asa ceva nu se mai intampla nicaieri in fostul spatiu comunist.

In cadrul unui exercitiu pe tema accesului la informatia publica - exercitiu prilejuit de "un schimb de experienta" dintre Avocatul Poporului din Romania si cel din Suedia - in martie anul acesta, am solicitat Presedintiei Romaniei sa ne fie pus la dispozitie Regulamentul sau de organizare si functionare. Desi, prin natura lui, acest document constituie o informatie de interes public, nici pana astazi Presedintia nu a dat curs (sau orice alt raspuns) cererii care i-a fost adresata. Cat despre ce ne-a fost dat noua romanilor sa vedem in Suedia, as da doar doua exemple. La o sectie de politie am solicitat si am primit, pe loc, ca simpli cetateni romani, toate datele privind persoanele si cazuistica aflate in cerceterea sectiei respective, iar la Guvernul suedez am obtinut, in numai cateva minute, decontul cheltuielilor pe care primul-ministru le facuse pe timpul ultimei vizite in strainatate.

Dupa vizita la Stockholm am inteles si care ar putea sa fie explicatia faptului ca de cativa ani buni politicienii nostri nu mai vorbesc nimic despre - va mai amintiti? - modelul suedez... (Cotidianul, 28 decembrie 1998)


D-l Stroe si modelul suedez, articol publicat in perioada 1990-1998