*Cam târzie,
dar reacția potrivită a Părintelui Patriarh la restricțiile cu totul excesive
ale autorităților anti-creștine a venit; cum, în treacăt fie spus, ar fi
trebuit să vină încă de pe atunci când supermarketurile, sălile de jocuri de
noroc erau erau deschise, numai bisericile închise. În predica de Sfântul Dimitrie cel Nou el i-a
avertizat direct pe conducători că „Dumnezeu nu se lasă batjocorit”. Și a
continuat: „În toamna anului 1989, cu prilejul hramului Sfântului Dimitrie cel
Nou, autoritățile comuniste au interzis
închinarea la sfintele moaște ale Sfântului motivând că în aceeași zi, în
clădirea de alături, unde era sediul Marii Adunări Naționale, ar avea loc o
ședință importantă. Această umilire a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost
răsplătită în sensul că peste câteva luni regimul comunist a căzut.”
*Cu istoricul
Marius Oprea am avut în timp două experiențe care m-au dezamăgit, și tocmai pe
teme pe care el este în general apreciat. Una, mi-a propus să lucrăm la un
volum cu două capitole – comunizarea, respectiv ceea ce după 89 ar fi trebuit
să constituie decomunizarea României. De acest al doilea capitol urma să mă
ocup eu. Mi-am făcut treaba, iar pe măsură ce avansam îi trimiteam să vadă cum
merg lucrurile. De la un moment dat nu mi-a dat însă niciun semn, și aveam să
înțeleg imediat de ce: ajunsesem în punctul în care scriam despre câțiva
intelectuali trecuți deja în manualele de istorie ca opozanți ai regimului
comunist deși în realitate asupra acestei opoziții planau și planează și în continuare
numeroase și mari semne de întrebare – Blandiana, Băcanu etc, apropiați ai lui
Marius dar și oameni cu care establishmentul politic și statal post-comunist a
fost suprinzător de generos. N-am mai stat după el, am terminat ce-am avut de
făcut, și am și publicat – în presă și pe pagina mea web-site,
„<Decomunizarea României>: fantasma unui sfert de veac”. A doua
experiență. Prin fals privind biografia sa, fostul ministru de interne
Homoștean a primit o decorație de la Președintele Băsescu – existând însă
indicii că lucrurile se întâmplaseră inclusiv prin neglijența ori chiar abuzul
în serviciu al celor de la Ministerul Apărării și de la Președinție. M-am
înțeles cu Marius să ne adresăm Parchetului. Jurist fiind, am făcut-o eu, însă
Marius iar a dispărut fără urmă și fără vreo explicație (după vreo doi ani am
obținut sancționarea lui Homoștean pentru fals). Așa se face că personal nu
m-am mirat deloc – dimpotrivă, am avut o și mai tristă confirmare – când peste
mai mult timp l-am aflat pe Marius în tabăra diversionistei Marilena Rotaru,
tabără care ataca Casa Regală și îl susținea pe la fel de diversionistul fost
Principe Nicolae. Dar tot acolo se află azi și cel mai bun prieten al lui
Marius (foști colegi la Institutul pentru investigarea crimelor comunismului),
Gheorghe Petrov. Care, ieri, de ziua nașterii Regelui Mihai (căruia știm câtă
suferință i-a provocat nepotul aventurier), a publicat un text ridicol ca fond
și deplorabil ca formă din care citez: „Pentru cei care speră și sunt convinși
că această Republică Falsă este doar o improvizație trecătoare” (sic!),
“reluarea cursului firesc al Tradiției Monarhice se poate face numai prin
Principele Nicolae, vlăstarul de suflet al Regelui Mihai.”
*Toți și
toate îmi par atât de neînsemnate în lumea aceasta că numai de un selfie cu
Dumnezeu aș mai putea fi interesat.
*Cu puțin
înainte de 3 noiembrie, peste Ocean a explodat scandalul anticipat demult de
avocatul lui Trump, Giuliani: Familia Biden dezvoltator imobiliar corrupt în
România (terenurile Universității de Agronomie). Că în mizerie sunt implicate
serviciile românești, nu-i nicio supriză (ele și politicienii din subordine au
fost de fapt cancerul țării în ultimii 30 de ani). Dar chinezii, ei ce caută în
povestea asta? Întreb doar de ce ei fac rău românilor, că în rest locul lor e,
sigur, acolo, lângă neo-marxiștii sataniști americani și din UE.
*Colegii de
la APADOR-CH tocmai au făcut o demonstrație cu datele cele mai concrete că
Ministerul Finanțelor refuză să facă ceea ce prin lege este obligat pentru ca
erorile magistraților probate ca atare la CEDO să fie suportate financiar de
aceștia, iar nu de noi toți. Scriu de vreo 20 de ani despre conivența dintre
politicieni și magistrați, și iată-mă azi confirmat si de această demonstrație
strălucită.
*La marginea
pădurii desfrunzite,
Pe un covor
de frunze arămii,
În pragul
nopții înstelate te aștept,
Luceafărul
și-o stea ne pună cununii
Și flori de
Brumărel să-ți prind în piept. (Activenews, 28 octombrie 2020)
Zodia virusului și altele (XXVIII), articol publicat in anul 2020