Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Situațiunea (LXXXVIII)

La Maica Siluana (Vlad) a venit o femeie spunându-i, cutremurată și plângând în hohote, ce avea pe suflet: 23 de avorturi. Răspunsul Măicuței a fost, pe scurt, acesta: „Să mergi să spovedești aceste fapte, să te căiești și să nu le mai repeți. Iar după aceea să nu mai plângi niciodată. Dimpotrivă, să te bucuri! Să te bucuri că avem un Dumnezeu atât de bun și milostiv.” / Darwin a fost - și încă mai este și azi, după un veac și jumătate de propagandă nenorocită - prizonierul ateismului marxist. În doar câteva idei, foarte pe scurt, titlul lucrării sale ,Asupra Originii speciilor'' (numită astfel modest, și sugerând exclusiv ipoteze, și nu certitudini) a fost propagat falsificator în “Originea speciilor” (această fraudă și multe altele privindu-l pe Darwin le puteți vedea și în prezentarea manipulatoare pe care Wikipedia i-o face naturalistului britanic). În lucrarea sa Darwin nu a făcut nicio o referire la ceea ce ulterior i s-a atribuit abuziv ca fiind „Originea omului din maimuță”. Mai mult, asupra unei ipoteze a sa foarte vagi în acest sens a atras mereu atenția că este vorba despre o simplă ipoteză, neprobată în niciun fel științific. La fel, atunci când propaganda ateistă a început să abuzeze de ipoteza lui el a fost categoric: „Concluziile mele au fost greșit înțelese”. Avea apoi să protesteze în mod repetat în fața înmulțirii interpretărilor mistificatoare – iar postum a făcut-o și fiul său. Propaganda marxistă a recurs mai târziu la falsuri științifice incredibile (dovedite ulterior ca atare), încercând să „probeze” ipoteza omului de știință. Darwin a mai scris negru pe alb și că “Nici o schimbare de trecere a unei specii în alta nu a fost inregistrată. Nu putem dovedi nici măcar că o singură specie a fost schimbată.'' De asemenea, studiind o anumită celulă, el a afirmat că "Viața acestei celule este proba despre existența lui Dumnezeu, a lui Dumnezeu cel Prea ințelept, care a creat lumea și viața.'' / Cei care sunt siguri că Băsescu nu va răspunde niciodată pentru ce-a făcut să nu uite că și Ceaușescu era sigur că nu va face plopul mere și răchita micșunele. / În seara zilei de 30 decembrie 1947, imediat după lovitura de stat din acea zi, sub ocupație străină, PCR, printr-o ședință măsluită a Adunării Deputaților (aleșii, în vacanță parlamentară, se aflau în circumscripțiile teritoriale), a „desființat” Constituția din 1923. La 13 aprilie 1948, sub ocupație străină, Marea Adunare Natională – rod al fărădelegii electorale din 1946, pretins “organ suprem al puterii de stat și organ legislativ unic” al țării – a adoptat Constituția prin care România a fost proclamată Republică. Anul acesta, al Centenarului Marii Uniri, poate fi și al refacerii statalității distruse în urmă cu 70 de ani, căreia îi datorăm atât Marea Unire cât și istoria cea mai fastă a țării. Elitele noastre au datoria să fie la înălțimea moștenirii generației de la 1918. În sensul acesta Parlamentul, ales democratic, „organul reprezentativ suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare a ţării”, are de făcut următorii doi pași simetrici pentru a pune capăt samavolniciei anilor 1946-1948: constatarea nulității desființării Constituției din 1923, respectiv repunerea în vigoare a acelei Constituții, amendată corespunzător. Aceleași elite mai au totodată datoria de a face în acest an și toate eforturile pentru reprimirea Basarabiei în granițele țării. / O bună parte a Justiției pare dispusă să asume responsabil o atât de așteptată emancipare de sub controlul Sistemului lui Traian Băsescu și  regimului lui. Un melanj malefic de servicii secrete, DNA, fostul CSM, foști sau actuali șefi ai instanței supreme etc. Zilele din urmă ne-au arătat că Sistemul nu va ezita să folosească orice mijloace ca lucrurile să nu-i scape de sub control – intimidare, șantaj, compromitere a unor magistrați. Cine a uitat de ce sunt în stare Băsescu și Sistemul lui să-și aducă aminte doar de asediul asupra Curții Constituționale de la referendumul de demitere din vara lui 2012. Cât despre cam ce informații de arhivă dețin fostul agent din Occident al Securității și Sistemul cu care se află în grave complicități sper ca în curând să scriu câte ceva. Când voi reveni ca să mă refer la ce responsabilități personale își asumă pe termen scurt cei ce vor să țină în continuare Justiția captivă unor interese de-a dreptul antinaționale. (Revista Timișoara, 2 februarie 2018)


Situațiunea (LXXXVIII), articol publicat in anul 2018