Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Situațiunea (LXXXI)

Privind la actuala guvernare PSD-istă, nu pot să nu remarc și câteva lucruri de apreciat, la care poate mă voi referi în curând. Până atunci aș nota însă că actualul partid majoritar pare preocupat să diminueze eficiența (ca să nu zic altfel) a două instituții având rolul lor în combaterea corupției: Direcția Națională Anticorupție și Agenția Națională de Integritate. Desigur că sub administrația Băsescu-PDL, DNA și ANI au fost departe de statutul de imparțialitate ce li se cerea, cel mai adesea ocolind cu mare grijă demnitarii amintitei administrații. Fostul șef al ANI, Horia Georgescu, este astăzi investigat sub acuzații serioase de corupție. La rândul ei, actuala șefă a DNA urmează să dea răspunsuri nu ușor de dat privind modul cum a condus instituția – de exemplu, asumarea de neștiute până de curând simpatii politice favorabile aceleiași administrați, nesoluționarea interesată a unor dosare precum cele ale fostului soț și ale fratelui, ori dispozițiile date procurorilor din subordine privind demnitari din tabăra politică cu care nu simpatiza. Sigur că da, nimic nu trebuie trecut cu vederea și măsurile legale pentru cele întâmplate nu trebuie amânate. Dar, chiar și dacă n-aș fi avut propria experiență din urmă cu douăzeci de ani de la Departamentul de Control al Guvernului, știu că politicienii obișnuiesc să folosească asemenea prilejuri pentru a anihila instituții ce nu le sunt comode. Aș fi vrut, desigur, ca azi s-o pot apăra de Laura Codruța Kövesi. Din păcate, nu am argumente. În schimb voi rămâne un susținător al celor două instituții și un adversar al celor care vor să facă din ele obiecte de butaforie ale unei societăți în care corupția continuă să fie o problemă serioasă. În sfârșit, sper că președintele Klaus Johannis să facă ce-i cere Constituția: să vegheze la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. / Cred că rugăciunea e darul cel mai de preț pe care-l pot face cuiva. / Întrebat de-o ziaristă dacă nu-i cam mult să primească lunar 40.000 de lei ca parlamentar, d-l Tăriceanu a răspuns opărit că: chestia asta e "un populism ieftin" și că "democrația costă". La treaba cu populismul nu mă bag pentru că pur și simplu nu mă pricep – de-un exemplu nu știu nici măcar să fac diferența dintre un populism ieftin și unul scump. Dincolo de asta însă l-aș întreba pe d-l Tăriceanu dacă dânsul crede că democrația de la noi e chiar democrație – și nu cumva, încă, o jalnică comicărie? Care numai la Parlament a ajuns să ne coste, iată, zeci de mii de lei per capita. Și încă ceva, d-le Tăriceanu, și dragi parlamentari, dacă domniile voastre sunteți mulțumiți de sumele frumușele pe care le încasați din taxele și impozitele lor, n-ar fi cazul să-i mai întrebați și pe oameni dacă sunt mulțumiți de “democrația” pe care le-o livrați? / Dacă Băsescu-i român, eu nu-s român. / Anunțul că intenționez să dau o mână de ajutor celor care vor să reconstruiască PNȚCD a adus pe internet și două sau trei reacții de genul „Valerian Stan se visează salvatorul PNȚCD”. Nici vorbă de așa ceva. Din capul locului am fost cât se poate de explicit. De șaptesprezece ani Partidul e în afara Parlamentului. Din 2006, deci de unsprezece ani, odată cu preluarea conducerii de către d-nii Miluț și Pavelescu, PNȚCD se află într-un blocaj organizațional aproape total. Cel mai recent, d-l Pavelescu a amânat Congresul scadent anul acesta pentru 2019. Exact în preajma alegerilor următoare – și, pare-se, cu exact intenția ca Partidul să mai rateze o intrare în Parlament, respectiv să încalce o prevedere imperativă din Statut și din Legea partidelor. Iar consecința pare și ea bine țintită: radierea PNȚCD din registrul partidelor politice. Decizia în cauză, nestatutară și nelegală, mai are și proasta calitate de a fi nulă. În principal în considerarea acestui fapt am acceptat invitația înscrierii în Partid. Iar dacă Congresul va fi readus la termen, alături de cei ce mi-au cerut o mână de ajutor – pe care, repet, o voi da absolut dezinteresat – vom face tot ce e posibil să readucem în Partid sutele, poate miile, de tărăniști plecați dezamăgiți mai ales în timpul d-lui Pavelescu. Iar pasul următor va fi selecția unei echipe care la Congres să candideze pentru conducerea centrală – oameni de caracter, integri, competenți și dispuși la o solidaritate care să nu mai facă posibilă dezbinarea deplorabilă de până acum. Nu am avut și nu am vocația salvatorului, a omului providențial. Și apoi, ce aș putea să fac eu (sau oricine altcineva) de unul singur. Și mai cu seamă fără ajutorul lui Dumnezeu? Nu El Însuși ne-a spus: „Fără de Mine nu puteți face nimic”? Deci, în definitiv, și aici va fi cum Domnul va voi. (Cotidianul, 31 iulie 2017)


Situațiunea (LXXXI) , articol publicat in anul 2017