Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Situațiunea (LXXXIX)

N-a existat timp în istorie în care elitele să-i fi abandonat mai dureros pe români ca în ultimii șaptezeci de ani de totalitarism odios și de „tranziție” pustiitoare. Iar consecințele le trăim, plenare, în dezastrul de azi. Calea? Una singură, revenirea la Monarhie. Să nu ne mai amăgim, avem deja dovada vie că integrarea euro-atlantică nu a fost și nu este decât o premisă. Importantă dar numai o premisă. Așadar, să ne venim în fire, și să fim uniți. Să nu mai filosofăm dilematic, la nesfârșit, despre Republica impusă de Stalin și Monarhia ziditoare de țară, precum odinioară Bizanțul despre sexul îngerilor. A cincea generație regală va avea o misiune groaznic de dificilă, cum niciuna dinainte n-a mai avut. Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, trebuie compătimtă iar nu pizmuită pentru ce-o așteaptă. Să ne ridicăm, deci, până nu va fi prea târziu! / În vara lui 2012 comisarii europeni neo-marxiști au bătut cu pumnul în masă și au anulat voința a 7.500.000 de români, care au votat pentru demiterea unui președinte profund corupt și samavolnic; ceea ce, mutatis mutandis, poate fi comparat cu ce au făcut comisarii sovietici la alegerile din 1946. În urmă cu câteva zile, înfruntând o țară ce încă își mai revendică suveranitatea, ei au somat Parlamentul ca legile justiției să fie votate cum vor ei și nu altfel. Executivul european nu se poate adresa în acest mod decât insolent și provocator Parlamentului român, atât timp cât calea firească de comunicare este cu Executivul omolog de la București. / "Păsărică, n-ai mă și tu altă treabă?" (Traian Băsescu, Președintele României, dialog cu o ziaristă, 19 mai 2007) / Cineva mi-a spus zilele trecute că revista Observator cultural ar fi publicat o scrisoare anonimă isterică în contra Muzeului Țăranului Român. Știind eu cât de culturală și deci și serioasă îi revista în chestie mi-am zis că nu poate fi vorba decât despre o neînțelegere. Ei bine, nici gând. Anonima chiar există – semnată, într-adevăr, cum altfel, de niște anonimi („anonimeni” – Paul Goma, al cărui destin, știm, a fost distrus și de unii dintre ăștia). Așadar, „Un grup de femei queer și LGBT” face albie de porci un Monument al Țăranului Român, cer demiterea unui director și tot felul de alte aberații, fără ca cei în cauză să știe măcar cine mânuie măciuca. Unii dintre noi crezusem la un moment dat că patronul revistei, fost securist, ar putea să redevină om. Vorba Țăranului Român, însă: „Care frunză pică jos, nu mai urcă unde-o fost.” [Am trimis acest comentariu redacției O.C., care timp de aproape o zi l-a ținut publicat pe site, după care l-a șters.] / "Cel bun să ia aminte să nu cadă iar cel ce cade să ia aminte să se ridice." / Ziare britanice importante sunt furibunde în aceste zile din cauza informațiilor că George Soros este implicat în ceea ce ele numesc "un complot anti-Brexit". Dacă acestui fapt adăugăm și intervențiile tot mai numeroase și netransparente din ultimii ani în politica la vârf din UE, putem conchide că se cere dată deja o atenție serioasă intențiilor d-lui Soros. Desigur, nu pot fi șterse deceniile în care miliardarul cetățean american a susținut prin finanțări generoase valorile democrației și statului de drept, drepturile omului, principiile bune guvernări etc. Însă acțiunile sale de azi din politica și decizia europeană, servind ideologiei neo-marxismului revanșard, nu cred că mai sunt acceptabile. / Faptul că după trei decenii de apostolat în slujba moralității publice oameni ca Ana Blandiana și Gabriel Liiceanu încă nu au fost canonizați îmi pare a fi  mare nedreptate. / "România nu are nevoie de autostrăzi, ne ajung drumurile naționale.” (Traian Băsescu, ministrul – român – al Transporturilor) (Revista Timișoara, 16 februarie 2018)


Situațiunea (LXXXIX) , articol publicat in anul 2018