Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Niște zdruncinați

În două dintre mediile societății a devenit de mult o modă să vorbești disprețuitor la adresa Principelui Radu. Tonul a fost dat – ca mai mereu în toate relele „postcomuniste“ – de nefericitul Sistem și purtătorii lui de cuvânt. Pioneri au fost, deci, și aici, pe de-o parte primitivul Vadim Tudor, cu haznalele lui din hârtie, iar pe de altă parte, Andrei Pleșu și Mircea Dinescu, doi maeștri trubaduri și mari profitori ai fesenismului securist (cândva am detaliat în „Dilema ca impostură“, text ce poate fi găsit pe site-ul meu). Necuviința s-a întins apoi, ca sifilisul, la proști. La proștii cei mai proști vreau sa zic, cei care suferă că-i știe prea puțină lume. Ultimul, un apucat cu ifose țărăniste, al cărui nume văd că istoria refuză cu orice chip să-l rețină; ca să înțelegeți cam câtă minte are un asemenea om, închipuit urmaș al lui Coposu, ajunge să vă spun că pe pagina proprie de Facebook personajul își zice Coco. Specia Coco include și un număr de pretinși regaliști, în fapt niște nevolnici vanitoși, ofuscați până la cer că deciziile Casei Regale se iau – să vezi insolență! – fără consultarea lor. Ca să nu mai lungesc vorba, va veni cu siguranță un timp când ceea ce a făcut și face Principele Radu pentru România și Casa Regală va fi apreciat cum se cuvine. Până atunci, nu-mi rămâne decât să repet ceea ce am mai spus cu destui ani în urmă și ce astăzi se dovedește la fel de valabil, anume că puține lucruri spun mai multe despre noi ca faptul că unui om ca Principele Radu îi este desconsiderat un statut intelectual și moral atât de valoros. Căruia o generație de elite vanitoase și profund tarate nu-i pot ierta valoarea și patriotismul, atât de autentic și discret. Altminteri, mutatis mutandis, nimic nou sub soare: aceeași elită vanitoasă și tarată scria, cu 150 de ani în urmă, nemaipomenite neghiobii despre Principele, apoi Regele Carol I. Istoria a spulberat acele neghiobii, dar năravul a rămas nealterat. În sfârșit, ar mai fi de spus și acest lucru, ce-mi pare că e trecut cu totul cu vederea. Sistemul și propagandiștii lui au reușit recent o magistrală diversiune împotriva Familiei și Casei Regale prin povestea tristă a fostului Principe Nicolae.

Încă va mai trebui să treacă timp până când ne vom lămuri cât anume a fost lipsă de maturitate în ceea ce a făcut Nicolae și cât rea-intenție – a adversarilor Casei Regale, dar și a fostului Principe însuși. Iar aici discuția are sens mai ales pentru numeroșii susținători autentici ai regalității, unii dintre ei victime ale diversiunii urmărind dezbinarea. Mai exact, personal nu mi-am putut explica deloc atitudinea fostului Principe, care, după ce inițial a anunțat că respectă decizia Regelui în ce-l privește, a încurajat când tacit, când explicit, atacurile împotriva Casei Regale, sporind astfel confuzia și încurajând dezbinarea. Or, o atitudine matură și responsabilă aceasta ar fi trebuit să fie: „Respect decizia bunicului meu. Rămân în continuare loial Regelui, Principesei Moștenitoare și întregii Familii Regale. Îi chem pe toți simpatizanții mei să facă același lucru. Mă voi dezice de orice idee sau persoană care în numele simpatiei pentru mine va urmări să ne dezbine“. Ce a făcut din toate acestea Nicolae? Știm bine deja. Ce va face în viitor? Vom trăi și vom vedea. (Cotidianul, 6 iunie 2017)


Niște zdruncinați, articol publicat in anul 2017