Valerian Stan
Credo ergo sum
Creștinismul e despre omul ce se va îndumnezei în veșnicie, iar nu despre clipa de suferință de aici.

Situațiunea (C)

De vreun deceniu, hypermarketurile, supermarketurile, minimarketurile, benzinăriile, farmaciile, băcăniile, frizeriile, merceriile, gogoșeriile, taxiurile și toate alea sunt pline cu flyere prin care Guvernul și Finanțele ne înnebunesc că noi, clienții, „aveți obligația să solicitați bonul fiscal și să-l păstrați până la ieșirea din unitate”. Foarte bine că suntem îndemnați la așa ceva! Dar, mă întreb, nu-i penibil să ni se facă din asta o obligație legală? Bineînțeles că e! Mai ales că în acest mod mai și bagatelizezi respectul pentru lege (dacă la noi mai era nevoie), stabilind o asemenea obligație (OUG 28/1999) fără să dictezi și o sancțiune. Dar, domnilor juriști de la Guvern, acum să nu mă înțelegeți greșit, pledoaria mea e să scoateți din lege trăznaia asta, iar nu să ne băgați la pușcărie pentru ea.
*
Scris în iulie 1994, Testamentul politic al lui Corneliu Coposu a fost făcut public abia zilele din urmă. Ni s-a spus că documentul a fost descoperit în urmă cu aproape un an, „din întâmplare”, în arhiva personală a liderului țărănist. Și că “am decis să prezentăm testamentul în Anul Centenar” (surorile Coposu, foarte probabil influențate, încă din 1994, de o influentă și omniprezentă activistă civică). Dacă lucrurile stau cum ni s-a spus, atunci e nevoie să admitem, încă o dată, că după 1989 acestui Partid i-au făcut rău nu doar dușmanii săi înverșunați, ci și oamenii săi. Prin urmare cred că ceea ce a trăit Partidul în toți acești ani a fost nu doar o tragedie, ci pe alocuri chiar o tragicomedie. În altă ordine de idei, Testamentul ne arată că Coposu dădea credit pentru viitorul Partidului tinerilor Remus Opriș, Dudu Ionescu, Costin Borc, tustrei dovediți degrabă  dezertori și traseiști de duzină. Mari și deșarte speranțe în direcția asta vedem că el și-a făcut mai ales în ce-l privește pe incalificabilul, la acest capitol, Emil Constantinescu. Da, mă văd confirmat în ceea ce am mai spus: din motive ce-i sunt doar în parte imputabile d-l Coposu n-a reușit lucrul poate cel mai important pentru Partid – să lase în urmă o mână de oameni care să fi avut această unică și importantă calitate: caracterul.
*
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care în București se află pe lângă Ministerul Justiției, se dovedește că de fapt era pe lângă SRI.
*
D-l Ludovic Orban, urmașul Brătienilor, îmi pare mereu cherlelit deși s-ar putea să nu fie, și mereu deschis la șliț deși s-ar putea să nu fie.
*
Toni Greblă a fost unul din judecătorii Curții Constituționale care s-au opus legilor “Big Brother” (vizând stocarea și accesul abuziv la datele cu caracter personal) . Uneltele ororii, SRI și DNA (cu șefi decorați ca nimeni alții de “partenerii” de la Washington) iși intră imediat în acțiune. Judecătorului i-a fost pus pe rol un dosar improvizat mizerabil. Potrivit jurnalistei Sorina Matei, procurorul DNA desemnat să-l „rezolve” pe Greblă (şef de serviciu la Secţia a II-a) a fost șantajat cu arestarea propriului frate. Procurori din DNA au povestit jurnalistei: "Procurorii secţiei I a DNA au plecat repede din Bucureşti, s-au dus la Suceava, l-au ridicat pe fratele colegului lor, l-au băgat în dubă, l-au adus în DNA, la Bucureşti, şi l-au băgat într-un birou, lângă fratele procuror. Fratele procurorului a fost reţinut în toiul nopţii, fix în cele mai tensionate momente, în care fratele său instrumenta dosarul lui Greblă. Procurorul șantajat – un bărbat, cât era de mare – s-a pus în faţa lui Kovesi, în genunchi, şi a implorat-o plângând în hohote să nu-i ia fratele. Şi i l-a luat. De atunci, omul a fost de nerecunoscut, nu mai auzea ce-i spui, vorbeai cu el şi se uita în gol. De atunci n-a mai fost el. A fost cel mai crâncen, cel mai şocant moment din DNA”. Zilele trecute Greblă a fost găsit nevinovat de Înalta Curte.
*
La Dumnezeu am mers nu când am dat de El, ci când am dat de dracu. (Revista Timișoara, 25 mai 2018)


Situațiunea (C), articol publicat in anul 2018