Valerian Stan
Credo ergo sum
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!”

Machiavelismul presedintelui

Intr-o covarsitoare majoritate, lumea civilizata a condamnat, inca din primele momente ale derularii ei, recenta lovitura da stat din tara vecina, calificind-o fara echivoc drept ceea ce ea a fost cu adevarat: "lovitura de stat", "puci stalinist", "act anticonstitutional", "lovitura a unei junte reactionare". Si, este sigur, promptitudinea si fermitatea acestei reactii a fost o imprejurare care a contribuit la esecul samavolniciei militaro-kaghebiste. Datorita, in principal, efectului descurajant pe care aceasta atitudine a produs-o asupra clicii aventuriste.

Din nefericire insa, si de aceasta data Romania a tacut, indeosebi prin presedintele ei, facand iarasi o nota discordanta.

Mai intai ca presedintele Iliescu si-a precizat pozitia cu o nepermisa intarziere. Si nu intimplator. Tot balmajind-o cu niste sedinte ale unui consiliu de asa-zisa aparare suprema, este sigur ca domnia sa si-a luat ragazul necesar in a se asigura ca nu se strica cumva cu pucistii, care puteau totusi deveni, nu-i asa, stapanii temutului Kremlin. Ca sa nu mai amintim aici nostalgiile comuniste pe care in ultima vreme d-l Iliescu incepuse a si le marturisi public tot mai des. Si care nu sunt cu mult diferite de cele care pe complotistii moscoviti i-au impins la grotesca aventura.

Apoi, cand in sfarsit a fost silit sa rupa jenanta tacere, presedintele a vorbit despre "evenimentele din Uniunea Sovietica", "reformele care nu pot fi stopate", "exprimarea sperantei". Atat si nimic mai mult. Daca d-l Iliescu se considera calomniat, rugam directiunea ziarului sa-i garanteze negresit dreptul la replica. Iar justitia - cuvenita protectie.

In schimb, de indata ce s-a vestit destramarea conspiratiei, dand buzna intr-unul din studiourile televiziunii, si pe aceasta cale si in caminele fiecaruia dintre noi, a inceput sa ne vorbeasca, cu o stupefianta seninatate despre "rolul nostru", "contributia noastra", "pozitia noastra ferma", si altele asemenea. Adevaratele giumbuslucuri facute in vazul a milioane de telespectatori aveau menirea, in viziunea autorului lor, sa ne convinga ca d-l presedinte ar fi fost cu adevarat extaziat de triumful democratiei planetare. In realitate insa penibila reprezentatie desavarsea o evolutie machiavelica pe care d-l Iliescu nu si-o mai poate de-acum disimula. Nici macar telespectatorilor autohtoni. Care, in randuri tot mai groase, trec de la dezgust la compasiune. (Revista Alianta Civica, 24 august 1991)


Machiavelismul presedintelui, articol publicat in perioada 1990-1998