Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Situațiunea (LXXXIII)

Cum de a fost posibil ca un om ca Mircea Dinescu să facă atâta rău după 1989 iar astăzi, după 28 de ani, încă să mai fie privit cu simpatie de multă lume? Iată un paradox cu adevărat fascinant.  Ce știe extrem de puțină lume e că acest prestidigitator al răului, ajuns azi un măscărici trist, a reușit, ajutat desigur de Sistemul căruia, bine plătit, i-a servit timp de aproape trei decenii, să ascundă un lucru care de fapt ar fi trebuit să-l desființeze demult. El și Andrei Pleșu au intrat în CNSAS (ca oameni bine controlați de Sistem, și făcând și acolo răul pe care de asemenea puțină lume îl știe) încălcând de două ori legea. Odată ca foști membri ai PCR. Iar a doua oară, cel mai grav, pentru că nu s-a verificat în prealabil dacă cei doi au fost colaboratori ai Securității sau ai unor servicii străine. Că verificarea nu s-a făcut rezultă din anunțul celor doi – imediat ce au intrat în CNSAS, extrem de discret, apărut într-un colț de pagină al unui ziar obscur – că în arhive nu există dosare de Securitate pe numele lor. Deci Mircea Dinescu, celebrul dizident comunist (ca și bunul lui amic, cu pretenții de dizident și el), nu are dosar de Securitate. O nebunie ce poate fi explicată numai de răul imens pe care Dinescu (dar și celălalt) l-a făcut și încă îl face. / Și totuși, cred că am exagerat supărându-ne pe Băsescu că și-a făcut-o pe Elena deputat european. Ce, Caligula nu și-a făcut și el gloaba senator? / Departamentul de stat american a ales să dea iarăși directive Parlamentului României. Și a făcut-o în exact aceeași termeni în care, în administrația democrată, i-a înfruntat pe români când l-au demis pe protejatul lor Băsescu. De data aceasta Departamentul cere Parlamentului, mai mult sau mai puțin explicit, ca Justiția să rămână în continuare sub controlul DNA și al serviciilor secrete. Personal nu mă îndoiesc că va veni curând timpul când Președintele Trump, reușind în cele din urmă reforma pe care și-a propus-o, nu va mai permite asemenea atitudini. Și, da, mai sunt sigur și că dacă România va redeveni Regat – și îndreptând cele ce trebuiesc desigur îndreptate! – își va recăpăta demnitatea ce i-a fost atât de mult știrbită în ultimele exact șapte decenii. / Iosif Boda. Cât rău a mai făcut și el, și cum începem să mai uităm și asta... Ginere al satrapului comunist Alexandru Moghioroș și denunțător al unor colegi studenți "deviaționiști", după 1989 el a fost una dintre vocile cele mai pregnante ale propagandei Sistemului fesenist-securist. / Mă miram eu de unde până unde furia pornită din senin împotriva Editurii RAO, pe motiv că acolo i-a apărut o carte lui Dan Voiculescu. De fapt necazul era altul. Anume că după cartea lui Voiculescu urma să apară - și a și apărut - volumul lui Radu Călin Cristea, "Împăratul cu șapcă, Regimul Băsescu și elitele sale" - o radiografie devastatoare făcută regimului malign și intelighenției din dotare. / Ați observat domniile voastre că pe Facebook sunt doamne și domnișoare care primesc like-uri numai la pozele în care în genere arată bine? Eu în locul lor m-aș simți un pic cam prost. Sau, mă rog, un pic cam proastă. / Puține lucruri sunt mai grave în justiție decât încălcarea legii privitoare la repartizarea aleatorie a cauzelor. Practic în acest mod dosarele sunt repartizate cui trebuie pentru a da hotărârile care trebuie. Iar şansele ca lucrurile să se îndrepte vor ca şi inexistente atât timp cât fraudele în acest domeniu vor fi în continuare tratate ca nişte coţcării ca oricare altele. Mai precis, Legea statutului judecătorilor şi procurorilor le încadrează la abateri disciplinare, cu o formulare care îndeamnă ea însăşi la fraudă: „constituie abatere disciplinară nerespectarea în mod grav sau repetat a dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor”. / Crin Antonescu, un politician pe care l-am apreciat în general. Încât n-aș vrea să aflu cândva că Sistemul răului a putut să-i speculeze vreo vulnerabilitate ca să-l facă să plece. (Revista Timișoara, 1 decembrie 2017)


Situațiunea (LXXXIII), articol publicat in anul 2017