Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Situaţiunea (LXXVI)

Încep să fie semne că, în sfârșit, lucrurile ar putea să se miște în Justiție. Locul membrilor actualului CSM, confiscat pur și simplu de Sistem, în timpul mandatului fostului prezident și al Curții Constituționale controlate de el, este luat de magistrați ce par să garanteze că așa ceva nu va mai fi posibil. Ne amintim cum Consiliul Superior al Magistraturii nu numai că nu a fost “garantul independenţei Justiţiei” dar a și făcut mai tot ce s-a putut împotriva acestui rol fundamental al său. Se poate spera, așadar, că magistrații vor continua să trimită în forul lor suprem oameni asemeni judecătoarei Gabriela Bltag. La instanța supremă, apoi, cam aceeași semnificație găsesc că o are venirea altui om necontrolat de Sistem, judecătoarea Cristina Tarcea, în locul incalificabilei Livia Stanciu; că veni vorba, rămâne ca d-l Johannis, care îmi pare a fi, totuși, altceva decât predecesorul său, să explice cândva desemnarea numitei ca judecător la Curtea Constituțională. În sfârșit, deși încă foarte circumspect, aș împărtăși măcar pe jumătate optimismul lui Cornel Nistrorescu în privința ultimilor evoluții de la Direcția Națională Anticorupție. Cu speranța că în cele din urmă Laura Codruța Kövesi va merge până la capăt și cu cercetările privind nelegiuirile patronate de fostul prezident și guvernarea lui. / Ce să-ți spun, d-l Tăriceanu mai pur decât Duhul Sfânt... Fiul al tatălui său, liberalul pârât s-a scandalizat că niște colegii ai săi l-au invitat pe Mike Tyson să-i viziteze la una din ședințele Camerei. “Sunt mari sportivi care în viaţa privată au avut un comportament ireproşabil şi îi prefer pe aceia”, a protestat oficial șeful Senatului. Dar dvs și destui alți atâția colegi parlamentari, sunteti chiar așa "ireproșabili", d-le Tăriceanu? Câți dintre dvs aveți dosare penale – și nu pe chestii d-astea, de „viață privată”, cum cârtiți ca un iezuit? Dvs, personal, vreți să vă aduc eu aminte de perioada în care ați fost ministru al Industriei și comerțului în Guvernul Ciorbea? De casa luată cu japca în 1993? De SAFI-Catarama&Co? Și, apoi, ce-i aia cu "viața privată" la un sportiv? Dvs, al doilea om în stat, mai știți cumva la a câta “căsătorie” sunteți? Știți ceva, n-ați vrea să ne mai scutiți, totuși, din când în când, cu ifosele dvs? / Interesant ce se întâmplă în America. Fusesem aproape sigur că d-na Clinton se va instala în Biroul Oval (căruia mă așteptam ca, în amintirea ghidușiilor de pe-acolo ale soțului, să-i facă și o sfeștanie riguros canonică). Nu știu de ce dar prevedeam că vom asista și peste Ocean la ceea ce ne-am cam plictisit să vedem prin Europa. Unde de vreo două decenii democrația a tot fost salvată, nu-i așa, de „primejdia extremismului” și prin aceasta – slavă Domnului – și de la “sinucidere” (apud Alianța Civică, decembrie 2000). Pe noi Ilescu ne-a salvat de Vadim, Băsescu, oarecum și el, de același căpcăun, pe francezi nu mai știu cine de Le Pen, pe austrieci, tot așa, nu știu cine de Haider. Ba draguții de habsburgi duc lupte grele și azi, de vreo jumătate de an, anulând o dată prezidențialele și apoi  amânându-le sine die pe motiv că – să vezi drăcie! – “plicurile folosite la votul prin corespondență se desigilează foarte ușor” (ministrul de Interne mai avea să recunosască deschis că scrutinul va fi amânat până va ieși cine trebuie). Așa că, repet, cu experiența noastră în minte eram destul de sigur că americanii ne vor călca pe urme. M-am înșelat. Și vom trăi și vom vedea ce va urma. Cel mai interesant este să vedem dacă noul președinte este sau nu, și el, “om al Sistemului” – Sistem care, și în America, a cam adus democrația și statul de drept pe buza prăpastiei. Iar dacă d-l Trump nu este cumva ce spun, atunci cred că ne așteaptă vremuri interesante. Dacă nu cumva chiar prea interesante… Privind și acum la carnavalul electoral american, cu deznodământul lui cu tot, am avut aceeași dificultate să înțeleg de unde le vine politicienilor americani siguranța infailibilității lor și convingerea că deasupra lor, mai ales a președintelui lor (“cel mai puternic om din lume!”) nu mai este nimeni. Ni se spune aproape la nesfârșit că poporul american (și e aproape tragic că poporul însuși crede asta) e “un popor credincios”. Or un asemenea enunț, ca să mă refer numai la asta, nu poate fi decât fals în cazul unei națiuni care s-a format cum s-a format iar în contemporaneitate a dus războaiele pe care le-a dus și a făcut crimele pe care le-a făcut. Ca să glumesc, dar numai pe jumătate, a fi credincios nu înseamnă doar să-l invoci pe Dumnezeu pe propriile bancnote ori în extazul orgasmului (tulburătorul Oh my God, Oh my God...). Și, în cam aceeași notă, doar vreo 1% dintre cei chestionabili să știe că uriașul pe care micuțul David l-a răpus cu praștia sa nu e Guliver, ci cu totul altcineva. Iată de ce cred că pentru a reuși să schimbe cu adevărat lucrurile – ceea ce altminteri îmi doresc și le doresc cu adevărat noilor conducători ai Americii – e nevoie inclusiv de o privire lucidă asupra a ceea ce ei sunt cu adevărat, sau mai bine spus asupra a ceea ce ei ar trebui să fie cu adevărat ca lideri ai cele mai mari puteri a lumii. Ai unei națiuni care se declară creștină în proporție de aproape 75% – ceea ce eu cred sincer, insist, că nu e decât o gravă și păguboasă închipuire. Nu pot ca, între multe altele, să nu mă gândesc cât de imperativă ar fi o catehizare intensivă a noilor lideri de la Washington DC.  “Și din nou a intrat Pilat în pretoriu și i-a zis lui Iisus: <De unde ești Tu?>. Dar Iisus nu i-a răspuns. Atunci Pilat i-a zis: <Mie nu-mi vorbești? Nu știi că putere am să Te eliberez și putere am să Te răstignesc?> Iisus a răspuns: <N-ai avea nici o putere asupra Mea dacă nu ți-ar fi fost dată ție de sus>.” Poate să existe cumva vreun om rezonabil care să-și închipuie că cineva asemeni d-lui Trump și camarazilor săi au citit vreodată acest verset – și că ar fi ei capabili să-l înțeleagă? / O distinsă doamnă, fostă deputat, fostă pe la feseniști, pe la liberali și pe la nici ea, drăguța, nu mai știe pe la cine, a propus în urmă cu ceva timp un test de limba română pentru candidaţii la Parlament. Acuma, știind eu bine cam ce și cum e prin politica noastră, mă intreb dacă nu cumva doamna în cauză va fi propus de fapt un test de limbă pur și simplu. / Să vezi și să nu crezi... Când prin presă mai totul se năruie, Cotidianul reapare tipărit. După ce Vântu și umoriștii obscuri de la Academia Cațavencu, altminteri niște cleptomani de aceeași teapă cu el, l-au îngropat atât de adânc că nimeni nu mai trăgea nădejde să fie adus la viață. Apropo de numiții, doamna Kövesi, ca să le închideți o dată pentru totdeauna gura celor ce vă pizmuiesc că sunteți mai decorată decât Stalin și Jukov la un loc, n-ați putea, vă rog frumos, să vă ocupați puțin și de isprăvile Fundației Anonimul? E-adevărat că erați cam tinerică la vremea aceea, dar vă jur că merită puțină osteneală. (Cotidianul, ediția printată, 21 noiembrie 2016; cotidianul.ro, 20 noiembrie 2016)


Situaţiunea (LXXVI), articol publicat in anul 2016