Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

LGBT şi decenţa normelor europene

Încă din 1993 am militat pentru dezincriminarea penală a relaţiilor dintre persoanele de acelaşi sex. Am contribuit apoi la constituirea Asociaţiei acestor persoane. Am militat şi voi continua să militez pentru ca ele să nu fie discriminate, contrar legilor interne şi tratatelor la care România este parte. Cu ocazia sutelor de vizite în penitenciare (în câteva rânduri împreună cu liderul Asociaţiei), am dat atenţie şi cazurilor în care deţinuţi LGBT erau victime ale unor abuzuri (nu o dată de nedescris!) din partea colegilor şi personalului.

Astăzi, însă, personal mă despart de cei care cer legalizarea căsătoriei între persoanelor LGBT în România. Prin urmare, voi susţine modificarea Constituţiei (capodoperă a “avangardiştilor” Iliescu şi Iorgovan) în sensul redefinirii căsătoriei. Am în vedere în primul rând specificitatea culturală şi religioasă a societăţii româneşti. Modificarea Constituţiei va răspunde obiecţiei discriminării persoanelor de acelaşi sex în raport cu heterosexualii. Principiul non-discriminării este comun, cum ştim, Constituţiei României, Convenţiei europene şi Cartei drepturilor fundamentale a UE. În privinţa dreptului la căsătorie şi la întemeierea unei familii, însă, cele două tratate stabilesc inechivoc şi că acesta este “garantat în conformitate cu legile interne” (Convenţia prevede exclusiv căsătoria dintre bărbat şi femeie). Consecventă, CEDO a statuat repetat că statele nu pot fi obligate să permită căsătoria între persoanele de acelaşi sex (Hamalainen împotriva Finlandei – 2008 etc.). Dar deplin pertinentă va deveni pentru România, după amendarea Constituţiei, şi Convenţia ONU privind drepturile copilului: “familia este unitatea de bază a societăţii şi mediul natural destinat creşterii şi bunăstării tuturor membrilor săi şi, în special, a copiilor”.

În acelaşi timp, inclusiv pentru a evita litigii viitoare la CEDO şi pentru a se conforma standardelor preconizate deja la nivelul UE, Parlamentul va trebui să reglementeze „parteneriatul civil“. În cauza Oliari şi alţii împotriva Italiei (2015) CEDO a decis, apreciez că rezonabil, că toate persoanele, indiferent de orientarea sexuală, au dreptul la o formă de uniune: fie căsătorie, fie „parteneriat civil”. Din Decizia amintită se cere reţinut accentul pe care Curtea îl pune în special pe “dreptul la susţinere materială reciprocă, dreptul la moştenire şi obligaţii comune”.

Experienţe recente din alte ţări indică o finalitate bine ţintită a legalizării căsătoriilor LGBT: obligarea Bisericii Creştine la oficierea acestor căsătorii. Ce va mai însemna o asemenea Biserică – obligată să-şi abandoneze astfel substanţial învăţătura, Sfintele Taine şi canoanele – îi e oricui uşor să înţeleagă. În 2009, căsătoriile LGBT au fost legalizate în Suedia (“campioana absolută a drepturilor omului”!). De atunci am ştiut bine ce va urma: în acelaşi an, Biserica Suediei (atât cât şi cum mai era cu adevărat Biserică) le-a acceptat şi ea. La un vot diferenţă al înalţilor ierarhi – şi aruncându-se, evident, singură în aer. O petiţie ulterioară a circa jumătate din preoţi condamnând oficierea acestor căsătorii a rămas fără consecinţe. Pentru ca în urmă cu nici două luni să se facă şi cel din urmă pas: prim-ministrul a avertizat că preoţii ori oficiază căsătoriile ori îşi caută altă slujbă.

Că ţinta la care mă refer aparţine în măsură infimă persoanelor de rând din comunităţile LGBT rezultă şi din remarca pe care cineva mi-a făcut-o de curând. În solicitarea dreptului la căsătorie, în special la cea religioasă, există o fractură de logică culturală. Atât timp cât te emancipezi zgomotos de tradiţie, e ilogic să revendici dreptul la o instituţie atât de... tradiţională. (
cotidianul.ro, 4 septembrie 2017) 

Notă ulterioară: În cursul anului 2017, un cuplu gay căsătorit în Belgia (românul Adrian Coman și americanul Hamilton Robert Clabourn) a pus în dezbaterea Curții Constituționale o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor incidente ale Codul civil. Adrian Coman a făcut un scurt comentariu la articolul meu (comentariu pe care din păcate nu mai reușesc să-l găsesc) căruia i-am răspuns astfel: Draga Adrian, desi in chestiune avem opinii diferite (ceea ce in definitiv e lucrul cel mai firesc), iti port acelasi respect, deplin meritat, din toti anii in care am activat impreuna in cadrul APADOR-CH. Ce spui tu in comentariul tau e un sofism, pentru ca "recunoasterea relatiilor de familie" (cum te exprimi) e de fapt "recunoasterea casatoriei" (vezi textul constitutional de la 48/1 -  "Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita etc"). Iar recunoasterea unei casatorii gay in acest moment, al actualei redactari a art 48 din Constitutie - casatoria "intre soti", si nu "intre un barbat si o femeie") deschide calea solicitarii, deplin legitime, a legalizarii casatoriilor gay in Romania. Ceea ce nu va mai putea fi refuzat, cum bine intelegi, pe motiv de neconstitutionalitate si discriminare. Spui:  "Nimeni nu a solicitat inca legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex in Romania." Stiu: formal - si "inca" (adica step by step, ca in Suedia etc etc etc!). Si totusi sa stii (presupunand ca chiar nu stii) ca informal asemenea solicitari au fost facute in mod repetat. Iti dau un singur exemplu, ca sa pot sa inchei: pledoaria presedintelui Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), Csaba Asztalos, din sedinta Curtii Constitutionale in care a fost examinata cererea ta si a sotului tau. Sedinta la care, evident, ai fost si tu prezent.


LGBT şi decenţa normelor europene, articol publicat in anul 2017